Totul a fost implinit

TOTUL A FOST IMPLINIT

Isus este dat în mâinile iudeilor

¹Atunci^*, Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.

Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

³Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.

⁴Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca^* să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”

⁵Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.

⁶Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis^* Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”

⁷Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege^*, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a^** făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu

⁸Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

⁹A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar^* Isus nu i-a dat niciun răspuns.

¹⁰Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”

¹¹„N-ai^* avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”

¹²De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă^* dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine^** se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.”

¹³Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”.

¹⁴Era^* ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

¹⁵Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem^* alt împărat decât pe Cezarul!”

¹⁶Atunci^*, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

¹⁷Isus, ducându-Şi^* crucea, a^** ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.

¹⁸Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.

¹⁹Pilat^* a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”.

²⁰Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.

²¹Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’”

²²„Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

²³Ostaşii^*, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.

²⁴Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit^* hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.

²⁵Lângă^* crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa^**, şi Maria Magdalena

²⁶Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe^* ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie^** , iată fiul tău!”

²⁷Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă^*.

²⁸După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca^* să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”

²⁹Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus^* într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.

³⁰Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a^* isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul

Crucificarea era un supliciu pur roman.  Acest supliciu nu exista la evrei chiar daca in Evanghlia dupa Ioan la o citire rapida si scoasa din context am putea crede ca evreii sunt cei care au rastignit pe Isus.  In articolele in franceza m-am ocupat in mod deosebit de faptul ca in toate ocaziile in care Ioan vorbeste de iudei ; « din cauza iudeilor, de frica iudeilor, iudeii » este mai degraba de liderii religiosi, asa cum bine traduce Cornilescu in textele de mai sus, si in mod deosebit de Saduchei care se credeau singurii autorizati sa interpreteze textele biblice.  De asemenea Isus se adreseaza celor care ii stau in fata ceea ce nu poate incrimina poporul evreu,  de altfel Isus insusi era evreu si un evreu care a respectat Iudaismul.  El se suie la Ierusalim de data aceasta pentru ca era sarbatoarea Peshar, Pastele Evreilor care prefigureaza Pastele Crestin.

Cand Isus vindeca in ziua Sabatului o face nu cu scopul de a provoca concetatenii lui sau pentru a manifesta lipsa de prespect pentru Lege ci pentru a aminti celor din jur ca Dumnezeu a creat si creatia Lui a fost perfecta, mperfectiunea intervenind prin neascultarea omului. La terminarea creatiei, in Ziua Shabatului, Dumnezeu s-a odihnit de tot ceea ce a facut si a spus ca creatia era buna, si spun unii, frumoasa.  Deci Ioan nu acuza evreii de deicid asa cum a fost interpretat o perioada a istoriei bisericii care a persacutat evreii, ci asa cum am mentionat déjà, el vrea sa aminteasca prin gestul lui Isus, prin minunea care o face de a vindeca in Ziua Shabatului ca, Careatia a fost perfecta si El a venit sa restabileasca perfectiunea si legatura cu Dumnezeu care fusese afectata de pacat. 

Procesul lui Isus este considerat de catre avocati ca fiind cel mai mare simulacru din istorie.  Exista, fara indoiala, un acord nedeclarat, nesemnalat de catre evanghelisti intre Pilat si Caiafa pentru a incrimina pe Isus de care se temeau liderii religiosi evrei. Pe de o parte era invidia, pe de alta parte, poate o teama jusificata ca nu cumva poporul evreu care suferea sub dominatia romana, cea mai dura de altfel, sa fie pedepsit de ocupanti.   Este apoi textul din Duteronom  13 care se pare ca a fost aplicat lui Isus de catre liderii relitiosi. 

Pedepsirea prorocilor mincinoşi

¹Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător^* de vise care-ţi^** va vesti un semn sau o minune

²şi se va împlini semnul^* sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ‘Haidem după alţi dumnezei – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – şi să le slujim!’,

³să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare^* ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

⁴Voi să mergeţi după^* Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă^** alipiţi.

Cineva care se proclama chiar si indirect, ca Dumnezeu, nu putea fi decat un pericol din perspectiva acestui text. 

In ceea ce ii priveste pe romani ei il acuza ca ar fi pretins sa se fi proclamat rege al iudeilor ceea ce insemna un pericol pentru ocupant  si pentru securitatea puterii imperiale, fapt pentru care, din puctul de vedere al romanilor el trebuia condamnat asa cum au fost condamnati decenii mai tarziu revoltatii condusi de Bar Koba.  

Da, simulacru; da tradare, intre cei care strigau Rastigneste-l vor fi fost dintre cei care cu cateva zile mai inainte au strigata HOSANA, da Legea nu permetea nimanui sa se pretinda in vreo postura egala cu Dumnezeu. Da, a fost teama romanilor dar ….

In moartea Sa Isus imptineste profetiile despre El continute in Primul Testament chiar pana la detaliile privitor la bautura care ii este oferita ca si impartirea vesmitelor Lui (Ps. 22).  

Agonia lui Isus a durat trei ore.   Marcu mentioneaza tenebrele care au invadat locul (Marcu 15. 33-34).  Matei mentioneaza desirarea voalului din Temlu care despartea Sfanta Sfintelor.   Pe de o parte semnificand o  intare deschisa  in Sfanta Sfintelor si accesul nemurilor prin recunoasterea facuta de Centurionul roman ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,  pe de alta parte judecata lumii. 

Isus a venit in lume pentru « momentul acesta » asa cum o spune in rugaciunea din Getimani si cum o afirma in Ioan 13.18.

Pe cruce Isus a implinit totul. In Inviere Christosul deschide o noua epoca, Inceputul Revolutie cum o numeste N T Wright iar ucenicii nedumeriti si infricosati nu stiau ca vor deveni eroii cele mai incredibile epopei din istoria omenirii.