SAPTAMINA SFANTA

SAPTAMINA SFANTA

Pentru Biserica Romana, Biserica Vestica saptamina aceasta este Saptamina Sfanta in romaneste, Saptamina Mare.

Debuteaza cu Intrarea lui Isus in Ierusalim prevazuta de prorocii

.   Zaharia 9

⁹Saltă^* de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului!

Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.

si reluata de evanghelisti : .  

Evanghelia dupa Ioan

¹²A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

¹³a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana^*! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

             ¹⁴Isus a găsit^* un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

¹⁵„Nu^* te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”

Evangheliile Sinoptice ne dau mai multe detali cu privire la acest prim eveniment al Saptaminii Sfinte, adica a intrarii lui Isus in Ierusalim

Marcu 11

Intrarea în Ierusalim

¹Când s-au apropiat de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi

²şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-

l şi aduceţi-Mi-l.

Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce faceţi lucrul acesta?’ să răspundeţi:

 ‘Domnul are trebuinţă de el.’ Şi îndată îl va trimite înapoi aici.”

⁴Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară, lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.

⁵Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?”

⁶Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.

⁷Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el.

⁸Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

⁹Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana^*! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!

¹⁰Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!”

¹¹Isusa intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

Isus intra In Ierusalim pentru  implinirea partii finale si definitive a misiunii Sale.  In traducerile engleze ale Bibliei evenimentul este prezentat cu titlul de Intrare Triumfala.  Fara indoiala ca intentia nu era una de triumfalism pentru ca nimic de oridinul acesta nu gasim in atitudinea lui Isus sau in actiunile si discursurile Lui.  

Saptamina Sfanta este saptamina cea mai plina de evenimente consemnata in Evanghelii si fiecare eveniment are o seminificatie deosebita atat in ce priveste reafirmarea identitatii divine a lui Isus cat si a misiunii care ii fusese incredintata.   

Matei 21.12

Evanghelia dupa Matei consemneaza ca o prima actune dupa intrare, curatarea Templului.  Reamintesc ca gestul lui Isus nu este o reactie de furie spontana.  El venise cu biciul pregatit si pentru cei care vor sa faca din Isus doar Blandul Pastor este bine sa isi amineasca acest episod si inca cateva episoade radicale din Saptamina Sfanta sau Saptamina Mare cum ii spunem in Romaneste. 

Matei 21.18

Apoi blestemarea Maslinului care ii face pe ucenici sa puna intrebari dar Isus le aminteste importanta si puterea rugaciunii in loc sa le raspunda direct. 

Parabola Talantilor in Matei 25. 14 si discursul despre judecata si mai ales cel consemnat in Matei 25 incepand de la versetul 31 care pune mare accent pe implicarea ucenicului, a celui care il urmeaza pe Isus in grija pentru aproapele. 

Ultima Cina, Cina Pascala, momentul in care Isus mananca Pastele, adica Seder impreuna cu ucenicii aratand si prin aceasta cat de mult era inradacinat in Iudaism pentru ca Pastele _Pessah este cea mai mare sarbatoare a eveilor in sensul ca ea celebreaza iesirea di Egupt, trecerea de la statutul de sclav si spupus la om liber si mai apoi la daruirea Legii, pecetluirea alegerii poporului evreu ca popor unic purtator al unui mesaj unic, mesajul unui Dumnezeu Monoteist, Unul si Unic care face alianta cu un popor desemind poporul evreu ca unic si insarcinund-ul sa fie purtatorul acestei Aliante de-a lungul secolelor pana la sfarsitul veacurilor. Isus este un evreu. Isus implineste mai mult ca oricine altul aceasta mare insarcinare pe care o primeste poporul evreu odata cu liberarea din sclavie.

Ioan 12. 1-11  consemneaza masa luata cu Lazar pe care il inviase din morti si cu suorile lui? Martha si Maria. Maria care ii spala picioarele cu un parfum costisitor stargandu-le apoi cu paru lei, act de devotiune deosebita.  Iar Isus aminteste acest gest ca preambulul evenimentului care va urma. 

Evanghelia dupa Ioan consemneaza inaintea Cinei, inaintea, inainte de mancarea mieluli pascal, ritual observat si respectat de orice evreu oriunde s-ar gasi el, si Isus era evreu respectand credinta iudaica, spalarea picioarelor.  Gest in care Isus reaminteste intr-o alta maniera discursul din Matei 25.31.  Care trebuie sa fie atitudinea fata de aproapele ?  Cum trebuie tratat ?  Cum trebuie respectat ? Dar de data aceasta din judecator El este prezentat ca servitor, de la judecata la felul in care ucenicul lui Isus, acela care il urma atunci si Il va uurma peste veacuri, trebuie sa se comporte vis a vis de celalalt urmas a lui Isus. Acela care isi serveste, slujeste aproapele pana acolo incat ii spala picioarele, Exista in gestul acesta si o maniera de a-l primi pe celalalt pentru ca gestul era facut musafirilor primiti cu mare bucurie si onoare in Primul Testament. Musafirului care era onora ii se spala picioarele. Atitudinea de a servi si de a cauta binele celuilalt trebuia sa fie norma pentru urmasii lui Christos iar istoricii spun ca tocmai aceast fapt a contribuit in cea mai mare masura la raspandirea Crestinismului. Nu Edictul de la Milano, care era de fapt un Edict de tolaranta, nu vreo interventie sau favoare facuta de Imparatul Constatin dupa convertirea acestuia ci dragostea pe care urmasii lui Isus o aveau unii fata de altii. Adica dorinta de a veni in ajutorul celuilalt, de a se comporta fata de el in adevar si dreptate si nu un sentimentalism. A iubi pe aproapele nu este un sentimentalism ci actiunea de a il ajuta, de a-l trata corect si a-i veni in ajutor. Sa nu uitam ca in Faptele Apostolilor ni se relateaza ca noua comunitate pusese totul in comun?

Si fara indoiala tot in Saptamina Sfanta Isus anunta moartea si invierea Sa.  

Tot Evanghelistul Ioan ne face cunostinta cu Rugaciunea Saccerdotala, cea mai importanta rugaciune a lui Isus consemnata in Evanghelii.

Isus vine sa prezinte Imparatia, o alta Imparatie, Isus insusi este Imaratia si pezenta Lui inseamna prezenta Imparatiei, care devine reala in minunile facute de Isus, in vindecarile care le-a facut amintind ca Dumnezeu a creat o lume perfecta pe care omul a stirbit-o in atitudinea lui aroganta de autoproclamare, de a se crede el insusi dumnezeu. Imparatie care va fi prezenta dupa, moarte, inviere si inaltare prin prezenta uncenicilor care au rolul de a o duce pana la marginile pamintului.  Acesti unsprezece evrei alesi de Isus ca sa duca mesjaul Dumnezeului UNUL si UNIC pe toate meridianele lumii.

In situatia creata de aceasta criza sanitara anumite intrebari sunt inevitabile. In Belgia bisericile vor fi inchise de Paste, poate si in Germania, dar nu sunt suficient de informata. Ceea ce dictatorii comunisti nu au indraznit sa faca se petrece azi in democratie sub pretext de criza sanitara. In Franta crestinii au inca libertatea de a celebra Pastele si bisericile vor fi deschise. Cu atat mai mult sarcina ucenicului devine o urgenta.

Les Messies de temps de Jésus