DACA OCHIUL TAU DREPT

 

Résultat de recherche d'images pour "oeil photos"

Matei 5

 27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să* nu preacurveşti.’

28 Dar Eu vă spun că oricine se uită* la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.

29 Dacă , deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l  şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Matei 18

8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.

 

;9 Şi, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

 

Pasaje dificile care desigur a pus si pune probleme multora, si ma refer aici la cei care vor sa gandeasca si care nu i-au lucrurile ca si cum ar intelege totul sau ca si cum textele biblice ar fi texte intotdeauna usor de inteles, usor de  explicat.     Preiau in ce urmeaza o analiza a textului facuta de Emile Nicole, fost decan al Facultatii de Teologie de la Vaux sur Seine, Franta.  Analiza va fi deci nu un sumar ci o traducere.

Ce pot sa spun despre Emile Nicole care este profesor emerit al aceleasi facultati, este ca nu am mai intilnit un om atit de modest ca dumnealui.  Venea in fiecare miercuri seara sa ma duca la studiu biblic, eram un grup de vreo 12 persoane, nu conducea studiul, nu intervenea in discutie decat rar, ne lasa sa ne luptam cu intrebarile si daca in sfirsit nu ajungem sa intelegem ii ceream sa ne lamureasca la care el rasundea : »De ce credeti ca eu am raspuns la toate? »

Iata deci analiza lui Emile Nicole

Fraza aceasta apare de doua ori in Evanghelii si in doua situatii diferite : in Predica de pe Munte si intr-un alt pasaj in care Isus vorbeste despre scandal.   Prin urmare  semnificatia ei  nu se refera la un caz aparte, cazul adulterului in Predica de pe Munte, ci la orice actiune care ar putea duce la  pacat.  

Imaginea este foarte dura, la limita suportabilului, pentru ca nu este vorba doar de a -si scoate ochiul, ceea ce este oribil, ci de a-l arunca departe, nu doar de a-si taia mana, adica de a-si  imputa propria mana, a se automutila ci si in cazul acesta de a arunca departe partea imptata.    Am putea intelege ca cineva isi taie mana  prinsa intr-un angrenaj care risca sa ii i-a tot trupul  si prin urmare sa il ucida dar a- si face o auto imputare ?  Si totusi despre aceasta este vorba, pentru salvarea trupului si implicit  al vietii.  

La fel in situatia cu scoaterea ochiului,  ceva oribil, dar nu doar atit, dar trebuia aruncat departe, un gest chirurgical definitiv si, am spune, facut cu singe rece.   Gestul are o vigurozitate brutala, o intensitate emotionala foarte puternica, un act impotriva naturii.  Individul trebuie sa actioneze cu violenta impotriva sa, atit din puct de vedere mental  cat si din puct de vedere  moral.  Un lucru care trebuie remarcat este faptul ca se face referinta la ochiul drept, la mana dreapta, inca odata pentru a acentua gravitatea pacatului si profunzimea coruptiei comportamentului nostru.  

Noi, carora ne place sa situam credinta in domeniul medicinei moderate, (expresia in franceza este médecine douce) si ne place sa vorbim despre implinire  personala, despre armonie, despre imporanta sanatatii trupului,  iata-ne in fata unui act chirurgical definitiv, act chirurgical de razboi, unde se imputeaza miini, picioare pentru a salva oamenii de la moarte.   Iesim din procedura aceasta schiopi, sau orbi, sau fara o mana dar cu viata salvata, preferabil decat sa umblam pe doua picioare, sa aparem fara defect si sa sfirsim in infern.  

Dar cum putem intelege si pune in practica aceste cuvinte rostite de Isus ?

Lire la suite

Publicités

The Impossibility of Secular Society

Rémi Brague is one of the finest contemporary philosophers.  I have the greatest admiration for him therefore I am prezentig below one of his articles, in English, this time.  He speaks several modern languages and several classical ones.  He is a man of exception.

There is no such thing as a secular society. My claim is a brutal and paradoxical one: The question about the possibility of a secular society resolves itself, or rather it dissolves itself.

To defend this claim I would like to submit two-and-a-half theses. First, a purely secular society simply cannot survive in the long run. As a consequence, leaving behind secularism is a necessary move, indeed a vital one. Second, the term secular society is tautological, because the ideal of secularity is latent with the modern use of the term society. Third is the half thesis, which I won’t develop here: Whatever comes after secularism, it won’t be a “society” any longer but rather another way for us to think about and give political form to the being-together of human beings.

The use of the term secularism in English began in the middle of the nineteenth century. George Jacob Holyoake (1817–1906) may have coined the word as early as 1846,and one of his main works, published in 1870, bears the title The Principles of Secularism. In 1859, the philosopher John Stuart Mill was still treating the word as a neologism. In On Liberty, after mentioning the religious principles that can motivate human action, he speaks of “secular standards (as for want of a better name they may be called).”

Mill used the term because he was eager to avoid atheistic, which is the more fitting term to describe the opposite of religious. But atheism was hardly the thing in Victorian Britain, and the word was felt to be rude. In the same intellectual atmosphere, the biologist T. E. Huxley, Darwin’s famous bulldog, coined agnosticism during a memorable discussion that took place at the Metaphysical Society in 1869. In present-day Britain, a third word, humanism, is often used with the same meaning and with the same intention: to evoke the possibility of a nonreligious basis for a morally animated society.

Lire la suite

RUSALII – PECETEA NOII ALIENTE

 RUSALI – PECETEA NOII ALIANTE

 

Pentecost

 

In articolul precedent s-a aratat legatura dintre sarbatorile iudaice si cele crestine, in mod special dintre Shavuot si Rusalii.

Shavuot – nasterea unei natiuni prin faptul ca Dumnezeu da Legea poporului Israel care tocmai iesise din sclavia egipiana, in aceasta confirmindu-i identiatea de natiune.  Robert L. Saucy considers that this moment in the history of Jewish people, the giving of the Law,  ratifies their satus as a nation.  Momentul in care se da Legea este egal cu ratificarea statutului de natiune a poporului Israel.   Cand vorbim de Lege aici facem referinta la Cele Zece porunci pe care Moise le prezinta poporului la coborirea de pe munte.  Zece porunci si nu zece cuvinte asa cum le place sa spuna in ultima vreme, anumiti prestinsi savanti biblici.  Este o Lege pentru ca ea va reprezenta  Constitutia noii natiuni, codul de legi dupa care se va conduce, noua comunitate, natiunea nascanda.   Cod de legi care va fi mai apoi elaborat mai in detaliu in Levitic si Deuteronom,  dar pana acolo,  ramine totusi Constitutia de baza a noi comunitati, a natiuni Israël care tocmai se nastea.  Bernard Baudouin scrie despreJ Lege – Torah : « Ces prescriptions, qui le plus souvent prennent la forme de commandements, font de la Torah un véritable code de conduite, qui en appelle à la sainteté  de tout juif, au respect d’une certaine éthique personnelle, à l’obligation de la justice, à l’amour de Dieu et de prochain.  Il n’y est pas tant question de salut personnel que de la conscience d’une élection collective au service de reste des humains, à l’intérieur d’une histoire où l’homme se fait le partenaire de Dieu dans l’Alliance. »

Rusalii – darul Duhului Sfant si nastirea unei noi comunitati –Biserica.   Unora le place sa spuna ca Rusaliile sunt opusul episodului de la Turnul Babel consemnat in cartea Genezi capitolul

 

  1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

2 Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo.

3 Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

4 Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf* să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”

 5 Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

6 Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus† în gând.

 7 Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă  vorba unii altora!”

 8 Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea.

 9 De aceea, cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.   

Atunci omul vroia sa creeze o comunitate universala  bazata pe spiritul uman, asa cum scrie Urs Von Balthazar, acest spirit care, ca si in cazul caderii in pacat din Gradina Edenului, vrea ca omul sa fie propriul lui Dumnezeu, sa fie egalul lui, sau sa exite independent de El.  Dumnezeu i-a imprastiat pe totata suprafata pamintului si nu i-a lasat sa ramina intr-un singur loc obligandu-i astfel sa implineasca porunca care le fusese data de la inceput, aceea de a popula pamintul.  Si fiind imprastiati fiecare, in coltul sau de  lume a dezvoltat propriul limbaj si fiecare grup, devenit popor, propria sa limba.

Lire la suite

SHAVUOT

SHAVUOT

Résultat de recherche d'images pour "shavuot photos"

Internesant de remarcat ca atit Pastele cat si Rusaliile sunt evenimente care corespund   a doua sarbatori iudaice care necesitau pelerinaj la Ierusalim.

Pessa’h, una dintre cele trei sarbatori iudaice care necisita un pelerinaj la Ierusalim in fiecre an si care  celebreaza eliberarea evreilor din sclavia egiptiana si dupa unii nasterea unei natiuni, a Israelului si aparitia ei pe scena istoriei.   La Passa’h sau Pessar pentru unii Isus se urca la Ierusalim, dupa textele evangheliei si acolo va fi dat pe mina demnitarilor, va fi judecat, condamnat si crucificat.   Acolo va invia in calitate de Messia – Christosul lui Dumnezeu.

Shavuot  este a doua sarbatoare, sarbatoare  care celbreaza inceputul recoltelor de griu , dar mai ales evenimentul revelatiei scrise a lui Dumnezeu –  Legea de la Sinai.   Legea data la Sinai care va fi guidul poporului ales dar si reflectie a divinitatii :   

…..le fond de la loi n’est autre que la vie avec la divinité.  Sa règle fondamentale est l’idée d’alliance, (berith), orchestrée dans le Deutéronome.  Scrie Rémi Brague

La Sinai Legea, directivele lui Dumnezeu pentru om si comunitate care reflecta caracterul lui Dumnezeu, caracter spre care ar trebui sa tinda omul.

La Sinai – Legea, care sta la baza celei mai vechi religii monoteiste din care se naste Christosul.

La Sinai apare scrisul, Legea este scrisa dar si vorbita.  In prima instanta Legea este scrisa de degetul lui Dumnezeu , in a doua Dumnezeu dicteaza Legea si Moise o scrie.   La Sinai se manifesta doua atributii care  sunt proprii omului si doar omului ; scrisul si vorbitul.

 

Le propre de l’homme c’est la parole, le langage, la capacité  de parler, de s’exprimer par la parole parlée  mais encore plus,  le propre de l’homme c’est l’écriture.   L’écriture est un artefact développé par l’homme.  Cela l’aide non seulement à exprimer sa pensée  mais à  laisser des traces de sa pensée, de son développement, des préoccupations et des valeurs développés dans le sein des différents cultures humaines pendant des siècles,  ainsi qu’élaborer des lois pour la vie communautaire, pour la vie des villes ; de polis,  de ces cultures.   L’écriture est aussi un moyen de transmission, transmissions des valeurs et de ce que peut constituer une civilisation, une culture à des nouvelles coulture.  L’écriture est un pas envers l’éternité pour les uns mais c’est une garantie de  perpétuité pour les autres.  (citat dintr-un articol pe care l-am scris in franceza).

Lire la suite

Pentecôte Urs Von Balthasar

PENTECÔTE : UN UNIVERSALISME QUI RENVERSE BABEL

 

La tempête du feu de l’Esprit, vue par l’un des plus grands théologiens du XXe siècle à propos du récit des Actes des apôtres :

<< La tempête et le feu par lesquels l’Esprit à la Pentecôte remplit l’Eglise [naissante] dans sa totalité – et chacun de ses membres séparément par une langue de feu particulière – sont pour elle la preuve donnée par le Père et le Fils. Dans l’Esprit de la fécondité divine, elle pourra elle aussi être désormais féconde… Cela se manifeste aussitôt, miraculeusement, dans le fait que des gens de toutes origines comprennent chacun dans sa langue. C’est l’exact renversement de la prétention des hommes lors de la construction de la tour de Babel (Genèse 11) : prétention d’être, par la seule force de l’esprit humain, une unité internationale totale jouant contre l’unité de Dieu (« Voici que tous parlent une seule langue, et tel est le début de leurs entreprises”, Genèse 11,6). À la Pentecôte, la langue de ceux qui “publient les merveilles de Dieu” (Actes 2,11) devient compréhensible pour tous les peuples par la force divine. À tous, il peut ou doit apparaître que cette langue universalisée ne se situe pas dans la série des autres langues : elle les dépasse, elle seule. De même que la Parole et la vérité de Dieu dépassent toutes les inventions religieuses des hommes…
La multitude des grâces, des forces, des ministères que répartit le Dieu trinitaire, proviennent de son unité et visent son unité. Il ne s’agit pas de l’histoire du monde qui en avançant cherche à fondre les nombreuses cultures humaines en une unité artificielle (en vain, si elles doivent garder leur particularité) : L’unité fondée par Dieu le Père, dans le Fils et dans l’Esprit, déploie une plénitude intérieure où chaque manifestation particulière se tient au service de la plénitude de l’unité. >>
.
(Hans Urs von Balthasar)

D -Day

 

 

D -DAY si VICTORIE 

Image

Je suis éperdument reconnaissant pour la paix que nous a apportée l’Europe, spunea  Michel Seres, filozof francez, nascut in 1930 si mort in urma cu cateva zile.  Eperdument reconnaissent pentru ca a trait o copilarie devastata in mod violent de a-l Doilea Razboi Mondial.  Michel Seres s’a stins cu cateva zile inainte de aceasta à 75 à comemorare a Debarcarii, D –Day.  Ziua care a schimbat fata istorie. Cea mai mare flota din istorie paraseste tarmurile Angliei ca sa i-a cu asalt coastele normande.

Sigur imaginile care le avem cu totii in minte sunt mai ales cele prezentate de filmele americane si mai ales The Longest Day ; film excellent, fara indoiala cu o distributie impresionanta, dar  totusi film.  Aflam astazi aspecte noi, adevaruri mai putin cunoscute.  Azi cand mai avem inca cativa veterani britanici, americani si unii francezi si surpriza, unul german care spune ca era de serviciu in noaptea dinaintea debarcarii.  Isi terminase serviciul la ora patru dimineata si trecand prin oras, Cherbourg,  sa isi cumpere lapte da peste un negru.  Nu mai vazuse un negru in viata lui.  Isi da seama ca debarcarea a inceput si ca nemtii nu mai au nici o sansa.

Ceremonia a inceput in data de 5 seara la Caen unde exista un memorial al Debarcarii. Presedintele Frantei citeste scrisoarea unui tinar francez din Rezistenta, pentru ca Rezistenta era deghizata in spatele frontului, pregatind in parte debarcarea si sabotind actiunile nazistilor ocupanti.   Tinarul este arestat tocmai inainte de debarcare.  Avea doar 16 ani.   La lettre, brève, écrite dans la précipitation, n’en est que plus poignante, et réaffirme le souhait de l’adolescent de mourir pour «une France Libre et des Français Heureux», même si, comme il l’avoue dans ses derniers mots, «c’est quand même dur de mourir». «Les soldats viennent me chercher. Je hâte le pas. Mon écriture est peut-être tremblée, mais c’est parce que j’ai un petit crayon. Je n’ai pas peur de la mort, j’ai la conscience tellement tranquille.»

Joi, dimineata, 6 iunie, Cea mai lunga zi,  Prima Ministra a Marii Britanii isi termina mandatul prin participarea la Comemorarile organizate in Normandia cu inagurarea unei statuti dedicata soldatilor britanici morti in Normandia sau mai departe pe teritorul francez.    Churchil nu era un adept al debarcarii.  El credea in posibilitatea de a invinge fiara nazista venind  din Imperiu, Africa de Nord, prin Grecia, mai pe urma Italia.  Eisenhwer insista insa asupra debarcarii.   S-a insistat putin asupra starii soldatilor care erau in asteptare in Anglia.   S-a insistat insa asupra sacrificiului.  Da,  pentru ca pana la urma a fost sacrificiu, acesta a fost de fapt Holocaustul.   Tineri care au murit ca sa invinga fiara nazista si sa libereze teritorii supuse de ea. Unii dintre ei nu ajung pe tarim francez inainte de a fi ucisi altii impuscati ca si cum ar fi sobolani imediat ce au pus piciorul pe teritoriu francez.    Nemtii pusesera doua sute de miloane de bombe pe teritorul care borda Marea Manecii iar soldatii nemti  trageAu din bunkerele presarate de-a lungul plajii asupra debarcatilor ucigandu-i.   Unul dintre veterani spune : « Banuiam ca primul  val de soldati va fi sacrificat dar eram convinsi ca urmatoarele vor reusi. »

  1. 488 soldati americani morti in debarcare pe ceea ce au numit ei, in codul de razboi, Omaha Beach, Utah sau Gold Beach aceasta din urma fiind britanica. Tineri care au avut viata inaintea lor si care au pierdut-o pentru libertate, fii care nu si-ai mai vazut parintii, soti care nu si-au mai vazut sotiile, tati care nu si-au mai vazut copii.  Ei erau inarmatii cu o arma, aceea a dorintei de libertate, dreptate sub privirea lui Dumnezeu.   Si-au pus viata in mana lui Dumnezeu., spunea presedintele Trump venit pentru ocazie.   O cultura nationala care a influentat lumea, spune aclasi presedinte.  A influentat lumea cu spiritul libertatii, a curajului  si a reusitei.

Un veteran american afirma : «  eram un copil dar in doua ore am devenit adult ».   In invingerea fiarei naziste su s-a castigat doar o batalie, nu s-a  castigat  doa razboiul ci s-a  castigat libertatea, s-a castigat victoria valorilor umane de inspiratie iudeo crestina.

Soldatii acestia care se numarau cu miile inaintau in necunoscut.   Cea mai mare parte nu avea decat abia 20 de ani, departe de locurile natale, de familie, de studiile pe care au fost obligati  sa le intrerupa si de pregatirile pentru profesii care nu le vor practica niciodata.  Ceea ce ramine este forta sufletului care i-a condus la elibereze tari pe care nu le cunosteau manati de elanul libertatii si al dreptatii.  Elanul de a combate raul, sau asa cum s-a repetat in reportaje « barbaria nazista. »    « Franta nu uita cele doua milione de soldati care s-au angajat in batalia celei mai lungi zile din istorie.  In numele Frantei ma inclin inaintea curajului lor.   Ma inclin in fata veteranilor si a natiunilor lor si vreau sa le spun MERCI, THANK YOU », spune presedintele Frantei in discursul lui. Se mentioneaza numele unui veteran care, dupa ce a fost ranit iar apoi ingrijit ajunge pana la lagarele unde nazistii au fortat pe evrei, acolo unde, spune presendintele Frantei « ati intilnit privirile evreiilor si a calailor lor. »   Iar Trump  numeste Normandia – Altarul Libertatii  in timp ce numeste atitudinea nazista ca fiind MONSTRUOASA – si cat de adevarat.

Si cazul evreilor ?  Cine ar putea sa califice atudinea germano nazista, ne ferim sa spunem ca e vorba de nemti, fata de poporul evreu ?

Reportaje presentate de canalele de televiziune franceze in zilele care auprecedat comemorarea de astazi, 6 iunie, sunt cutremuratoare.   Nimic nu poate califica bestialitatea germano nazista fata de evrei.    Asa zisi lor oamenii de stinta care ii foloseau ca sa faca « studii stintifice » introducandu-i in apa inghetata ca sa vada cat rezista corpul pana cand moare.    Mulaje facute craniilor evreilor pentru a le studia inteligenta de unde concluziile ca evreii nu fac parte din specia umana ci sunt o specie inferioara speciei umane.   Monstruozitati, diabolisme incalificabile.

Si sfirsitul razboiului, si Procesul de la Nuremberg, si injustitia umana.  Doar o parte din vinovati sunt condamnatii, o buna parte lasati liberii pentru a putea reconstrui Germania.  Iata pe ce baze a demarat reconstruirea.   Cutremurator.  Unii dintre cei care au aprobat monstruozitatile germane au continuat sa le aprobe si dupa sfirsitul razboiului, intre acestia filozoful Heiddeger care in ceea ce s-a calificat ca si Caietele negre, descoperite destul de tirziu, facea apologia nazismului si aproba exterminarea evreilor.  Cutremurator.  Gadamer si el mare admirator al caporalului dement din fruntea nazismului.

Dupa ocuparea Poloniei peste trei milioane de evreii din Polonia ghetoizati, flaminziti cea mai mare parte din ei mor.   Dupa ocuparea tarilor nordice si a partii de nord a Frantei, evreii sunt consideratii aceea care apartin anumitei rase dar mai ales unei anumite religii – Religia Iudaica – Iudaismul.    Intre anii 1939 si 1941 un million de evrei sunt exterminati in zonele ocupate.   Iar in 1941, in urma conferintei de la Wannsee se decide « Solutia finala » adica exterminarea tuturor evreilor oriunde s-ar afla acestea.  Exterminare si stergerea oricare urme.

Si intrebarea care s-a pus dupa Shoah  « Unde a fost Dumnezu ? »  Unii, revoltati, sfisiati de durere au raspuns :  « Departe » .  Altii au raspuns dimpotriva :  « Prea aproape ». Scriitorul Elie Wiesel nota « Ceea ce s-a intimplat evreilor nu se poate explica cu Dumnezeu dar nu poate fi explicat nici in afara lui. »  Pentru Richard Rubinstein ceea ce s-a intimplat evreilor este din cauza indraznelii lor de a fi purtatorii unei religii monoteiste.   Pentru unii idea Sionista, adica dorinta de restabilire a unui stat evreu este cauza a ceea ce s-a intimplat pentru ca in ea evreii s-au indepartat de Torah si Dumnezeu i-a pedepsit.  Pentru altii tentativa de exterminare a evreilor este semnul apropieri erei mesianica si a sfirsitului veacurilor, care va culmina cu mintuirea evreilor si a umanitatii intregii.

Ceea ce da speranta este sa stim ca raul nu are ultimul cuvint, ca nu poate invige decat sa se amageasca cu o victorie temporara, si ca intelingenta raului este limitata si pana la urma duce la pierderea lui, la esuarea planurilor sale.  Detalii in derularea evenimentelor, atit in decizile aliatilor cat si in cele a nemtilor, nu face decat sa confirme ca Dumnezeu are un rol in istorie si ca pana la urma binele final va triumfa.   D-  Day, ziua care a mobilizat cea mai mare ARMADA din istorie si cea mai mare flota este un exemplu.

LA TRADITION ORALE DU JUDAISME

LA TRADITION ORALE DU JUDAISME POUR JETER UNE LUMIERE NOUVELLE SUR LE NOUVEAU TESTAMENT

Un sujet qui nous intéresse tous:  Une conférence qui a eu lieu au collège des Bernardins, une des facultés de théologie de Paris.    Le bâtiment même est impressionnant et on y entrant on a l’impression  d’entrer dans les secrets même  de l’histoire.   J’étais présente.

Je pense que la conférence  est facile à  suivre par conséquent je ne vais pas la traduire pour l’instant.  Mais s’il y a des lecteurs qui aimeraient comprendre et ont du mal à le faire ils doivent s’exprimer et je vais traduire la conférence en roumaine.  Le but était de présenter les cours d’hébreu au collège des Bernardins mais en se faisant l’intervenant souligne plusieurs choses qui sont très importantes dans la relation entre le judaïsme et le Christianisme.

RUGACIUNEA SACERDOTALA

RUGACIIUNEA SACERDOTALA

083

In drumul spre Gobota , in drumul spre Calvar, spre cruce, sunt de semnalat cateva momente remarcabile intre care Rugaciunea Sacerdotala din Ioan 17. Se pare ca unii au numit-o in romaneste Rugaciunea Domneasca, dar Isus se roaga aici in calitate de Mare Preot

Prezint mai jos cateva spicuiri din felul in care intelege Joseph Ratzinger; Papa Benedict XVI,  in al treilea volum al cartii Jésus de Nazareth, acest episod bilblic.    Inca un eveniment din Evangheli cu ecouri profunde in Vechiul Testament, izvorind din Vechiul Testament, avind o intelegere mai clara in lumina legaturi indisolobile dintre cele dooua testamente.  Teama imi este ca prea adesea noi am separat cele doua testamente si nu am vazut ecolul unuia, implinirea unuia, lamurirea unuia in celalalt.  Continuitatea intre cele doua Testamente si legatura indisolubila intre cele doua Legaminte face ca avem aceeasi Biblie  cu evrei, dar mai mult ajuta la intelegerea si unuia si a celuilat, a celor doua Legaminte;  si reveleaza aspectul profund al Revelatiei pe care poate prea adesea noi l-am simplificat pina la a-l banaliza.

André Feuillet unul dintre marii exegeti biblici francezi din secolul XX pe care Joseph Ratzinger il cinteza de citeva ori in aceeasi carte, afirma ca Rugaciunea Sacerdotala a lui Isus nu poate fi inteleasa decit in contextul sarbatorii evreiesti Yom Kipur. Ritul acestei sarbatori cu un continut teologic foarte bogat este realizat in rugaciunea lui Isus, realizat in sens literal ritualul constind in realitatea pe care o reprezinta. Ceea ce fusese reprezentat pina aici in acte ritualistice devine realitate, o realitate definitiva, un act definitiv. (Joseph Ratzinger nu il citeaza ci il parafrazeaza).

Pentru a studia rugaciunea autorul revine la textul de baza din Levitic 16.23, 26-32.

In ziua aceea, ziua Ispasirii, Yom Kipur, Marele Preot prin sacrificiile respective (doi tapi pentru sacrificiul ispasitor, un berbec pentru arderea de tot si un vitel, (Lev.16.5), trebuie sa faca mai intii ispasire pentru sine, pentrru casa sa, adica casa sacerdotala si apoi pentru poporul Israel. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. (lev. 16.16)l.   Cu aceasta ocazia, singura in an, marele preot are voie sa pronunte inaiintea lui Dumnezeu numele interzis de pronuntat acela prin care Dumnezeu se reveleaza lui Mose la rugul aprins – acest nume prin care el se descopera lui Israel si care da acces la El. Scopul sarbatorii Yom Kipur este de a reda Israelului in urma curatirii, statutul de popor sfint, de a ii reamintii locul lui in lume, acela de popor a lui Dumnezeu in mijlocul lumii. Este vorba aici de unul dintre cele mai profunde semnificatii ale creatiei, acela de a da nastere unui spatiu in care dragostea si voia lui Dumnezeu sa primeasca un raspuns. Conform teologiei rabinice, ideea de a crea un popor sfint ca ”interlocutor”a lui

Lire la suite

TEMELE RUGACIUNII SACERDOTALE

CELE PATRU TEME ALE RUGACIUNII SACERDOTALE

 079

Continu aici observatiile scrise ale cardinalului Joseph Ratzinger in Cartea sa Jésus de Nazareth, volumul III asa cum apar ele in traducerea fanceza . Deci traducerea mea, partea in italic, este traducere din franceza.

Fostul papa, sau papa emerit , observa patru teme distincte in Rugaciunea Sacerdotala.

Prima tema fiind :

Si viata vesnica este…..

Este vorba aici de versetul 3 din capitotul 17 al Evangheliei dupa Ioan · 3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Tema vietii (Zoe) care incepind de la Prolog, Ioan 1.4, traverseaza Evanghelia dupa Ioan apare in mod necesar si nou in liturghia ispasirii care se realizeaza in Rugaciunea Sacerdotala. Expressia viviata vesnica nu se refera, asa cum ar fi unii tentati sa creada, doar la viata care vine dupa moarte in timp ce viata de aici si acum este doar pasagera viata vesnica inseama viata insasi, adica adevarata viata, viata care poate fi traita si in spatiu si timp dar care nu se termina odata cu moartea fizica.   De aceea este important sa ne dam seama ca traim inca de acum si aici viata vestinica, viata aceea care nu poate fi distrusa de nimic si de nimeni.    

Papa sustine ca aceasta semnificatie a vietii vesnice apare foarte clar la moartea lui Lazar.   Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Sau la Cinna cea de Taina 19 Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. Viata vesnica este aceea care trece deci dincolo de existanta fizica.42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;

43 este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.44 Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma.47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.

48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti 49 Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

Lire la suite

SAPTAMINA PATIMILOR –

 

 

SAPTAMINA SFINTA, SAPTAMINA PATIMILOR.

 

 

Orga de la Notre Dame ca si la Rosace care au ramas intacte.

 

Trebuia sa inceapa cu actul iubirii.  Iubirea manifestata de femeia care spala picioarele lui Isus.   DAR…..soc, stupoare, deruta. in inima Parisului.  apare un nor de fum.  De unde vine ?  De unde ne asteptam mai putin.  De acolo de unde credeam ca nu se poate intimpla niciodata , de acolo de unde ne simteam, ne credeam invulnelabili. Unul dintre cele mai importante edificii ale lumii civilizate, cea mai renumita catedrala din lume, simbol al Crestinismului, inima Parisului, inima Frantei, simbol a ceea ce a fost si dorim sa mai fie Europa, Sufletul Nostru scrie una dintre reviste.    Oamenii in soc se aduna in jur, doua tinere americane plangeau, una dintre ele tremurind nu se poate exprima pentru ca este inecata de lacrimi, reuseste doar sa spuna abia perceptibil « So many years of history are gone ».   Mai tirziu oameni se aduna in jur ingenuchiati in rugaciune cantind in surdina.  Privim neputinciosi sperind ca pompierii sa actioneze mai repede.  Sunt revoltata  ca pompierii nu sunt mai eficace si ca nu pot opri incendiul imediat.  Accesul la catedrala cu masinile mari ale pompierilor este aproape imposibil fiind liber doar de o parte a Catedralei pentru ca cealalta parte este bordata de Sena.  Cartierul a fost, sa nu uitam, construit cu multe secole inaintea aparitiei masini.  Imagini apocaliptice care fac repede inconjorul lumii.  Cu sufletul la gura speram sa nu continue, speram ca orga cea mai celebra din lume sa nu fie distrusa, speram ca tevile ei sa nu se incalzeasca si sa fie afectate, speram ca clopotele din cele doua turnuri, clopote care cantaresc tone, unul dintre ele 13 tone, sa nu cada.  Caderea lor  ar antrena darimarea celor doua turnuri cunoscute in toata lumea.

Scenele apocaliptice fac inconjourl lumii, cum am mentionat.   Presedintele Amercii sugereaza un fel de bombardiere cu apa.   Francezii spun ca nu este posibil.  Privim neputinciosi. NEPUTINCIOSI. Omul secolului XXI care are tendinta sa creada ca poate totul ramine neputincios in fata unei scantei care s-a extins, extins cu furie mistuitoare,  nemiloasa.    Cade turnul sageata din partea din spate a catedralei, flacarile se extind in loc sa fie limitate, acoperisul se prabuseste.   Continuam sa refuzam realitatea, raminem mutii in fata ei.   Dar flacarile mistuie in cateva minute opere care au fost construite in saptamini, luni, ani de munca asidua, de daruire, de dragoste.  Un roman francez pe care il descoper cu ocazia aceasta scrie : Je pense sans cesse aux mains – combien de milliers ? – qui l’ont élevée vers le Ciel, aux mains qui ont dressé les plans, aux mains qui ont taillé les pierres, aux mains qui ont façonné le bois, aux mains qui ont transformé le verre et le plomb en vitraux pour que la lumière devienne foi. Il me semble aujourd’hui apercevoir les ombres de tous ces bâtisseurs et je crois deviner des larmes leur remplissant les yeux. J’ai l’impression, pour avoir touché ces pierres, regardé ces poutres et ces vitraux, que j’ai connu chacun de ces hommes, que j’ai serré toutes ces mains fatiguées par le travail et anoblies par leur œuvre.

Nous ignorons leurs noms, mais leur souvenir est inscrit dans l’être de ce pays et aucune flamme ne pourra jamais le dévorer. Intradevar Notre Dame nu a fost proiectul unui arhitect ci proectul si opera geniului crestin care a ramas anonim.  Creatia omului purtator al Chipului lui Dumnezeu, si in aceasta calitate capabil sa creeze, sa construiasca.

Din nou cuprinIs de sentimente de neputinta, de stupoare.  Traim un moment istoric pe care am fi dorit sa nu il traim. niciodata.  Un amic din America imi scrie « We hurt but not like the ones without hope. » O seara care parea fara sfirsit.  Nu doar Parisul e in suferinta, nu doar Franta, lumea este in suferinta si pentru ca lumea sufera acum este o dovada ca Crestinismul este inca viu si va ramine viu in VECII VECILOR .

Notre Dame, Notre Ame, cum s-a spus in timpul incendiului.  Notre Ame pentru ca a fost inima Frantei timp de secole.  Aici a avut loc nunta primului rege protestant al Frantei, Henri IV.  De aici s-a declansat Noaptea Sintului Bartolomeu pe care nimeni nu o pomenteste in seara aceasta, din fericire de altfel,  impotriva ei s-a manifestat Revolutia  Franceza transformind-o in Templul Intelepciunii, aici s-a incoronat Napoleon I cativa ani mai tirziu in prezenta papei,  redindu-i sensul, aici a celebrat Charles De Gaulle eliberarea Parisului de sub ocupatia nazista.  Aici au avut loc funeraliile anumitor presendinti intre care socialistul Mitterand, aici a fost slujba de inmormintare a lui Abbé Piere care a mobilizat doar pe esplanada un numar de 4000 de persoane intre care ma aflam.  In catedrala primul ministru al Frantei, ministrul de Inerior, presedintele.

A doua zi dimineata ne manghiem cu gandul ca cea mai mare parte a catedralei este prezervata, e in picioare la fel de maiestuoasa dar ranita.    Un parizian care locuia in apropiere spune  cu voce tremurinda ca are impresia ca o parte din el a fost atrofiata, imputata.  Este imposibil sa privesti fara sa suferi.  Era sufletul orasului, al Europei, al Crestinismului materializat dar si cel spiritual.  Imi permit sa o compar cu Templul din Ierusalem pentru ca a fost locul de referinta al Crestinismului.  Aici a fost, ca si in Templu, pastrate Textele Sacre, aici au fost citite Textele Sacre, explicate, predate.  De aici s-a rapsindit invatatura, pe langa ceea ce este Seminerul Teologic numit l’Ecole Cathédrale, care dainuie pana in ziua de azi, Catedrala Notre Dame a fost aceea care a fondat Sorbonne Université,  far al lumii intelectuale  si azi,  si care timp de cateva secole a fost cea mai importanta si renumita universitate din Europa., din lume.   Notre Dame a creat locuri de ingrijire a bolnavilor, alaturi se gaseste cel mai vechi spital din Paris, numit Hotel Dieu.  Cand intri in curtea spitalului te intimpina o efigie a lui Isus instalata pe o coloana de cativa metri pe care este incrustat vesetul din Ioan 11 25 25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea* şi Viaţa** . Cine† crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Si pentru ca Notre Dame est notre ame

Imi amintes o seara de iarna, cu ani in urma, dupa instalarea mea la Paris cand  intorcandu-ma de la un curs la Sorbone avansez pe podul Saint Michel sa privesc catedrala.  Nigea, fulgii de zapada erau mari si defilau in fata catedralei in lumina felinarelor.  Aveam impresia ca Catedrala cocheta cu fulgii intr-o cochetarie sfinta.  Parea vie, parca se misca, intr-un dans cosmic la care mi se parea ca nu mai sunt doar spectatoare, dar si spectatoare raminind as fi putut ramine acolo ore in sir sa privesc acest dans frumos intre profan si sublim, intre spiritual si terestru.  Si….. continuind sa privesc aveam impresia ca Catedrale spune o poveste.  Cea mai frumoasa poveste., cea mai frumoasa poveste de dragoste 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Lire la suite

L’INAGURATION DES CLOCHES DE NOTRE DAME

L’INAUGURATION DES NOUVELLES CLOCHES DE NOTRE DAME DE PARIS

Reiau un articol scris in martie 2013 cand noi clopote au fost instalate la Notre Dame. Un canal de televiziune intervieviaza un parizian in momentul acesta, un parizian care spune.:  « Ma simt mutilat ».

Duminica Floriilor, Le dimanche des rameaux.  Bisericile au sarbatorit intrarea lui Isus in Ierusalim,  iar in seara de simbata la catedrala Notre Dame din inima orasului s-a facut inaugurarea  celor opt, de fapt noua cu le bourdon,   clopote noi,  fabricate in Normandia si in tarile de jos, aduse la Paris in urma cu aproape doua lunii.  Francezii veniti din cele sase colturi ale Frantei (referinta la hexagon), care au venit sa-si manifeste dezacordul cu privire la proiectul de lege care vrea sa legifereze casatoriile intre persoane de acelasi sex,  au avut ocazia sa asiste la inaugurarea clopotelor.

Lire la suite

CONTINUITY DISCONTINUITY IV

CONTINUITY – DISCONTINUITY,  ISRAEL AND THE CHURCH

IV

Robert L.  Saucy – In Memoriam

Résultat de recherche d'images pour "robert l saucy pictures"

 

The study can not be closed without addressing the elements that are commun to Israel and the Church, therefore the elements that prove the continuity between Israel and the Church.   Up to this point the effort was to prove that the New Testament, at no place, replaces Israel with the church and that it is  an undisputable  fact.    Now it is time to look at  some cmmun elements both of Israel and the Church.  In order to do so the major passage to be discusse is Epheshians 2.11-3.7

11 Therefore remember that at one time you Gentiles in the flesh, called « the uncircumcision » by what is called the circumcision, which is made in the flesh by hands– 

12 remember that you were at that time separated from Christ, alienated from the commonwealth of Israel and strangers to the covenants of promise, having no hope and without God in the world. 

13 But now in Christ Jesus you who once were far off have been brought near by the blood of Christ. 

14 Forhe himself is our peace, who has made us both one and has broken down in his flesh the dividing wall of hostility 

15 by abolishing the law of commandments expressed in ordinances, that he might create in himself one new man in place of the two, so making peace, 

16and might reconcile us both to God in one body through the cross, thereby killing the hostility. 

17 And he came and preached peace to you who were far off and peace to those who were near. 

18 Forthrough him we both have access in one Spirit to the Father. 

19 So then you are no longer strangers and aliens, but you are fellow citizens with the saints and members of the household of God, 

20built on the foundation of the apostles and prophets, Christ Jesus himself being the cornerstone, 

21 in whom the whole structure, being joined together, grows into a holy temple in the Lord. 

22 In him you also are being built together into a dwelling place for God bythe Spirit.

1 For this reason I, Paul, a prisoner for Christ Jesus on behalf of you Gentiles– 

 2 assuming that you have heard of the stewardship of God’s grace that was given to me for you, 

 3 how the mystery was made known to me by revelation, as I have written briefly. 

 4 When you read this, you can perceive my insight into the mystery of Christ,

5 which was not made known to the sons of men in other generations as it has now been revealed to his holy apostles and prophets by the Spirit. 

 6 This mystery is that the Gentiles are fellow heirs, members of the same body, and partakers of the promise in Christ Jesus through the gospel. 

 7 Of this gospel I was made a minister according to the gift of God’s grace, which was given me by the working of his power. 

 The first element to mention is that  The Church is the Body of Christ in which Jews and Gentiles are « heirs together ….and shares together  in the promise in Christ Jesus » Eph.3.6, as Robert L.  Saucy reminds the reader that the promise was somewhat previously related to Israel Eph 2.12  remember that you were at that time separated from Christ, alienated from the commonwealth of Israel and strangers to the covenants of promise, having no hope and without God in the world, thus indicating that the church was involved in the fulffilement of Israel’s promise.  He  contiues by stating that : That OT prophecies were being fulfilled in the reality of the church is a common theme of the NT teaching.   The coming of Christ and His work were according to the Scriputres and references including those descriptive of the Messianic Kingdom were cited as evidence.  

He further procides to analize the  passage from Ephisians cited above and he begins by observing that  the position of the Gentiles is presented in five statements mentioning their lack of relationship to God and His promises.

Lire la suite

CONTINUITY – DISCONTINUITY III

CONTINUITY –DISCONTINUITY, ISRAEL AND THE CHURCH III

Robert L.  Saucy – in memoriam

 

Résultat de recherche d'images pour "robert l saucy"

In order to give a complete analyses of the terms Israel and the Church,   Robert L Saucy presents the texts of the New Testament  containing the two termes.  And he starts by firmly stating that the terme Israel is related to the national Israel in the New Testament, with two exceptions.   He begings by noting that the terme occurs sixty eight times in the New Testament predominantly in the writings of Mathew, Luke and Paul and he cites Mayers who wrote Israel stands for people and also the land… in general it clearly  maintains the connection with the reality and hope of Israel.   Refering to the Gospel of John Robert L.  Saucy writes that the author of the forth Gospel uses the terme Israel in refernce to the Jewish people and never to the church.  In fact the question is if the church existed at the date when the Gospels were written,   and it all depends on the date one places the writings of the four Gospels.   Some, as I have written in my previous articles, date the writings and the spreading of the Gospels right after the Resurection, at the time the church was just beginning.

We have to have remember  that the theme of the Gospels is not Israel but the preaching of Jesus who came to proclaim the coming Kingdom of God.   Yet Luke alone uses the terme Israel  twenty seven times In Luke’s writings Israel always refers to the Jewish people.   At no time does it serves to characterize the Church, it is never used as a technical terme for the Christian gathering of Jews and Gentiles (Jckob Jervell, cited by Saucy).  Therefore in all the references found in the Gospels and the Book of Acts Israel means the Jewish people.    Thre are only  two references in the New Testament that were interpreted by some exegets as refering both to jewish people and to the gentiles gathered in what became the church.   The first one is a passage mentioned in the previous articles and it is Romans

  1. But it is not as though the word of God has failed. For not all who are descended from Israel belong to Israel,

Robert L.  Saucy writes :  the verse might mean to extend the terme Israel to include gentiles beilevers outside the historic  Jewish Israel.  But considerations of the context makes it much more plausible that Paul has reference to a division within Israel.   Paul introduces this section expresing his concern for those of my own race, the people of Israel,

Rom 9 3 For I could wish that I myself  were accursed and cut off from Christ for the sake of my brothers, my kinsmen according to the flesh. 4 They are Israelites, and to them belong the adoption, the glory, the covenants, the giving of the law, the worship, and the promises

The apostle continues by elaborating what   Robert L.  Saucy calls God’s elective purpose within the physical descendents of Abraham.

 7 and not all are children of Abraham because they are his offspring, but « Through Isaac shall your offspring be named. » 

8 This means that it is not the children of the flesh who are the children of God, but the children of the promise are counted as offspring. 

 9 For this is what the promise said: « About this time next year I will return, and Sarah shall have a son. » 

10 And not only so, but also when Rebekah had conceived children by one man, our forefather Isaac,

 11 though they were not yet born and had done nothing either good or bad–in order that God’s purpose of election might continue, not because of works but because of him who calls– 

 12 she was told, »The older will serve the younger. » 

 13 As it is written, « Jacob I loved, but Esau I hated. »  

 The point of the entire section,  writes Saucy,  is that while the promises of God to Israel may appear to have failed when one looks at the totality of Israel, which is predominantely unbelieving, there is a remanant within Israel, an Israel « within ethnic Israel.   And the author writes that if one links this passage with the one in the same Epistle in chapter two :

28 For no one is a Jew who is merely one outwardly, nor is circumcision outward and physical. 

29 But a Jew is one inwardly, and circumcision is a matter of the heart, by the Spirit, not by the letter. His praise is not from man but from God.

 Gutbroad, cited by Saucy, writes regarding the passage.

We are not told here that Gentiles Christians are the true Israel.  The distinction in Romans 9.6 does not go beyond what is presuposed in John 1.47 Jesus saw Nathanael coming toward him and said of him, « Behold, an Israelite indeed, in whom there is no deceit! » and it corresponds to the distinction between  Ioudaios en to keupto (a Jew who is one inwardly ) and Ioudaios en to fanero (a Jew who is one outwardly) which does not imply that Paul is calling Gentiles the true Jews. 

Therefore the verse in John does not say that the Jews are deshonest and Nathaneel is an exception and the verses in Romans do not say that the Gentiles are replacing the Jews becoming the « The  New Israel ». All that being said we need not neglect the fact that the most cited verse when it comes to the theology of discontinuity, and I dare to say the Theology of Substitusion is Galatians 6.16  16 And as for all who walk by this rule, peace and mercy be upon them, and upon the Israel of God.   Saucy comments  this verse as it follows :  Although the Greek word translated in the quotation as and in NASB,  or even in the NIV can in this instance lead to the interpretation that « those who follow this rule » are the equivalent of « the Israel of of God  this cannot be a correct  interpretation.  And Saucy explains :

First, the explicative sense is not commun, especially in the writings of Paul.  Therefore, unless there are  strong contextual grounds the usual copulative  « and «  should be retained. 

Secondly, continues Saucy, if the « Israel of God » is a reference to the church, it would be the only instance where the apostle uses Israel with this meaning.   And  citing Burton : «  there is no instance of his  using Israel except of the Jewish nation or a part thereof ».  Therefore it would be hard to attribute the expression as applying to the church and not to Israel.  Saucy further  argues refering to Davis who commented the same passage : « Davis likewise recognizes that Paul nowhere in the Epistle to Galatians refers to « a new Israel » nor does he in any other place uses « Israel » for the church.   He aptly comments that if this were the meaning here in Galatians 6.16 one would have expect to find support for it in Romansn 9-11 where Paul extensively deals with IsraeL  This is especially pertinent in the light of the fact that the Galatian letter was probaly the first of Paul’s extent writings.  If he, in fact, did believe that the church was « the Israel of God » at the time of the writing of Galatians, why do we not find evidence of this meaning in his many subsequent uses of this name ?

Lire la suite

CONTINUITY – DISCONTINUITY

CONTINUITY  – DISCONTINUITY – ISRAEL AND THE CHURCH

Robert L. Saucy – in Memoriam 

Part II

Résultat de recherche d'images pour "robert l saucy"

In order to establish if there is a continuity or a discontinuity between Israel and the Chrurch Robert L Saucy finds it necessary to discuss the terms Israel and Church first.

As it has been mentioned in the first part of this study, the term Israel appears in the OT and a number of the references have been mentioned in the previous article, certains will be repeted. Numerous passages of the OT prove that the term Israel evoluated from the application to Jacob, who received the name Israel at Peniel,  » And he said, « Jacob. » 28 Then he said, « Your name shall no longer be called Jacob, but Israel, for you have striven with God and with men, and have prevailed. »to his sons, Exodus 1. 7 But the people of Israel were fruitful and increased greatly; they multiplied and grew exceedingly strong, so that the land was filled with them,  to the twelve tribes of Israel in their becoming a nation during their stay in Egypt where they have been segregated and separated  from the Egyptians and even dispised and persecuted by them, to  the exodus from Egypt. Exodus 19. 5 Now therefore, if you will indeed obey my voice and keep my covenant, you shall be my treasured possession among all peoples, for all the earth is mine; 6 and you shall be to me a kingdom of priests and a holy nation. 

I dare to say that the wondering in the wilderness is not just a punisment but a time of becoming, a periode that crystalised the fact that the people leaving Egyp was in the process of becoming a nation, the true nation under God.  I consider the wildernes  a  periode of pedagogy  when God helped them to become more aware of who they were in relation to the Revelation given to them and the Covenent received at Sinai.  The wondering in the wilderness is part of the process of them becoming a nation and the giving of the Law certified this fact  as the nation received a Law, a set of commendements which made possible the living in communityn the survival of the nation and the Law will letter become the set of values for the Western World.  In fact, the French philosofer, Rémi Brague, writes that the Law is the kit of survival of humanity not just of the juish people.

Exodus 20

1 And God spoke all these words, saying, 

2 « I am the LORD your God, who brought you out of the land of Egypt, out of the house of slavery. 

3 « You shall have no other gods before me. 

4 « You shall not make for yourself a carved image, or any likeness of anything that is in heaven above, or that is in the earth beneath, or that is in the water under the earth. 

5 You shall not bow down to them or serve them, for I the LORD your God am a jealous God, visiting the iniquity of the fathers on the children to the third and the fourth generation of those who hate me, 

6 but showing steadfast love to thousands of those who love me and keep my commandments. 

7 « You shall not take the name of the LORD your God in vain, for the LORD will not hold him guiltless who takes his name in vain. 

8 « Remember the Sabbath day, to keep it holy. 

9 Six days you shall labor, and do all your work, 

10 but the seventh day is a Sabbath to the LORD your God. On it you shall not do any work, you, or your son, or your daughter, your male servant, or your female servant, or your livestock, or the sojourner who is within your gates. 

11 For in six days the LORD made heaven and earth, the sea, and all that is in them, and rested on the seventh day. Therefore the LORD blessed the Sabbath day and made it holy. 

12 « Honor your father and your mother, that your days may be long in the land that the LORD your God is giving you. 

13 « You shall not murder. 

14 « You shall not commit adultery.

15 « You shall not steal. 

16 « You shall not bear false witness against your neighbor. 

17 « You shall not covet your neighbor’s house; you shall not covet your neighbor’s wife, or his male servant, or his female servant, or his ox, or his donkey, or anything that is your neighbor’s. » 

18 Now when all the people saw the thunder and the flashes of lightning and the sound of the trumpet and the mountain smoking, the people were afraid and trembled, and they stood far off

19 and said to Moses, « You speak to us, and we will listen; but do not let God speak to us, lest we die. » 

20 Moses said to the people, « Do not fear, for God has come to test you, that the fear of him may be before you, that you may not sin. » 

21 The people stood far off, while Moses drew near to the thick darkness where God was

22 And the LORD said to Moses, « Thus you shall say to the people of Israel: ‘You have seen for yourselves that I have talked with you from heaven.

Robert L. Saucy considers that this moment in the history of Jewish people ratifies theirs satus as a antion. 

Following the conquest of the land of Canaan they identified themselves as Israel, and after the death of Solomon, the great king who left behind a poor kingdom that split ;  the Northeren part has been called Israel and the Southeren part Judah.

1 Samuel 11.8  When he mustered them at Bezek, the people of Israel were three hundred thousand, and the men of Judah thirty thousand. 

1 Kings 12.16 And when all Israel saw that the king did not listen to them, the people answered the king, « What portion do we have in David? We have no inheritance in the son of Jesse. To your tents, O Israel! Look now to your own house, David. » So Israel went to their tents. 

After the disolution of the Northeren Kingdom the term Israel applies to Judah, including only two of the twelve tribes ; the tribes of Judah and Benjamin.  Micah 3. 1 And I said: Hear, you heads of Jacob and rulers of the house of Israel! Is it not for you to know justice. 

And Robert L.  Saucy continues  : This brief survey of OT usage thus demonstrates a consistent application of the term Israel to Jacob and his descendants which evolved into the nation of Israel. 

One seeming exception of this usage is Isaiah’s application of « Israel »  to the Lord’s Servant in Isaiah 49.1-6

1 Listen to me, O coastlands, and give attention, you peoples from afar. The LORD called me from the womb, from the body of my mother he named my name. 

2 He made my mouth like a sharp sword; in the shadow of his hand he hid me; he made me a polished arrow; in his quiver he hid me away. 

3 And he said to me, « You are my servant, Israel, in whom I will be glorified. » 

4 But I said, « I have labored in vain; I have spent my strength for nothing and vanity; yet surely my right is with the LORD, and my recompense with my God. »

5 And now the LORD says, he who formed me from the womb to be his servant, to bring Jacob back to him; and that Israel might be gathered to him– for I am honored in the eyes of the LORD, and my God has become my strength– 

6 he says: « It is too light a thing that you should be my servant to raise up the tribes of Jacob and to bring back the preserved of Israel; I will make you as a light for the nations, that my salvation may reach to the end of the earth. » 

Although the prophet has frenquently applied the concept servant to the people of Israel, in this passage the servant ministers to the poeple of Israel.  Making it different to view Israel itself as the servant.  Thus interpreters have rightly understood this reference to the servant Israel as pointing to Messiah himself, who embodies in his person « the ideal of what Yahweh ‘s servant should be.

André Chouraqui, not mentioned in the article written by Saucy , views Israel and its history as the Messiah because of the suffering of this people along the centuries.   Churaqui writes that in his suffering Israel purged the sins of the world.

Lire la suite

CONTINUITY – DISCONTINUITY

CONTINUITY – DISCONTINUITY,  ISRAEL AND THE CHURCH –

Parte One

Robert L.  Saucy _ in Memoriam

 

Résultat de recherche d'images pour "robert l saucy"

 

During the second century  Christianity  Marcion decided that there was a discontinuity between the Hebrew Bible and the textes written by the new born Christian Church.    According to him the Hebrew Bible portrayed a God of anger, of revange while the textes of the Christian Church portrayed a God of  love.  Therefore he established his own Canon at the exclusion of the Hebrew textes.  During Church History there was the question of continuity or discontinuity between Israel and the church  and often the view points were contradictory.  While during the first century Christianity the new born Church; and Iudaisme cohabitated well together, with the exception of  a few confricts between the helenistic Jews and the Church, during the second century at is proven by Marcion’s initiative, there was a split between the Church and Judaisme and during several  centuries the Church  persecuted the Jews accusing them of deicide.

In what fallows I will try to present the position of my former  theology professor at Biola University in California,  Robert L.Saucy,  who is no longer with us so I do this in Memoriam, on the above mentioned subject, as he presented it one of  his articles published in the book Continuity and Discontinuity  where he tried to analyze the relationship between Israel  and the Church as revealed in the Bible.

Robert  L. Saucy based all his writtings on a very rigorous exegesis of the textes  so there will be a number of Bible passages cited.    The point of the article is basically if there is a continuity between the two or a discontinuity in which case the Church replaces Israel.    He starts by analysing the terme Israel as it appears first in the Old Testament.

The terme Israel appears the first time in the Bible in Genesis 32. 27-28  when Jaccob, the son of Isaac,  received the name of Israel after the fight with the angel.   And he said to him, « What is your name? » And he said, « Jacob. » 

28 Then he said, « Your name shall no longer be called Jacob, but Israel, for you have striven with God and with men, and have prevailed. » In his journey to Haran Jacob, the son of Isaac, spent the night at Bethel where an angel of the Lord appeared to him.  The Bible texts present him as fighting with the angel. The moment  was a turning point in the life of Jacob who from then on became Israel.

 

The terme appears again in Genesis 42.5  when the sons of Israel go to Egypte to buy cereals as the famin touched the country of Canaan and again in Exodus  1.6-7 6 Then Joseph died, and all his brothers and all that generation. 

7 But the people of Israel were fruitful and increased greatly; they multiplied and grew exceedingly strong, so that the land was filled with them.

In the Book of Exodus we find for the first time mentioned the expression  «  the people of God »  making  reference to a people with whom God through his elective love has established a special relationship.  A people who became His own possession   Exodud 19.   5 Now therefore, if you will indeed obey my voice and keep my covenant, you shall be my treasured possession among all peoples, for all the earth is mine.

Lire la suite

Napoleon III

ROLUL LUI NAPOLEON III IN FAURIREA ROMANIEI

 

In urma cu cativa ani aparea in revista franceza Historia, un titlul provocator: « Napoleon III parintele  fondator al Romaniei »  de atunci, recent s-a vorbit de Romania Mare, atasarea Transilvaniei, Centenarul Unirii si trebuie sa ne simtim onorati ca istoria ne-a facut parte de acest eveniment care nu il traieste fiecare individ in decursul vietii.  

 Napoléon III a fost nepotul lui Napoléon I, fiul fratelui sau Jérome, cel mai tinar din familia Bonaparte care avea  un handicap fizic. Fapt pentru care  la venirea lui la putere,  unii ii neaga descendenta bonapartista numindu-l bastard.   Punind sub semnul intrebarii fidelitatea conjugala a mamei sale fata de un sot handicapat.  

Insusi Victor Hugo,  mare admirator al lui Napoléon I, cu care a colaborat devenind   primul senator al Frantei? Napoleon I fiind cel care a inventat Senatul francez, il numeste pe Napoleon al III-lea, Napoleon le Petit.    Din cauza influentei pe care o avea  Victor Hugo asupra populatiei Napoléon III se vede obligat sa il  exileze in insula Guernesey, insula care se situeaza intre Franta si Anglia.  

Personaj  cu o istorie zbuciumata care trebuie sa se lupte cu cei care incearca restabilirea monarhiei bourbone, arestat si inchis, evadeaza din inchisoare intr-o maniera rocamboleaca si printr-o lovitura de stat se proclama imparat sub titlul de Napoléon III recunoscand astfel existenta scurta a fiului atit de mult dorit al lui Napoléon I, care dupa cum stiti, a fost numit Regele Romei inca din leagan.  Fiu in care Napoléon I isi pusese speranta ca va fi continuator al reformelor pe care le incepuse el, dar care este dus la Viena de catre mama lui Marie Louise,  dupa abdicarea Imparatului, si care decedeaza inainte de a-si asuma un  rol politic.  

Napléon le petit isi are insa statura lui si  istoria dovedeste aici ca Victor Hugo s-a inselat in passiunea lui prea mare pentru Napoléon le Grand.  

Ajuns la putere Napoleon III se intereseaza si el, la fel ca unchiul sau de soarta Europei si nu doar de cea a Frantei.  El trimite emisari in tarile limitrofe din partea de Est a continetului.  Atunci descopera cele doua principate romane.   Emisarii descopera doua principate care au o LIMBA COMUNA, o religie comuna si obiceiuri foarte asemanatoare.  Trebuie amintit aici ca religia principatelor era cea Ortodoxa si ca Rusia se reclama protectoare a Ortodoxiei Ei constata de asemenea ca limba este o limba latina.  Cele doua principate erau insa desirate intre doua mari imperii, Imeriul Tarist si cel Otoman, primul domininind principatul de est, Moldova, a doua principatul de sud, Valahia sau Tara Romaneasca.   In momentul acela Napoléon decide sa vegheze asupra pastrarii acestei « oaze de latinitate » asa cum a numit-o, ca ea sa nu dispara inghitita de cele doua marii imperii.   

In aceeasi perioada tinerii din cele doua principate romane incep sa studieze  la Paris sub indurumarea lui Jules Michelet si Edgar Quinet, acesta din urma un protestant cu idei socialiste (ca o paranteza prostestantii francezi sunt recunoscuti ca fiind mai degraba de stinga) si frecventeaza un cerc de francezi romanofili intre care se distinge un tinar numit Hypolite Desprez care vizitase principatele romane la cererea lui Napoleon III  si care atrage atentia ca exista romani dar nu exista o Romanie.   

Lire la suite

Dieu s’est fait juif

NOËL, DIEU S’EST FAIT JUIF

 

Noel, l ’Incarnation de la divinité, YHWE – l’Etre nécessaire,  celui qui fut, qui est, qui sera, qui fera être – Je suis qui je suis – la plénitude de la nature divine  ( André Chouraqui, l’Histoire du Judaïsme), fait irruption dans l’humanité.  Dieu fait irruption dans l’histoire humaine à une date précise et dans un lieu géographique choisit.    Dieu s’est fait homme en Jésus Christ.  Cette formulation qui n’est pas fausse, est pourtant insuffisante.   L’Incarnation ne se limite  pas à Dieu s’est fait homme, car il s’est fait homme d’un pays et d’une époque.  Une formulation plus complète  pourrait être « Dieu s’est fait juif, galiléen au premier siècle de notre ère.  La première révélation fut faite  à des individus qui étaient les ancêtres du peuple juif.  La deuxième fut  toujours au sein du peuple juifs.  Et pourtant l’église avait persécute les juifs aux long   des siècles en les accusant  de peuple deicide.

Jésus  naquit  en Palestine qui  à l’époque,  était entièrement peuplée par les  juifs, le peuple de la Torah qui donna naissance au Judaïsme avec le Temple au cœur de ses manifestations.   Nous retrouvons Jésus dans le Temple à plusieurs reprises dans les Évangiles, et l’Évangile selon Luc le présent à la Synagogue de Nazareth  faisant la lecture du  rouleau d’Isaïe et s’identifient avec celui annoncé par le  fragment qu’il avait lu.

Luc 4, 14 Jésus retourna en Galilée, avec la puissance de l’Esprit, et une rumeur se répandit par toute la région son sujet.

Luc 4, 15 Il enseignait dans leurs synagogues, glorifié par tous.

Luc 4, 16 Il vint à Nazara où il avait été élevé, entra, selon sa coutume le jour du sabbat, dans la synagogue et se leva pour faire la lecture.

Luc 4, 17 On lui remit le livre du prophète Isaïe et, déroulant le livre, il trouva le passage où il était écrit:

Luc 4, 18 L’Esprit du Seigneur est sur moi, parce qu’il m’a consacré par l’onction, pour porter la bonne nouvelle aux pauvres. Il m’a envoyé annoncer aux captifs la délivrance et aux aveugles le retour à la vue, renvoyer en liberté les opprimés,

Luc 4, 19 proclamer une année de grâce du Seigneur.

Luc 4, 20 Il replia le livre, le rendit au servant et s’assit. Tous dans la synagogue

tenaient les yeux fixés sur lui.

Luc 4, 21 Alors il se mit à leur dire: « Aujourd’hui s’accomplit à vos oreilles ce passage de l’Écriture.

Luc 4, 22 Et tous lui rendaient témoignage et étaient en admiration devant les paroles pleines de grâce qui

sortaient de sa bouche. Et ils disaient: « N’est-il pas le fils de Joseph, celui-là? »

 

A l’époque de sa naissance la Palestine était sous la domination romaine ce  qui a crée des tensions importantes et souvent des action volantes.

Luc 13, 1 En ce même temps survinrent des gens qui lui rapportèrent ce qui était arrivé aux Galiléens, dont
Pilate avait mêlé le sang à celui de leurs victimes.
Selon ce passage la violence a eu lieu dans le Temple ou à l’entré  du Temple, fait, qui constitué une violence inouï car le Temple était le Lieu Saint et le fait de massacrer les pèlerins avec les animaux offert en sacrifice  signifiait  les obliger de mourir en état d’impureté, ce qui était un sacrilège  dans le Judaïsme.

Lire la suite

TROISIEME DIMANCHE DE CAREM

TROISIEME DIMANCHE DE l’AVENT

PREMIERE LECTURE – livre du prophète Sophonie 3, 14-18

14 Pousse des cris de joie, fille de Sion !
Eclate en ovations, Israël !
Réjouis-toi, de tout ton cœur bondis de joie,
fille de Jérusalem !
15 Le SEIGNEUR a levé les sentences qui pesaient sur toi,
il a écarté tes ennemis.
Le roi d’Israël, le SEIGNEUR, est en toi.
Tu n’as plus à craindre le malheur.
16 Ce jour-là, on dira à Jérusalem :
« Ne crains pas, Sion !
Ne laisse pas tes mains défaillir !
17 Le SEIGNEUR ton Dieu est en toi,
c’est lui, le héros qui apporte le salut.
Il aura en toi sa joie et son allégresse,
il te renouvellera par son amour ;
il exultera pour toi et se réjouira,
18 comme aux jours de fête. »

PSAUME – 12, 2-3. 4bcde. 5-6

2 Voici le Dieu qui me sauve :
j’ai confiance, je n’ai plus de crainte.
Ma force et mon chant, c’est le SEIGNEUR
Il est pour moi le salut.
Exultant de joie, vous puiserez les eaux
aux sources du salut

4 Rendez grâce au SEIGNEUR,
proclamez son nom,
annoncez parmi les peuples ses hauts faits !
Redites-le « Sublime est son nom ! »

5 Jouez pour le SEIGNEUR, il montre sa magnificence
et toute la terre le sait.
6 Jubilez, criez de joie, habitants de Sion,
car il est grand au milieu de toi, le Saint d’Israël !

DEUXIEME LECTURE – lettre de Saint Paul apôtre aux Philippiens 4, 4-7

Frères,
4 soyez toujours dans la joie du Seigneur ;
je le redis : soyez dans la joie.
5 Que votre bienveillance soit connue de tous les hommes.
Le Seigneur est proche.
6 Ne soyez inquiets de rien,
mais, en toute circonstance,
priez et suppliez, tout en rendant grâce
pour faire connaître à Dieu vos demandes.
7 Et la paix de Dieu,
qui dépasse tout ce qu’on peut concevoir,
gardera vos coeurs et vos pensées dans le Christ Jésus.

EVANGILE – selon Saint Luc 3,10-18

En ce temps-là,
10 Les foules qui venaient se faire baptiser par Jean
lui demandaient :
« Que devons-nous faire ? »
11 Jean leur répondait :
« Celui qui a deux vêtements,
qu’il partage avec celui qui n’en a pas ;
et celui qui a de quoi manger,
qu’il fasse de même ! »
12 Des publicains (c’est-à-dire des collecteurs d’impôts)
vinrent aussi pour être baptisés ;
ils lui dirent :
« Maître, que devons-nous faire ? »
13 Il leur répondit :
« N’exigez rien de plus que ce qui vous est fixé. »
14 Des soldats lui demandèrent à leur tour :
« Et nous, que devons-nous faire ? »
Il leur répondit :
« Ne faites violence à personne,
n’accusez personne à tort ;
et contentez-vous de votre solde. »
15 Or le peuple était en attente,
et tous se demandaient en eux-mêmes
si Jean n’était pas le Christ.
16 Jean s’adressa alors à tous :
« Moi, je vous baptise avec de l’eau ;
mais il vient, celui qui est plus fort que moi.
Je ne suis pas digne de dénouer la courroie de ses sandales.
Lui vous baptisera dans l’Esprit Saint et le feu.
17 Il tient à la main la pelle à vanner
pour nettoyer son aire à battre le blé,
et il amassera le grain dans son grenier ;
quant à la paille,
il la brûlera au feu qui ne s’éteint pas. »
18 Par beaucoup d’autres exhortations encore,
il annonçait au peuple la Bonne Nouvelle.

 

DEUXIEME DIMANCHE DE L »AVENT

DEUXIEME DIMANCHE DE L’AVENT
EVANGILE – selon Saint Luc 3, 1-6

1 L’an quinze du règne de l’empereur Tibère,
Ponce Pilate étant gouverneur de la Judée,
Hérode étant alors au pouvoir en Galilée,
son frère Philippe, dans le pays d’Iturée et de Traconitide,
Lysanias en Abilène,
2 les grands prêtres étant Hanne et Caïphe,
la parole de Dieu fut adressée dans le désert
à Jean, le fils de Zacharie.
3 Il parcourut toute la région du Jourdain,
en proclamant un baptême de conversion
pour le pardon des péchés,
4 comme il est écrit dans le livre des oracles d’Isaïe, le prophète :
Voix de celui qui crie dans le désert,:
Préparez le chemin du Seigneur,
rendez droits ses sentiers.
5 Tout ravin sera comblé,
toute montagne et toute colline seront abaissées ;
les passages tortueux deviendront droits,
les chemins rocailleux seront aplanis ;
6 et tout être vivant verra le salut de Dieu.

DESFACERE SI FACERE

 

Afficher l’image source

Cineva scria ca daca Liviu Rebreanu ar fi scris in franceza sau engleza ar fi fost mai mare decat Balzac. Decat Balzac pentru ca Balzac este considerat cel mai mare scriitor din curentul Realist. Realismul care pretinde sa fi prezentat o imagine reala si nu una romantizata a societati si sa faca o critica a societatiii. In privinta aceasta am putea spunea ca Rebreanu este mai mare decat Balzac nu pentru ca se descrie cu deamanuntul un cui batut in perete cum a facut Balzac ci pentru ca prezinta realitatii ale vietii si cand vrobim de Rebreanu nu intrigile din saloanele pariziene ci o realitate care, in Padurea Spinzuratilor, vorbeste despre evenimente istorice care au schimbat fata Europei, despre desfacere si facere. Desfacerea imperiilor si aparitia noilor natiuni sau intregirea unora dintre ele asa cum a fost cazul Romaniei prin unirea Transilvania, a Basarabiei si Galiciei cu Romania, prin urmare Facerea Romaniei Mari.  

Emil Rebreanu fratele lui Liviu Rebreanu, care proveneau dintr-o familie de 14 copii, greco catolicii, sa nu uitam ca Biserica Greco Catolica impreuna cu cea Ortodoxa au luptat pentru pastrarea si promovarea limbii romanae in Transilvania, tatal fiind invatator, se afla in razboi dincolo de, „sirma ghimpata” de partea Imperiului Austriac, dupa scrisorile scrise. Se pare ca fratele lui, adica Liviu Rebreanu, s-ar fi aflat de partea romanilor. Pentru ca, cel putin in secventele prezentate de Televiziunea Romana, Emil se temea ca ar putea sa se afle in situatia de a-si ucide propriul frate.

In 1916 Regele Ferdinand hotaraste ca Romania va intra in razboi de partea Antantei mergand impotriva familiei sale ceea ce l-a costat excluderea din familia Hohenzolern si implicit impotriva tarii lui se origine. Rege care a intuit cursul istoriei pentru ca la sfirsitul razboiului Imperiile se destrama si se formeaza natiunile europene care orneaza astazi harta Europei, cu putinele schimbari petrecute dupa caderea monstrului Comunist. Revoltator ca invatamintul din perioada comunista a indraznit sa ne fure aceasta istorie, sa ne priveze de ea, sa ne vinda minciuni, sa o mutileze, sa o faca uitata. Regele a fost deci in acelasi timp un vionar dar si un iubitor de patrie, patria pe care o adoptase si a carui rege decide sa fie, si a carui intregire o doreste din toata inima atit el cit si sotia lui regina Maria, care a facut diplomatie mai ales vis a vis de Franta pentru intregirea tarii si ajungerea la Romania Mare.

Bucuroasa sa amintesc ca Franta a jucat un rol important in reintregirea Romaniei, atit prin geografi, sau cei pe care i-am numi , se pare azin, geopoliticieni si care cunosteau terenul si stiau ca zonole care doareau sa fie atasate romaniei erau zone in care se vorbea limba romana, mimba element definitor al unei natiuni, cat si prin politicieni si chiar militari.   Generalul Foch, onorat recent in Franta cu ocazia Centenarului de la semnarea Armistitiului cu nemtii, armistitiu semnat intr-un vagon de tren din padurea de la Compiegne, unde cateva decenii mai tirziu Hitler, cu aroganta-i diabolica, va obliga francezii, in persoana lui Petain, sa semneze capitularea Frantei la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial?  Generalul Foch trimite soldati francezi pe frontul de Est condusi de generalul Henri Bertholet care gaseste in Romania o armata dezordonata, o echipeaza, o organizeaza si ajunge sa fie iubit de romanii. Se spune ca vizitind un sat un taran i-ar fi spus ca francezii sunt fratii cu romanii. La intrebarea generalului sa i se explice de ce, taranul i-a explicat ca are doi caini care latra cand vin dusmani si nu au latrat cand a aparut generalul, ceea ce inseamna ca francezii sunt frati cu romanii. Gnenralul Bertholet a jucat un rol major in castigarea razboliului pe frontul de Est si a face ca armata romana o armata invingatoare. In raspun regele i-a dat un sat care i-a purtat numele, sat in care el a improprietarit taranii care din nefericire mai erau inca iobagi.

Liviu Rebreanu scriitorul roman facand parte, prin exelenta din curentul literar Realism, prezinta in cartea Padurea Spinzuratilor, cu un realism si o maiestrie inegalabila, parte din aceasta epopeie. Perioada desfacerii,

Lire la suite

THE PITTSBOURG SHOOTING

 

I just read that the Pittsburgh synagogue shooter had John 8:44 prominently displayed on his social media profile. This serves as a reminder what an important role exegetes play in contextualising the « anti-Jewish » passages of the New Testament for contemporary audiences. Many scholars today have a good understanding of the historical complexities of the « parting(s) of the ways, » but is this understanding trickling down to the general population?

This is a note I have received from a friend from South Africa. If that is true it is a scandal.   I have to acknowledge that in my most recent lecture of the Gospel of John I was shocked by the repetion of the expression « because of the Jews » to the point that I questioned if the Gospel has been written by a Jew.   Of course no one seems to have questioned that before, so…..

The word Jew or Jews appears over 65 times in the Gospel of John and for the most part with negative conotation, « because of the Jews ». John often presents Jesus in conflict with the Jews as He was not a Jew Himself in spite of the fact that at the same time he presents Jesus respecting the Law, respecting and participating in all the Jewish feasts.

Here is the verse in question in the larger context of the paragraph.

John 8

31 So Jesus said to the Jews who had believed in him, « If you abide in my word, you are truly my disciples, 32 and you will know the truth, and the truth will set you free. »

33 They answered him, « We are offspring of Abraham and have never been enslaved to anyone. How is it that you say, ‘You will become free’? »

34Jesus answered them, « Truly, truly, I say to you, everyone who commits sin is a slave to sin.

35 The slave does not remain in the house forever; 61the son remains forever.

36So if the Son sets you free, you will be free indeed.

37I know that you are offspring of Abraham; yet you seek to kill me because my word finds no place in you.

38 6I speak of what I have seen with my Father, and you do what you have heard from your father. »

39 They answered him, 6« Abraham is our father. » Jesus said to them, « If you were Abraham’s children, you would be doing the works Abraham did,

40 but now you seek to kill me, a man who has told you the truth 68that I heard from God. This is not what Abraham did.

41 You are doing the works your father did. » They said to him, « We were not born of sexual immorality. We have 70one Father–even God. »

42 Jesus said to them, « If God were your Father, you would love me, for I came from God and I am here. I came not of my own accord, but he sent me.

43 Why do you not understand what I say? It is because you cannot 77bear to hear my word.

44 You are of your father the devil, and your will is to do your father’s desires. He was a murderer from the beginning, and has nothing to do with the truth, because there is no truth in him. When he lies, he speaks out of his own character, for he is a liar and the father of lies.

45But because I tell the truth, you do not believe me.

Lire la suite

REGARDS SUR LA TORAH

REGARDS SUR LA TORAH

 

 

 

 

Nous comprendrons par la Torah la Bible Hébraïque, TaNaK (Torah, Navim, ).

Avec la destruction de deuxième Temple et la profanation d’Anthiocus Epiphanes les sacrifices devient obsolètes et l’accent est mit sur les Textes Sacrés et ce sont les Textes Sacrés qui vont contribuer à l’édification d’un nouveau, Judaïsme centré sur les Texte,  Judaïsme invisible et indestructible. Les Textes sont copiés et recopiés, lus et relus, appris par cœur.  Les textes deviennent parte entière de la vie, de la pensée, de l’identité de chaque juif où qu’il se trouve dans le monde.  Car suit à la destruction du Deuxième Temple les juifs sont dispersés partout dans le monde.

C’est à partir de la Loi que le Judaïsme procéda à une réinterprétation de l’ensemble des événements de l’histoire d’Israël et des textes bibliques qui en recueillaient le souvenir  : L’Alliance avec Dieu fut ramenée à la Loi.   « Pas d’Alliance en dehors de la Loi ». Ce processus de réinterprétions remonta jusqu’au début de l’humanité : La   Torah fut censé préexister au monde qui a été crée pour elle. Rémi Brague, La Loi de Dieu, p. 316.

La Loi de Moise tient sa valeur unique de son origine divine, qui est pour le judaïsme rabbinique une majorité majoritaire. Brague, p. 317.

Le Psaume 119 est une exaltation de la Torah.

Ps 119:1- Heureux, impeccables en leur voie, ceux qui marchent dans la loi de Yahvé!

Ps 119:4- Toi, tu promulgues tes préceptes, à observer entièrement.

Ps 119:10- De tout mon cœur c’est toi que je cherche, ne m’écarte pas de tes commandements.

Ps 119:11- Dans mon cœur j’ai conservé tes promesses pour ne point faillir envers toi.

Ps 119:12- Béni que tu es Yahvé, apprends-moi tes volontés!

Ps 119:18- Ouvre mes yeux : je regarderai aux merveilles de ta loi.

Ps 119:25- Mon âme est collée à la poussière, vivifie-moi selon ta parole.

Ps 119:28- Mon âme se fond de chagrin, relève-moi selon ta parole.
Ps 119:29- Détourne-moi de la voie de mensonge, fais-moi la grâce de ta loi.

Ps 119:34- Fais-moi comprendre et que je garde ta loi, que je l’observe de tout cœur.
Ps 119:35- Guide-moi au chemin de tes commandements, car j’ai là mon plaisir.

Ps 119:44- J’observerai ta loi sans relâche pour toujours et à jamais.

Ps 119:51- Les superbes m’ont bafoué à plaisir, sur ta loi je n’ai pas fléchi.
Ps 119:52- Je me rappelle tes jugements d’autrefois, Yahvé, et je me console.

Ps 119:53- La fureur me prend devant les impies, qui délaissent ta loi.
Ps 119:54- Cantiques pour moi, que tes volontés, en ma demeure d’étranger.

Ps 119:55- Je me rappelle dans la nuit ton nom, Yahvé, et j’observe ta loi.

Ps 119:60- Je me hâte et je ne retarde d’observer tes commandements.
Ps 119:61- Les filets des impies m’environnent, je n’oublie pas ta loi.

Ps 119:62- Je me lève à minuit, te rendant grâce pour tes justes jugements,
Ps 119:63- allié que je suis de tous ceux qui te craignent et observent tes préceptes.

Ps 119:64- De ton amour, Yahvé, la terre est pleine, apprends-moi tes volontés.
Ps 119:65- Tu as fait du bien à ton serviteur, Yahvé, selon ta parole.

Ps 119:70- Leur cœur est épais comme la graisse, moi, ta loi fait mes délices.

Ps 119:71- Un bien pour moi, que d’être affligé afin d’apprendre tes volontés.
Ps 119:72- Un bien pour moi, que la loi de ta bouche, plus que millions d’or et d’argent.

Ps 119:73- Tes mains m’ont fait et fixé, fais-moi comprendre, j’apprendrai tes commandements.
Ps 119:74- Qui te craint me voit avec joie, car j’espère en ta parole.

Ps 119:77- Que m’advienne ta tendresse et je vivrai, car ta loi fait mes délices.

Ps 119:81- Jusqu’au bout mon âme ira pour ton salut, j’espère en ta parole.

Ps 119:85- Des superbes me creusent des fosses à l’encontre de ta loi.

Ps 119:86- Vérité, tous tes commandements : aide-moi, quand le mensonge me persécute.
Ps 119:87- On viendrait à bout de moi sur terre, sans que je laisse tes préceptes.

Ps 119:88- Selon ton amour vivifie-moi, je garderai le témoignage de ta bouche.
Ps 119:89- A jamais, Yahvé, ta parole, immuable aux cieux;

Ps 119:92- Si ta loi n’eût fait mes délices, je périssais dans la misère.

Ps.  119:93- Jamais je n’oublierai tes préceptes, par eux tu me vivifies.
Ps 119:94- Je suis tien, sauve-moi, je cherche tes préceptes.

Ps. 119:97- Que j’aime ta loi! tout le jour, je la médite.

Ps 119:101- A tout chemin de mal je soustrais mes pas, pour observer ta parole.
Ps 119:102- De tes jugements je ne me détourne point, car c’est toi qui m’enseignes.
Ps 119:103- Qu’elle est douce à mon palais ta promesse, plus que le miel à ma bouche!
Ps 119:104- Par tes préceptes j’ai l’intelligence et je hais tout chemin de mensonge.
Ps 119:105- Une lampe sur mes pas, ta parole, une lumière sur ma route.
Ps 119:106- J’ai juré d’observer, et je tiendrai, tes justes jugements.

Ps 119:109- Mon âme à tout moment entre mes mains, je n’oublie pas ta loi.

Ps 119:113- Je hais les cœurs partagés et j’aime ta loi.
Ps 119:114- Toi mon abri, mon bouclier, j’espère en ta parole.

Ps.  119:126- Il est temps d’agir, Yahvé on a violé ta loi.

Ps 119:127- Aussi j’aime tes commandements, plus que l’or et que l’or fin.

Ps 119:136- Mes yeux ruissellent de larmes, car on n’observe pas ta loi.

Ps 119:141- Chétif que je suis et méprisé, je n’oublie pas tes préceptes.
Ps 119:142- Justice éternelle que ta justice, vérité que ta loi.

 Ps 119:153- Vois ma misère, délivre-moi, car je n’oublie pas ta loi.

Ps 119:164- Sept fois le jour, je te loue pour tes justes jugements.
Ps 119:165- Grande paix pour les amants de ta loi, pour eux rien n’est scandale.

Ps 119:166- J’attends ton salut, Yahvé, tes commandements, je les suis.
Ps 119:167- Mon âme observe ton témoignage, je l’aime entièrement.
Ps 119:168- J’observe tes préceptes, ton témoignage, toutes mes voies sont devant toi.
Ps 119:169- Que mon cri soit proche de ta face, Yahvé, par ta parole fais-moi comprendre.
Ps 119:170- Que ma prière arrive devant ta face, par ta promesse délivre-moi.
Ps 119:171- Que mes lèvres publient ta louange, car tu m’apprends tes volontés.
Ps 119:172- Que ma langue redise ta promesse, car tous tes commandements sont justice.
Ps 119:173- Que ta main me soit en aide, car j’ai choisi tes préceptes.
Ps 119:174- J’ai désir de ton salut, Yahvé, ta loi fait mes délices.
Ps 119:175- Que vive mon âme à te louer, tes jugements me soient en aide!
Ps 119:176- Je m’égare, brebis perdue viens chercher ton serviteur. Non, je n’ai pas oublié tes commandements.

Au retour de l’Exile Babylonien Ezdra introduit l’étude de la Torah comme élément essentiel de la cohésion sociale, et cela construit à la fois l’ identité religieuse et nationale du peuple juif  qui lui servira plus tard en dehors du territoire géographique, en dehors de la terre qui était la leurs. Cela devins une réalité, comme  il a été évoqué, et la seule manière de survie, suite à la destruction du Deuxième Temple et la dispersions dans le monde.

Voici ce qu’écrit Mircea Eliade sur le sujet

Suite à la profanation du Temple, écrit , il y eu une fixation sur la Torah la Loi jouait un rôle décisif dans la défense de l’identité nationale. (Eliade,  Vol II, p. 265)………..

Il ne s’agissait pas uniquement de nationalisme, mais avant tout, d’une théologie édifié au tour de la notion du « peuple élu .   Israël fut choisit par Yahvé, il était son peuple.   Par conséquent, le peuple juif constitue une réalité historique sanctifié par la volonté du Dieu.   L’aliénation nationale équivalait à une apostasie, c’est-à-dire à la profanation d’une structure ethnique consacrée par son origine même.   Le premier devoir du peuple juif était donc de maintenir intacte son identité jusqu’à la fin d’histoire, autrement dit, de rester toujours à la disposition de Dieu. (Eliade,  Histoire des croyances et des idées religieuses , vol II, p. 266).

Lire la suite

IUDAISME CRESTINISM

IUDAISM – CRESTINISM

 

In spiritul ultimelor articole reiau un articol scris cu o ocazie exceptionale.

Nu-mi amitesc cand am trecut prima oara pe aici, nici ocazia, a fost fara indoiala o invitatie, stiu doar ca unul dintre momentele forte din trecut a fost atunci cind prietana mea Anne Catherine, jurnalista la France 2, trebuia sa conduca o discutie intre un catholic si un evreu cu subiectul Mesia. Tinuse sa fiu prezenta.

Stiu doar ca de cite ori am trecut m-am intors mai bogata. De data aceasta insa, dupa un colocviu de trei zile a carui subiect a fost Relatia intre Crestinism si Iudaism vazuta de Aaron Jean Marie Lustiger, evreul care era sa ajunga papa, dupa trei zile ma simt nu doar mai bogata dar si ma responsabila.

010 (2)

Cladirea insasi vorbeste.  Ai  impresia ca intrii untr-un templu a carui scop este sa-ti aminteasca gradoarea lui Dumnezeu si eternitatea omului.   Ai senzatia prezentei celor care au trecut pe aici, studentii in sutane lungii, mari ganditori, trecutul si prezentul se intilnesc aici in dorinta de a transmite mai departe, adevaruri universale,

Lire la suite

YOM KIPPUR

YOM KIPPUR

 

Yom Kippour in ebraica  : יום הכיפורים Yom Hakippourim ziua ispasirii care se mai numeste si Ziua Marii Iertari, sarbatoarea cea mai importanta in Iudaism -Shabat Shabaton – sarbatoarea cea mai solemna din Iudaism.

Sarbatorita in ziua a zeceea a luni tishir, atit in Israel ca si de catre evreii din diaspora oriunde s-ar afla in lume.  Ziua reprezinta incheiera unei perioade  de  zece zile sau patru zile de pocainta , perioada care incepe cu Roch Hachana , ziua anului nou.   Sarbatoare are loc fie in septembrie fie in octombrie dupa calendarul greorian.  Iar distanta dintre cele doua mari sarbatori depinde de acelasi calendar.  Cincii slujbe in Sinagogi, intruniri de rugaciune, si tacerea.  Tacere care da ansamblului o atmosfera de austeritate.

Yom Kippur este si o zi a penitentelelor dar penitenta nu este inteleasa ca in  sens negativ, punitiv,  ci ca ceva positiv scoplul fiind de a devenii mai angelic. In ziua de azi cand orice este punitiv este interpretat ca negativ Iudaismul si evreul are curajul sa practice acte punitive cu scop catartic.    Dorinta fiind de a se atasa si mai mult de Dumnezeu si in atasamentul acesta de a sluji aproapelui.   Daca ziua anului nou este o zi in care in care individul  reflecta asupra a cea nu a facut bine in anul care a trecut, ziua in care se afla in fata Dumnezeului Unic, Dumnezeului Creator al universului.  In prima zi a anului omul se analizeaza pe sine insusi, intra in sine pentru a se evalua, pentru a se analiza.  Instrumentul numit Shofar suna in ziua anului nou intr-un anumit fel, suna ca un ceas care trezeste persona, ceea ce vrea sa spuna ca sarbaboarea este un appel la trezire.   Cine sunt si incotro ma duc.     Yom Kippour este ziua deciziei de a pune in practica binele si ceea ce este important in Ziua Iertarii, acentuez,  este ideia catartica. Catharisis, curatire pentru ca apoi individul sa poate sa practice binele.  Si shofarul va avea un alt sunet.   Este Ziua Iertari.

Totul in pauza la Ierusalim week endul care a sfirsit saptamina trecuta, toate magazinele inchise, nu se merge nici cu bicicleta.  Este Yom Kipur

Yom Kippur este cea mai importanta sarbatoare in Iudaism.   Ziua Iertarii, ziua in care omul se gaseste in fata lui Yahwe, Dumnezeul Sfint, Dumnezeul care a dat Legea la Sinai, Dumnezeul care in Lege da si se da, dar Dumnezeul care in daruire exigeaza.   Legamintul de la Sinai este un DAR fiind in acelasi timp EXIGENTA.   Cum a fost evocat déjà ea incepe cu post si rugaciune inca din ziua anului nou si continua sub diferite forme pana in ziua de Yom Kippur.  Post rugaciune, introversiune, autoanaliza ca fiecare sa poate evalua unde se afla in umblarea lui cu Dumnezeu, in umblarea lor pe pamant sub privirea lui Dumnezeu.    Un sondaj facut recent arata ca 70%  din evrei din cei care nu se recunosc ca fiind religiosi respecta Yom Kippur – Ziua Iertarii.   Sarbatoare care are putere si asupra celului mai non religios evrei. Respectarea acestei sarbatori reprezinta identitatea lor.   Asa cum Iudaismul este parte integranta din identitatea evreilor ca si Textele Sacre, texte care stau la baza Iudaismului.   Iudaismul care este cea mai veche religie monoteista.

Un pastor evanghelic care traieste de ani de zile la Ierusalim afirma duminica ca in ziua sarbatorii Yom Kippur exista o scanteie in fiecare dintre evrei. Si ca peste toata tara domneste o atmosfera de solemnitate care nu se poate explica  in cuvinte si pe care nu a mai trait-o nicaieri.

Lire la suite

ISUS SI PRIMUL TESTAMENT

ISUS SI PRIMUL TESTAMENT DE CARE SUNTEM INDEMNATII SA NE DECONECTAM

 

 

In articolele precedente am incercat sa amitesc, in mod indirect cititorului,  legatura dintre Iudaism si Crestinism in faptul ca Isus a fost evreu care nu s-a desmintit niciodata,  in faptul ca Isus a fost educat in spiritul Iudaismului de catre farisei si asa cum sustine  David Fluser,  fost profesor la Universitatea de la Ierusalim,  Isus ar fi facut parte dintre   Intelepti adica Fariseii a fost educat in spiritul lor, acela de a cunoaste  de a pastra si transmite perceptele Scripturilor ca si textele Scripturii.   Prin Scripturi intelegand Vechiul Testament compus din cele trei parti TaNaK (adica Torah, cuprinzind  cele cinci carti atribuite lui Moise,  Nevim, cartile profetice in care se includ si cele istorice  si Ketuvim incluzind cartile care sunt considerate carti de intelepciune ; Psalmi, Proverbe, Ecleziast, Iov).  Aceasta este Biblia hebraica sau asa cum s-a hotarit mai recent  sa fie numit  Primul Testament pentru a reamitii ca nu este obsolit ci ca prezinta si reprezinta  Prima Alianta, Primul Legamint facut de Dumnezeu cu omul si in mod particular cu poporul evreu pentru ca Dumnezeu alege sa se reveleze mai intii evreilor.  Acest prim testament este continuat de al Doilea Testament, Noul Tesament sau al al doilea Legamint care nu il anuleaza pe primul ci il continua si il confirma.

Isus  a respectat Legea si a venit sa o implineasca nu sa comunice ca Legea ar fi obsolita sau ca El, prin prezenta Lui, ar anula Legea ci dimpotriva.

 Matei 5

  1. Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
  2. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
  3. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

 

De remarcat faptul ca Isus precizeaza :

  1. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia ceruri

 

Nu este vorba deci doar de Decalog, este vorba de ceea ce gasim in Deuteronom, care,  este o interpretare cu scop pedagogic a Legii.

 

In sacrificiul lui Isus pe cruce se anuleaza legea sacrificiala dar nicidecum Legea morala si nici anumite legii ceremoniale legi care aveau un rol pedagogic, etic si moral.  De altfel asa cum scrie David Flusser Isus nici nu putea sa anuleze Legea Il ne pouvait pas vouloir abroger la Loi puisqu’elle elle est,  telle qu’elle est écrite, mystérieusement reliée à l’existence même de ce monde.  

Contrar la ceea ce s-au grabit unii sa concluda Isus a respectat Shabatul chiar si atunci cand a facut vindecari pentru ca, cu o singura exceptie ; atunci cand vindeca  orbul din nastere, vindecare relatata in Evanghelia dupa Ioan.

 

Ioan 9

 6 După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta

 

7 şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.

 

Lire la suite

ISUS EVREUL SI POPORUL ALES III

ISUS EVREUL , BISERICA SI POPORUL ALES III

 

On peut affirmer avec certitude que la figure de Jésus est exceptionelle au sein du Judaïsme de son temps…… Jésus était un juif qui ne s’adressait qu’aux  seuls juifs, et il réfusa de même de soingner les non juifs, Mathieu 8.5.

Si totusi biserica nu a incetat sa persecute timp de secole, evreii pentru moartea lui Isus fara care, cum s-a mentionat in articolul precedent nu ar fi fost trecerea de la moarte la inviere, de la condamnare la iertare si mintuire.

Fara idoiala ca deciziile de la Conciliul de la Latran ne lasa perplecsi dar saga continua.  In deceniile si secolele care urmeaza, in arta, de exemplu, ori de cate ori este reprezentata curcea in spate sunt prezentati caricatural evreii din cauza carora Isus ajunge pe cruce.   In secolul III, in tarile Europei de Vest, Anglia, Franta, Germania apare acuzatia de crima rituala conform careia evreii ar ucide copii crestinilor pentru a folosi singele lor la Paste, sa il puna pe usciorii usilor.   Sigur izolind everi in getouri imaginatia celor din afara naste monstrii cu privire la cei izolati.  Si afirma Dominique de La Maisonneuve, pana in secolul XIX sau construit un fel de sanctuare  in amintirea acestor copii sacrificati de catre evrei, acestor victime, fara sa fi fost vreodata o dovata a vreunui act de acest gen, sanctuare la care se faceau pelerinaje.  Aceiasi autoare afirma ca asemenea pelerinaje nu au fost suspendate decat dupa Conciliul Vatican II.  Interzise, imi permit sa adaug, in mod oficial pentru ca ele nu se mai petreceau de catava vreme.   Biserica de la Billettes de la Paris insa, ca si biserici din Anglia si Austria au tinut sa puna inscriptii imprimate pe placi de marmura in care se cere iertare evreilor pentru aceste istorii inventate si pelerinage inselatoare.

In secolul XIV evreii sunt acuzati ca ard ostiile si ca urmare cartiere intregi in care locuiau evreii sunt arse.    Papa Inocentiu IV  intervine in favoare lor si pune capat abuzurilor.  Trebuie amintit ca adesea atitudinea impotriva evreilor devenise un fel de folclor medieval si nu inotdeauna o atitudine acceptata de bierica chiar daca Conciliul de la Latran incrimineaza biserica.   In anul 1340 cand a avut loc epidemia de ciuma neagra care a decimat populatia Europei din epoca respectiva,  evreii sunt acuzati ca ar fi otravit apa din puturi care ar fi fost prin consecinta cauza epidemiei.  In Franta, Germania, Polonia, Austria evreii sunt supusi la torturi atroce pentru a-i obliga sa marturiseasca ca au otravit puturile Europei.  Papa Clement VI intervine in mai multe rinduri dar interventia lui nu pare sa aiba efectul dorit.    In anul 1439 sunt arsi sub aceasta acuzatie doua mii de evreii si in timp ce erau ingramaditi unii peste altii si li se dadea foc calugarii tineau crucea in fata rugurilor aprinse.  La Strasbourg exista si astazi o strada care se numeste Strada celor arsi in semn de pocainta pentru cele intimplate.

Lire la suite

ISUS EVREUL SI POPORUL ALES

ISUS EVREUL SI POPORUL ALES

 

 

Si Jéus n’était  pas mort le Christ ne serait pas réssucité.   Daca nu ar fi murit Isus nu ar fi inviat Hristosul, am afirmat astazi intr-o discutie cu un pastor reformat.    Crucea a fost profetita.  Isus insusi aminteste ucenicilor crucea si paharul pe care trebuia sa il bea

Matei 26

 26 Pe când* mâncau ei, Isus a** luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta† este trupul Meu.”

27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el,

  28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

29 Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Ioan scrie Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.   Isaia il prezinta ca pe acela care a purtat ranile noastre. Unde le-a purtat daca nu pe cruce.

Si totusi poporul evreu nu a incetat sa fie condamnat, ostracizat de biserica de-a lungul secolelor pentru ca a ucis pe Isus, pe Mesia cand El se manifesta ca Mesia, cel care salveaza  in actul Invierii mai mult decat in prezenta istorica pe teritoriile Iudeii si a Galilei, unde este un mintuitor limitat la teritoriu pe cand in invere El devine un Mintuitor universal, a tuturor celor care vor crede oriunde s-ar afla ei.  In Inviere puterea mintuiri trece dincolo de timp si spatiu.    Imi permit sa afirm, fara sa fi gasit inca support la alti analisti, ca Evanghelia dupa Ioan, pe care o iubim atit, care este o capodopera atit din punct de vedere literar cat si din punct de vedere teologic poarta in mare parte vina acestei realitati.  Critici se ocupa mai degraba de dualismul gasit in Evanghelia dupa Ioan, bine si rau, lumina si intuneric dar nici unul nu se opreste asupra nenumaratelor afirmatii negative despre evrei, despre iudei si faptul ca Ioan prezinta confruntarea dintre Isus si iudei in mod negativ aproape de fiecare data, fapt care nu il gasim in celelalte Evanghelii.

Urmand sa fac o incercare de a prezenta aspectele negative gasite in Evanghelia dupa Ioan si poate posibile comentarii prezint mai jos mai degraba o sumara analiza istorica a situaiei dintre biserica si evrei intre Crestinism si Iudaism asa cum am gasit-o in  cartea autoarei Dominique de La Maisonnneuve  intitulata Le judaisme.  Ea incepe cu inceputurile.  Biserica incepe in Synagoga, propavaduirea inclusiv a lui Pavel se face de-a lungul Orientului si Occidentului incepind din Synagoga.  Am putea spune ca in primele doua secole dupa Inviere Iudaismul si Crestinismul au mers mana in mana, au functionat in armonie si biserica care se nastea isi afirma si sustine continuitatea cu iudaismul, isi recunoaste radacinile in Iudaism prin recunoasterea textelor

Lire la suite

ISUS EVREUL

Citind Evanghelia dupa Ioan o expresie  care se repeta in mod aproape obsesiv este de frica evreilor, din cauza evreilor.  Referinta la evrei apare de peste saizeci de ori si in peste cinzeci de ori cu o conotatie mai degraba negativa ca cele mentionate mai sus.    In cotextul actual  expresia este aproape deranjanta.   Si poate nu doar in contextul actual pentru ca este cunoscut faptul  ca  timp de secole Biserica a ignorat Iudaismul, a ingnorat legatura cu evreii si religa lor uitind aproape ca Isus insusi era EVREU, nascut din mama evreica (in Iudaism originea si identitatea se stabileste mai degraba pe linie materna decat paterna) mai mult chiar, si dureros, biserica a persecutat timp de secole evreii din Europa.  Se vorbeste mult despre persecutiile a caror obiect au fost protestantii desi protestantii au avut ocazia sa replice lucru care s-a petrecut la Nimes, de exemplu, oras care a fost un fel de sediu protestant si unde acestia au inecat intr-o fintinta si ucis intr-o perioada foarte scurta un mare numar de catolici acest incident nefiind singura ocazie de razbunare a protestantilor.    Evreii insa nu au avut de-a lugul secolelor ocazia sa replice pentru ca nu au incetat sa fie victime de-a lungul secolelor si pentru ca fiind constientii de chemarea care le-a fost facuta stiau ca  odata cu ea vine si pretul care trebuie platit.   Voi reveni asupra atitudinii biserici fata de evrei in articole viitoare.

Tot mai multi teologi, istorici si exegeti se opresc astazi cu mult mai multa atentie asupra faptului ca Isus a fost evreu din evrei, a trait ca un evreu, mergand la Templu asa cum cerea religia Iudaica, invatind textele sacre in ebraica,  respectind traditiile, ritualurile, comemorind sarbatorile Iudaismului.  Iata ce scrie Geza  Vermes in aceasta privinta:

One can safely assume his family as religious Jews kept the commandments; dietary laws, circumcision, tithing, laws of purity and the pilgrimages to Jerusalem. Jesus dressed like a Jew, prayed like a Jew, taught and argued in parables like a Jewish Rabbi and was crucified as were many first century Jewish radicals. Si acelasi autor adauga;

That Jesus understood himself as a Jew is clear inMatthew when he states ‘do not make your way to Gentile territory’ (Matt 10:5) and ‘I was sent only to the lost sheep of the House of Israel’ (Matt.15:25). T

Mai mult chiar, surprinzator tinind cont de fractiunile care existau la epoca in Israel,  Isus éste considerat ca facand parte din factiunea frariseilor pe care El ii confrunta in atitea ocazii.   Asa cum scria Jacques Pierenne, grupul fariseilor erau cei care doreau separarea de celelate popoare si nationalisti  doar ca istoricul Pierenne prezinta aspectul acesta intr-o maniera negativa pe  cand atunci cand vorbim de separare in cazul fariseilor este vorba de separare pentru a pastra traditia, riturile si a respcta invataturile Legii.

Iata cateva aspecte ale acestui grup majoritar in Israel in perioada lui Isus,  care face sa credem ca Isus facea chiar parte din grupul Fariseilor.  Daca Saducheii care veneau din ramura sacerdotala nu credau in inviere,  daca Zelotii credeau ca Imparatia lui Dumnezeu putea fi instaurata atunci prin alungarea ocupantului roman, daca Eseienii credeau ca trebuie sa se retraga din lume Fariseii  erau atasati atit la Torah cat si la traditia orala adica la interpretarile care i s-au dat Legii incluzind binenteles Talmudul.    Ei ramin fideli Templului si departe de a crede ca trebuie sa se retraga din lume ei cred ca trebuie sa ramina in lume pentru a putea fi martori ai credinciosiei lui Dumnezeu (Dominique de La Maisonneuve), fata de poporul sau si fata de humanitate  Fariseii sunt fideli de asemenea valorilor morale.   Ghizi spirituali ai poporului unde isi aveau originea ei sunt consideratii succesorii Marii Adunari (care se formase la intoarcerea din Exilul Babilonian).  Acestia stabilesc scoli si Academii de studii religioase care au continuat si dupa distrugerea celui de al doilea Templu, scrie aceeasi autoare.  Ceea ce face ca ei au fost considerati, in mod general, « constinta poporului ».  Autoritatea lor, fidelitatea lor la traditiile Iudaismului a facut ca Iudaismul sa traverseze, in ciuda vicisitudinilor istoriei, secolele si sa fie viu pana in zilele noastre.   Si autoarea continua  :Chiar  daca Noul Testament nu il prezinta ca atare lasa sa se inteleaga ca Isus ar fi fost aproape de Farisei fie atunci cand este vorba de proclamarea invierii in Matei 22.23

23 În aceeaşi* zi, au venit la Isus saducheii, care** zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

24 „Învăţătorule, Moise* a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.’

25 Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

  26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

 27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

 28 La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”

 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi* nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Lire la suite

IERUSALIM ISTORIA SE SCRIE SI ASTAZI

ISTORIA SE SCRIE SI ASTAZI

 

In urma cu 70 de ani era instituit Statul Israel dupa o perioada de 18 secole de pribege a Poporului Ales, alungat de pe pamintul promis, din tara promisa si dispersat pe toate meridianele lumii.   Poporul evreu ,sau mai degraba evrei au fost aceea a caror deviza a fost « ne integram si respectam in totul legile fiecarei tari in care suntem ».  Poporul evreu care s-a integrat, indivizi care adesea au uitat limba lor au ramas fideli Iudaismului, au pastrat obiceiurile si ritualele specifice religiei lor, au rames fideli Dumnezeului care s-a revelat lui Israel si care il singularizeaza ca primul popor monoteist din istorie  chiar daca tendinte firave monoteiste au existat si in mijocul altor popoare.   Iudaismul prima religie monotheista din lume religie care a traversat secolele si mileniile datorita textelor sacre fata de care poporul dispersat in lume a ramas fidel. Texte si ritualuri.  Simone Veil, politiciana nu filozofa, care a scapat gazari la Auschwitz scrie cat de surprinsa a fost ca tinerele evreice deportate dintre polonezi si care in lagar ajunsesera sa fie doar piele si os tinea toate riturile iudaice , posteau in ciuda faptului ca nu mai ramasese aproape nimic de ele, aceasta din fidelitate fata de ritualurile iudaice pentru ca, pentru ele, religia lor era mai importanta decat viata sau mai degraga constiente ca pierdeau viata doreau sa pastreze in sufletele lor credinta care a purtat timp de milenii acest popor cu o istorie aparte.

Evreii care nu doar ca s-au integrat in fiecare loc, tara, popor , natiune unde s-au gasit, au contribuit la progresul tarii respective. Un exemplu azi este numarul de evrei americani care contribuie la progresul Americi, numarul evreilor din Franta care au contribuit la progresul Frantei.  Acelasi Bernard Henri Levy pe care l-am amintit intr-un articol precedent  aminteste ca rabinul Rachi a avut o mare contributie la dezvoltarea limbii franceze scriind in secolul XI Talmudul in franceza.  La ora respectiva in Franta se vorbea o franceza incipienta numita la langue d’oeil, scrierea rabinului Rachi a adus un avans spre ceea cee cunostem azi ca limba franceza.   Si lista poate continua in atitea domenii al Frantei de ieri si de astazi, a Americi de ieri si de astazi unde evrei au avut o contributie majora la progresul acestor tari si nu numai a acestor doua tari, in toate domeniile.

In urma cu 70 de ani primul presendinte occidental care recunoaste Statul Israel este presedintele american Harry Truman.   Israel este tara, natiunea care a facut cele mai mari progrese in cel mai scurt timp din toate puctele de vedere si mai ales democratic. Bernard Henri Levy nefind singurul care numeste Israelul ca cea mai democrata democratie.  Si daca europenilor si chiar americanilor le-au trebuit secole ca sa ajunga la democratia de astazi, cand in America egalitatea dintre albi si negri nu este inca pe deplin o egalitate, in Israel exista o stare de egalitate e cetatenilor israeliti, dupa Henri Levi Bernard care depaseste oricare dintre tarile lumii.  Israelul, alaturi de Franta  are, intre altele, cea mai buna ingrijre medicala din lume  si lista poate continua in toate domeniile.

Azi America, prin actualul presedinte, recunoaste Ierusalimul ca si capitala a Ierusalemului care a fost si trebuie sa fie iar Primul Ministru Israelian afirma « recognazing history we make history. »  Noi, crestinii nu putem decat sa fim multumiti si multumitori pentru ca asa cum spunea Papa Francisc, « In strafundul fiecarui crestin exista un iudeu, »

Nu pentru ca esti o natiuniune mare, scrie textele sacre, pentru ca esti una dintre cele mai mici, ci pentru ca te iubesc te-am ales din mijlocul tuturor poporului.

Un popor care a purtat de-a lungul secolilor o suferinta fara egal si o va mai purta dar cu aceeasi deminitatea si inspirat si acompaniat de aceeasi divinitate, Dumnezeul Unic, Dumnezeul Universal, singurul Dumnezeu adevarat.

Cantecul Yerysgalaym shel Zahva a fost scris in 1967.   In momentul in care Israel obtine accesul la Zidiul de la Ierusalim autoarea, Naomi Shmer adauga ultima strofa.

INALTAREA

INALTAREA

 

Luca 24. 50 -53

50 El i-a dus până* spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

53 Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Fapte 1

  1. După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

 

10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb

 

11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

 

Luca este singurul evanghelist care consemneaza  acest eveniment si, dupa cum se vede, in doua rinduri; atit in Evanghelia care ii poarta numele cit si in Faptele Apostolilor. La sfirsitul Evangheliei si la inceputul cartii Faptelor.   Cele doua insemnari nu sunt identice ci complementare, a doua presentind mai multe detalii cu privire la felul in care s-a  petrecut evenimentul si care aminteste pe un ton oarecum misterios, pe de o parte, si plin de speranta, pe de alta parte, de venirea a doua a lui Isus, care este Cristosul. Toate celelalte Evanghelii se sfirsesc du Invierea si Marea Insarcinare in doua dintre ele in mod indirect, trimiterea celor unsprezece sau in cazul lui Ioan insistenta in conversatia cu Petru de unde Biserica Catolica ii acorda un rol aparte iar papi sunt considerati continuatorii  chemari adresate  lui Petru,  « primul papa ».

Cu Inaltarea, eveniment pe care il sarbatorim astazi i-a sfirsit seria aparitiilor lui Isus dupa Inviere.   Istoria lui Isus incepe la Templu, binecuvintarea lui Simion, si se sfirseste le Templu unde ucenicii ramin adunati si sunt plini de bucurie. Bucuria anticiparii venirii lui Isus dar si bucuria plina de emotie inaintea Marii Insarcinari. In textul din Fapte apar cei doi oameni imbracatii in alb care vorbeste ucenicilor despre faptul ca Isus va veni din nou in acelasi fel in care a plecat si ucenicii isi amintesc poate aici discursul lui Isus din Ioan 14 primele versete1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.2 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.  Ma duc sa va pregatesc un loc si dupa ce va voi pregati un log ma voi intoarce sa va i-au cu mine.   SPERANTA, speranta aceea care a facut ca primi crestini sa moara ca martiri cu suflete usurate si fete luminate, fapta care a constituit o martuire nemaintilnita lucru care a dus la aderarea multora la noua credinta.  Moartea devine o trecere

 

spre o alta realitate.  O realitate superioara.  Stiu ca clasamentele de genul acesta supara anumite urechi « ultra sensibile » si totusi, realitatea care va sa vina, lumea de dincolo este superioara cele prezente si terestre.  Daca invierea este mai degraba proclamata decat descrisa de vreunul dintre evanghelisti mi se pare ca inaltatrea prezinta cateva detalii prescriptive.  Daca nimeni nu a fost martor la momentul Invierii ci au vazut mai degraba dupa pe cel Inviat in cazul Inaltarii ucenici il privesc il vad inaltindu-se chiar daca nu avem detalii de felul cum s-a petrecut Inaltarea.  Pictorii insa  au pictat-o in imaginarul lor creind opere de arta de valoare inestimabila.   Inaltarea ca intreaga viata a lui Isus au fost subiecte de inspiratie pentru o creatie artistica umana in care umanul a putut demonstra unul din aspectele divinului care i-a fost transmisa.  Inaltarea chiar daca nu ne da detalii despre felul  in care s-a petrecut ca si moartea si Invierea au avut efectul de a produce in ucenici o intorsatura inconturnabila de la moarte spre viata, spre o viata noua care incepe aici, « Imparatia este in mijlocul vostru » si continua in eternitate.  Eternitate care ramine sa fie descoperita cum descoperita se face si viata de aici in parcursul umblarii  pe urmele Celui Inviat.  Invierea lui Isus este inceputul unei umanitati noi, unei noi creatii traversata de frumusete, scrie Armand Puig i Tarrech.

Lire la suite

CA SA NU UITAM

CA SA NU SE MAI INTIMPLE

 

Ziua Armistitiului, Germania nazista recunoaste infringerea si Semneaza Capitularea care devenise un fapt in cele doua zile care au precedat 8 mai.  Din partea Frantei Generalul Delatre la semnarea actului.  Generalul Delattre care dupa cativa ani va fi  trimis de catre Generalul De Gaulle in Indochina a carei dependenta fata de Franta devine iminenta. Semnarea are loc la Reims, de partea Occidentalilor.   O a doua semnatura va fi facuta in data de 9 mai la Berlin de data aceasta invingatorii principali Uniunea Sovietica.   Stalin nu dorea ca Occidentalii sa confischeze victoria doar pentru ei pentru ca realitatea era aceea ca Germania a fost invinsa din doua parti, cea vestica si cea estica  soldatii rusi fiind aceea care au intrat primii la Auschwitz si au gasit copii si adulti desfigurati de foame, ultmele victime ale dementei hitleriene .  Dementa putin spus poate.  In urma cu catava vreme unul din canalele franceze a aratat accesiunea lui la putere si o expresie care a fost repetata de un numar considerabil de ori a fost « Hitler a facut un pact du deavolul. »  Dementa atunci sau monstruozitate ?  Monstru care a patat istoria Europei de o maniera fara precedent.

Monstru nu pentru ca a vrut sa cucereasca, asta o facuse cativa imparati europeni inaintea lui.  Monstru pentru ca a vrut exterminarea de pe fata pamintului a  uni popor.  Este vorba despre poporul evreu.    Si totusi chiar si azi se ridica voci care vor sa nege tentativa de exterminare, recent liderul palestenian ceea ce nu este de mirare.  S-au ridicat voci care au afirmat si pe buna dreptate ca au fost in istorie si chiar istoria recenta, istoria secolului XX alte genocide intre care Genocidul Armenian despre care am scris in articolul Je suis arménienne, sau cel ruandez.   Exista diferente intre cele trei genocide si folosesc in ce urmeaza specifitatile prezentate de Bernard Henri Levy, filozof francez evreu de origine, intre genocidele cunoscute din secolul XX si tentativa de exterminare a evreilor.   El care isi descopera vocatia de evreu si descopera Dumnezeul lui Israel in sederea pe care o face in Israel pe vremea cand studia filozofia  pe rue d’Ulm in Cartierul Latin si cand decide, impreuna cu alti tineri de vista lui sa se duca in Israel si sa se inroleze in Razboiul de sase zile.  Razboi in care lumea araba se inversunase sa distruga ceea ce scapase furiei naziste.   El care credea pana atunci ca Iudaismul este un fel de blestem odata ajuns pe aeroportul de la Tel Aviv  a avut impresia ca vamesii sunt ingerii de la portile paradisului.  Si in cateva zile tara aceasta, pamintul acesta care ii era strain devine a lui si simte ca ii apartine.  Nu se poate impiedica sa se gandeasca la tot trecutul pe care il are acest pamint si nu poate sa isi opreasca gestul de a minghia zidul  Ierusalimului care inainte de plecare isi propusese ca nu-l va impresiona.  Si am gasit acolo, eu care eram atit de putin evreu tara sufletului cea mai neasteptata si stinca pe care hotarii sa ma sprijin de acum incolo.  Bernard Henri Levy gaseste in scurta lui sedere in Israel nu doar tara dar si Dumnezeul lui Israel si viata lui va lua o intorsatura ca aceea a lui Moise scrie el.

Lire la suite

INVIEREA LUI ISUS INVIEREA NOASTRA

Amand Puig i Tarrech remarca, pe buna dreptate, ca biografia unui personaj se termina in moarte urmata de un epilog de sinteza.  In cazul lui Isus din Nazareth insa avem de a face cu o situatie cu totul insolita ; moartea nu este finalitatea ci un alt eveniment,  nemaintilnit : INVIEREA,  care a solicitat ; stupoare, scepticism,   indoieli, sau credinta si adeziune.  In personajul Isus nu se merge de la viata spre moarte decat pentru a se reveni la viata.  In caluzul Lui este vorba despre o trecere prin moarte de la un anumit fel de existanta la un alt fel de existenta.  Existenta noua care imbratiseaza prezentul si trecutul, terestrul cu celestul, omul si divinul,  sau umanitate cu divinitate, lumea prezenta cu lumea care va sa vina,  legatura cu Imparatia care fusese inaugurata prin Intrupare si plinatatea ei in aeonul viitor.   C’est pourquoi le Christianisme voit en Jésus non seulement « celui qui a véçu » mais « celui qui vit » avec lui le monde future a commencé, scrie Armand Puig i Tarrech.  El aminteste ca disonantele care le remarcam in Evanghelii dovedesc mai degraba veridicitatea faptelor decat falsitatea lor.  O istorie inventata ar urma acelasi traseu cu aceleasi detalii, evitind orice fisura, orice incoerenta,  nu este insa cazul relatarilor din cele patru Evanghelii canonice care nu doar prezinta diferente in ceea ce priveste viata lui Isus dar si in ce priveste Rastignirea, Moartea si Invierea.   Gasesc diferentele acestea cu atit mai uimitoare cu cat ader din ce in ce mai mult la ipoteza  ca ucenicii ar fi notat evenimentele in vremea in care ele s-au petrecut.   Nu trebuie uitat insa ca doi dintre cei patru evanghelisti nu au fost martori oculari, sau ar fi poate mai corect sa se spuna ca nu faceau parte dintre cei doisprezece care vor fi numiti si vor avea rolul de apostoli, in cazul lui Luca insa, acesta incepe prin a scrie ca a cercetat cu deamanuntul si fara indoiala ca cercetarile de la vremea respectiva au fost direct de la sursa, adica de la cei care au fost martori ai evenimentelor.

Hritos a inviat parga celor adomiti.  In moartea si mai cu sema in Inviere Isus devine din mesager, mediator,  dar nu doar mediator ca un advocat pe langa Tatal, ci Mediator in sensul in care accesul la Tatal trece prin El si doar prin El,  Christosul cel Inviat –  CALEA, ADEVARUL, VIATA, ca si mintuirea.   In Christos, Logosul intrupat,  Dumnezeu a spus totul, scrie  Rémi  Brague, omul poate beneficia de revelatie urmeaza doar sa si-o aproprieze dar mediator si in trecerea de la un fel de existenta la alta.

Invierea lui Isus inseamna Invierea noastra. Invierea lui Isus atesta adevarul despre inviere si inseamna invierea celor care au fost,  sunt si vor fi in El.  Cantecul folcloric irlandez Lord of the Dance zice « I am the life that will never, never die.  I will live in you if you live in me. I am the Lord of the dance said He.  Imi place idea dansului cosmic.  La Ultima Cina, la fringerea piinii si impartasirea vinului Isus afirma ca nu va mai bea din fructul viei pana nu il va bea in Imparatie iarEvangheliile ne vorbesc despre banchetul escatologic. La un banchet poate fi inclus si dansul, dansul escatologic, dansul cosmic.

Textul de mai jos adresat de apostolul Pavel unei biserici tinere, ne place sa spunem primare, demonstreaza ca in ciuda faptului ca Isus inviase, de altfel El inviaza ca si Christosul lui Dumneziu, Mashia, Unsul, si ca evenimentul Invierii nu se petrecuse decat cu citeva decenii inainte, probabil nu mai mult de doua sau nici macar doua, noua biserica isi punea intrebari cu privire la realitatea acestui eveniment.

Fiecare biserica se naste intr-un context si fara indoiala ca contextul influenteaza biserica desi biserica ar trebui sa influenteze mai degraba contextul.  Prima parte se petrece la inceput pentru ca cei care vin in biserica vin din context, a doua parte urmeaza dupa convertire cand fiecare este chemat sa fie o lumina pentru contextul in care se afla, contextul din care vine si pe care este chemat

sa il lumineze.  Corintienii influentati de filozofia sofista si de dualismul protognostic care  credea in eternitatea si imortalitatea  sufeltului si vedea trupul ca fiind   muritor,  perisabil erau sceptici.   In Dialogurile lui Platon, Socrate afirma ca  trupul este inchisoarea sufletului  de aceea trupul nu este o finitudine si scopul este tocmai de a scapa din inchisoarea trupului.  Expressia anastasis nekm inseamana literar ridicarea cadavrelor.    Iata de ce credinciosi din Corint se aflau in fata dificultatii de a accepta o inviere in trup si pentru ei idea era mai degraba desgustatoare decat una potrivita cu speranta crestinta.  De aceea aveau multe indoieli asupra Invierii lui Christos si cu atit mai mult asupra propriei lor invieri sau poate mai degraba felului de inviere.    Astfel incat apostolul Pavel se vede obligat sa abordeze subiectul si o face in pasajul de mai jos.

1 Corinteni 15

  1 Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas

 2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, dupㆠScripturi,

4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi,

5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

 6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

 7 În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturorapostolilor.

 

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?

13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.

14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.

 15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.

16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.

17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre

18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.

19 Dacă  numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

 

Isus inviaza intr-un trup, fapt care,  dupa unii dintre evanghelisti  cei care au fost in anturajul lui nu il recunosc sau au indoieli.    Matei 28 scrie

  1. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.

17 Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

 18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20 Şi învăţaţi-i sa  păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Evanghelia dupa Marcu nu mentioneaza vreo problema cu privire la recunoasterea Celui Inviat pe cand Luca relateaza intirlnirea lui Isus cu cei doi ucenici in drumul spre Emaus, ucenicii care parcurg o buna bucata de drum impreuna cu el si nu il recunosc decat la fringerea piini care le aminteste Ultima Cina si profetia pe care o facuse  Isus cu ocazia aceea si in timp ce cei doi intorsi la Ierusalim relateaza intilnirea lor cu Cel Inviat , Christos se arata celor unsprezece si insista ca ei sa creada, sa nu mai aiba dubii

Luca 24

44 Apoi, le-a zis: „Iatăce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

 46 Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

Evanghelistul Ioan relateaza aparitia in fata Mariei care nu il recunoaste

15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”

16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!”

17 „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii* Mei şi spune-le că Măsui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

Textele citate dovedesc ca Isus a inviat in trup, de altfel El cere ucenicilor sa ii dea ceva de mincare, dar in faptul ca nu a fost recunoscut imediat se poate citi realitatea ca Invierea lui in trup inseamna o inviere la un alt trup, nu fantoma cum credau unii pe vremea aceea, ci un trup spiritual cum sugereaza apostolul Pavel in pasajul din Corintieni.   Sigur a explica ce este un trup spiritual este o imosibilitate.  Inca odata faptul ca Inviatul le cere de mincare este mai degraba un amanunt pentru a darima toate ipotezele filozofice ale vremii intre care ideea de dokeo – pare in loc de este.  Pare un om dar este duh, spirit si fara indoiala este spirit in sensul ca intra in incaperea in care se aflau ucencii, incapere cu usile inchise, dar nu o fantoma, pentru ca cere sa manince.  In Protestantismul istoric francez, reformati si luternai se pune foarte mult accent la ora actuala pe Invierea Spirituala a lui Isus, de fapt Inviatul este Hristosul, incat explicatiile devin vorbe lipsite de semnificatie, vorbe care nu resusesc sa spuna nimic.

In pasajul din Intia Epistola catre Corinteni Pavel insista asupra legaturii dintre invierea lui Isus si Invierea noastra si Paul face un efort deosebit cu maestria-i cunoscuta si logica fara fisuri, de a ii convinge pe corintieni ca Invierea lui Isus a avut loc si ca Invierea lui insamna invierea lor, inviere in trup dar un altfel de trup.   Un trup pe care omul in starea lui actuala nu il poate imagina.

La résurrection de Jésus, scrie Bernard Sesboué, ouvre sur une réalisation du salut qui va de son corps aux nôtres afin de les conduire à la résurrection finale.  Elle est la promesse en acte de la résurrection de la chair.   20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.  Dubiile trebuiesc lasate de o parte.

In primele 11 versete ale acestui lung capitol Pavel prezinta cinci argumente in favoarea invierii

1 Biserica in versetele 1-2 – Propavaduirea Evangheliei a dat nastere bisericii asa cum se vede  inca din Faptele Apostolilor.

  1. Scripturile in versetele 3-4.
  2. Martorii oculari versetele 5-7 asupra carora, asa cum s-a semnalat in articolul precedent,  Pavel insista si aduce marturii noi.
  3. Marturia proprie, versetele 8-10

Daca Isus nu a inviat credinta crestina este o eroare, ramine o iluzie, iar viata de dincolo o utopie.  Daca  nu a inviat Christos propavaduirea este zadarnica.   Dar Christos a inviat si nu doar sufletul dar si trupul este afectat de actul invierii, nu doar sufletul ci si trupul beneficiaza de rascumparare.  Daca trupul nu ar fi avut nevoie de mintuire Cuvintul lui Dumnezeu nu ar fi devenit trup, scrie Irineu de Lyon, ce interes ar fi avut El sa ii videce si sa ii restabileasca in forma lor primara daca ceea ce vindeca el nu ar fi avut un viitor dincolo de lumea prezenta.   Si Bernard Sesboué care citeaza pe Irineu de Lyon, remarca El degajeaza aici logica profunda care leaga diferitele aspecte ale misterului crestin. 

Tertilian, unul din teologii primelor secole, afirma si el ca este imposibil ca trupul uman sa fie abandonat putrezirii. Oricit de utopica ar parea sa fie Invierea, orcapit de utopica  viata de dincolo si oricat de necesara pentru a trai un prezent adesea dureros sau dificil fie in viata individuala, in pierdere unei persoane iubite, ori in viata colectiva sau inca cea  a istoriei actuale, fara speranta omul nu poate supravietui, fara un proiect de viitor.

Si totusi nu utopica ci reala, apartinind insa unei alte realitati Invierea lui Christos a avut loc si Invierea Lui este o dovada a invierii noastre.   Oricat am vrea sa punem acentul pe aspectul utopic el este greu de justificat intr-un mesaj care pune un accent atit de important pe aspectul viitor al vietii si pe Speranta care nu inseala.  In franceza exista doi termeni care sunt distincti l’Esperance, care face referinta la Speranta eschatologica si éspooir care face parte din experienta umana cotidiana.  Textul ne vorbeste de Speranta din primul sens, Speranta eschatologica.  Anuntul crestin de la sfirsitul veacurilor este capital, scrie Bernard Sésboué, el este legat de persoana lui Christos pentru ne orienteaza spre viitor si ne conduce prezentul.  Dumnezeul nostru nu este in inapoia noastra El este inaintea noastra in persoana lui Hristos. 

19 Dacă  numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

APARITIILE LUI ISUS

APARITIILE LUI ISUS

Pictura de Fra Angelico

3 După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (Fate 1).

 Aparitiile lui Isus in Evanghelii sunt mai degraba discrete si dispersate. Ele difera de la o Evanghelie la alta.   Daca este sa citim finalul Evangheliei dupa Luca, am zice ca toate apartitiile lui Isus s-au petrecut in ziua invierii la sfirsitul careia Isus se inalta. Relatarea este foarte susctinta, dintr-o suflare, cu exceptia episodului Emaus, caruia ii se acorda o atentie deosebita si amanuntita ca si spatiu, Luca revine insa in Cartea Faptelor ca sa precizeze ca Isus a avut aparitii multiple timp de patru zeci de zile, asa dupa cum cititi in versetul de debut, aparitii in care a vorbit ucenicilor despre Imparatie.   Si tot in Fapte 10. 41-42 el semnaleaza faptul ca Isus nu s-a aratat intregului norod ci unui numar restrins.   Iar in versetul 42 se face, mi se pare, aluzie la venirea lui Isus ca judecator. Nu revenirea Lui pentru ca asa cum scrie Jacques Derrida, Isus nu revine, daca ar reveni acesta ar implica revenire in forma intruparii, ci El vine, pentru ca va veni intr-o alta forma necunoscuta omului si un rol nou dezvaluit mai ales in prima parte a Apocalipsei.

40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, 41 nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. 42 Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

Pavel este acela, care in 1 Corinteni 15.3-8 incerca un fel de cronologie sau cel putin prezinta o lista. Si in aceasta lista prezinta si aparitii nesemnalate de nici unul dintre evanghelisti; aparitia in fata a cinci sute de persone.

3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

7 În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8 După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.

 

Nu cunostem sursa informatiilor lui Pavel. Ea mi se pare surprinzatoare, unele elemente lipsesc, el nu mentioneaza de loc femeile, nu semnaleaza intilnirea de pe drumul spre Emaus, care este emblematica si nici aratarea lui Toma si ea emblematica, dar semnaleaza intilnirea cu Iacov, care din nou nu o gasim in Evanghelii. Intilnire care poate fi si ea emblematica daca tinem seama de faptul ca Iacov, fratele Domnului a fost stilpul bisericii de la Ierusalim pina la martirul sau iar biserica din Ierusalim a fost biserica de referinta pina la acel eveniment. Dupa care ucenicii sunt dispersati in cele patru colturi ale lumii si incepe ceea ce traducerea lui Cornilescu numeste  Marea Insarcinare.   De unde sursele de informatie a lui Pavel? Inca odata, ele sunt necunoscute si vor fi unii care vor raspunde foarte rapid “ Biblia este inspirata” numai ca inspiratia nu inseamna un fel de soptire la ureche pentru ca si Evanghelia dupa Luca e inspirata iar el tine sa precizeze ca scrie dupa ce a facut cercetarii cu deamanuntul.

Evanghelia dupa Matei semnaleaza doar doua aparitii, prima este aparitia in fata femeilor care se dusesera la mormant dis de dimineata,   aparitie mentionata si de evanghelistul Marcu si a doua pe munte, muntele fiind locul revelatiei, de unde Isus proclama mare trimitere, in toata lumea, pina la marginile pamintului.   Daca este sa consideram importanta textului am putea spune ca pentru Matei aratarile au ca scop Marea Trimitere.

 6 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă.

17 Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zileile, până la sfârşitul veacului.” Amin.

 

Lire la suite

PASTELE SI IMPARATIA

PASTELE SI IMPARATIA

Ultima saptamina a lui Isus  pe pamint, Dumnezeul intrupat,  pune accentul atit in Evanghelia dupa Matei in care avem invataturile despre Imparatie, despre veghere cu cele zece fecioare dintre care jumatete sunt intelepte tinind flacara aprinsa si jumatate neintelepte, neveghind,  Pilda Talantilor, exigenta de a investii si de a ne investi, sau cu invatatura despre Judecata din Urma, sau cea Viitoare  care ar trebui sa ne uimeasca pentru ca acolo avem de a face doar cu o judecata de comportament nu de adeziune pentru ca, imi permit sa afirm, adeziunea trebuie sa dea roade in comportament, in traire in felul de as conduce viata.

 Matei 25  35 Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit;

 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’

 37 Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat?

39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’

40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’

 41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului† şi îngerilor lui!

42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

 43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’

 44 Atunci, Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’

45 Şi El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori* n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’

 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Filozoful germano american, evreu de origine,  Erich Fromm discuta diferenta dintre a fi si a avea subliniind cateva elemente extrem de importante pentru identitatea individuala, si cum aceasta a fost afectata de preocuparea de a avea.  Au venit altii acum care discuta diferenta intre a fi si a face negand  orice participare a crestinului la mintuire.   Daca crestinul nu poate face nimic ca sa fie mintuit este chemat sa faca totul ca sa arate ca e mintuit, sa poarte roadele mintuirii asa cum se poate intrevedea din pasajul citat mai sus  din Evanghelia dupa Matei, care nu lasa urma de indoiala, dar si din Epistola lui Pavel catre biserica din Filipi in care  se cere credinciosului sa fructifice minturiea sa.

Filipeni 2. 12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.

Lire la suite

MODEL CRISTIC

 SAPTAMINA PATIMILOR – MODEL CRISTIC

Le lieutenant-colonel Arnaud Beltrame, tué dans l\'attaque terroriste de Trèbes (Aude), le 23 mars 2018.

Saptamina Sfinta pentru Biserica Vestica.   Cate s-ar putea spune si cate sunt de observat intre Intarea in Ierusalim asupra careia Sinopticile sunt de acord prezentind in cea mai mare acelasi scenariu, aceeasi suita a evenilentelor  chiar daca unii evanghelistii accentueaza pe unele aspecte, cum ar fi rasturnarea meselor din fata Templului,  atitudinea radicala, da radicala, un cuvint de care ne temem in zilele nostre, a lui Isus, fata de cei care nu respecta ceea ce reprezenta Templul, Templul care era centrul credintei iudaice si a manifstarilor, a traditiilor acestuia.   Si autorii Sinopticelor nu uita sa faca mereu legatura cu Vechiul Testaent amintind astfel ca ceea ce se intimpla fusese profetit in textele iudaice.

Matei consemneaza Curatirea Templului ca prima actiune a lui Isus dupa intarea in Ierusalim  21 . 13 şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voii aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Citind Isaia si Ieremia.   Dupa care consemneaza din nou cateva din pildele lui Isus  ca si confruntarea cu conducatorii religiosii ai vremii, confruntare care devine din ce in ce mai acerba acestia ajungad se il considere pe Isus ca nu element care trebuia eliminat.

Interesant de amintit ca dintre cele trei Sinoptice doar Evanghelia dupa Matei este scrisa de un martor ocular, sau cel putin unul dintre cei doisprezece apostoli si Luca este singurul care consemneaza in repetate rinduri  termenul Apostol si nu ucenic.  Singurul de asemenea care intra in detalii amanuntite si care foloseste un limbaj deosebit de frumos.   Se pare ca el ar fi scris Evanghelia direct in greaca chiar daca la ora actuala unii s-ar putea sa pledeze pentru limba aramaica, limba folosita de Isus in discursurile lui.

Sigur fiecare dintre ei aminteste, dupa ce Matei are o suita de invataturi despre vremea care va sa vina si despre judecata din urma, pregatirea pentru  Masa Pascala pe care Isus tine sa o manice impreuna cu cei doisprezece apostoli.  Masa Pascala din traditia iudacica instaurata inca din Exod 12 la iesirea din Egipt

Aşezarea Paştelor

1 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

2 „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4 Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

Lire la suite

INTRE CRACIUN SI PASTE

INTRE CRACIUN SI PASTE II

Am afirmat in articolul precedent ca Isus a artatat timp de trei ani ca este Dumnezeu printre noi, ca Imparatia a fost inaugurata, ca prezenta Lui insemna prezenta Imparatiei si inaugurarea ei.   Daca este insa sa luam doar Evangheliile Sinoptice am putea conclude ca durata predicarii Lui itinerante si a minunilor pe care le-a facut a fost de o durata mai scurta, doar un an pentru ca cei trei evanghelistii nu mentioneaza decat o singura urcare la Ierusalim, cel care consemneaza trei urcari este evanghelistul Ioan, martor ocular.  Interesant de observat ca dintre cei trei autori care au scris Sinopticile doar unul, Matei, a fost martor ocular ceilalti doi au auzit prin intermediari si dintre ei fara indoiala Luca este cel mai documentat si mai amanuntit relatind si episoade inedite.

Sinopticile prezinta inceputurile  intrarii lui Isus in viata puplica prin botezul lui Ioan.  In textul din Matei capitolul 3 citim :

13 Atunci a venit Isus din Galileeala Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

 14 Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”

 

 15 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat.

16 De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Mai intii este vorba aici de o dubla autentificare, aceea a lui Ioan Botezatorul  si accea a Duhului.  Dar in botezul lui Isus  autentifica si El la randul lui mesajul lui Ioan Botezatorul, mesaj care chema omul  la schimbare, la pocainta  la o viata noua.  Ioan vorbeste de asemenea despre iertare.  Prin botez Isus nu are de recunoscut vreun pacat dar are de afirmat prin gestul pe care il face ca era noua incepe cu El insusi.   Era inagurarii Imparatiei si a omului nou, a omului care in Christos se reconoaste in Dumnezeu si ca mesajul iertari lui Dumnezeu incepe a se raspandi in lume.   Nu mai este cale de intoarcere, cei care il vor urma pe Isus si vor pune mina pe plug nu se vor mai uita inapoi.  Isus se identifica aici cu nevoiea de iertare a omului a carui pacat il va absolvi in rastignirea Sa.

Inca odata in botez Isus este confirmat si confirmat de o maniera in acelasi timp terestra prin aparitia porumbelului si in acelasi timp cosmica prin vocea care il proclama de la inceputuri ca Cel Promis – Messia.   Iar activitatea Lui care incepe din momentul acela, ca si cum botezul ar fi un fel de ordinare, va confirma prin minunile si videcarile pe care le va face acest adevar, Isus – Mesia, cel promis, cel asteptat.

Dupa botez Isus este dus in pustie.  Versetul care introduce cele patruzeci de zile in pustie ne da fiori.

De la confirmare la ispita.  Ciudat mariaj.  Si totusi, cine era printul acestui veac si cine este ?  Nu a venit Isus sa il invinga  Luca 18 Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.  De acum pintul raului isi vede puterile trunchiate, iar omul devine liber.  Liber sa aleaga.

Sigur ispitele din pustie sunt multiple si complexe timp in care Isus este asistat, servit, nu ni se spune cum. Prin urmare nu este singur.    Experienta lui Isus in pustie este un preambul a ceea ce va intimpina in timpul predicatiei sale itinerante in reactile diferite pe care le va intimpina.   Ioan  6  14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”  15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.  Sa nu uitam reactia ucenicilor cand Isus le vorbeste despre moartea Sa.   Acestia ii interzic aproape sa abordeze subiectul si refuza sa creada dornid parca sa il deturneze din calea Lui.   De-a lungul predicari sale itinerante si a reactiilor la minunile pe care le face vom gasi unele dintre ispitele pe care satana i le propune in timpul celor patruzeci de zile in pustie.

Activitatea lui terestra se incheie cu o alta incercare remarcabila.   Aceea din gradina Ghetemane.   Aici omul Isus se alfa in fata mortii violente de care va trebui sa moara.   De data aceasta este doar in fata Tatalui pe care il roaga, caruia ii cere sa indeparteze paharul acela de la El.  El care stia ca venise pentru clipa accea sau ca, clipa aceea era inscrisa in parcursul Sau.  Aici nu mai este vorba de ingeri care sa il sustina iar ucenicii care il acompaniasera nu pot nici macar sa vegheze impreuna cu El.  Lamentabila fideliatea lors au capacitatea lor de a-l acompania.   Nu se pot asocia Lui in umanitatea lui si a lor.   Aici incepe momentul cel mai dificil, acela al tacerii Tatalui, a despartirii de Tatal.  Experienta insuportabila si totusi suportata, despartit si parasit si totusi acompaniat dinlauntrul lui unde Dumnezeu salasuise dinainte de intrupare, sau unde Dumnezeul intrupat isi avea salasul.  Si invinge.   Ispita este trecuta.  Isus se va indreptat in pace spre ultima treapta umana loc din care va reintra in realitatea din care venise.   Realitate care depaseste capacitatea umana dar prin Intruparea si Invierea lui devine accesibila celui care crede si il urmeaza.

INTRE CRACIUN SI PASTE

INTRE CRACIUN SI PASTE

De la Craciun  la Paste sunt doar citeva saptamini, lunii, putine de altfel, de la Intrupare la Inviere sunt insa teizeci si trei de ani.   Treizeci de ani in care, scrie Christiane Rancé  Isus, Dumnezeul intrupat a invatat sa fie om, de altfel ea spune ca lui Isus i-au trebuit treizeci de ani sa invete sa fie om, iar eu mi-as permite sa adag ca a petrecut doar trei ani ca sa arate ca este Dumnezeu si ambasadorul unei alte Imparatii.   Ambasador in sensul de a vorbi despre ea, de a o reprezenta  dar de fapt Imparatul unuei Imparatii pe care prin prezenta sa intre oamanii o inaugureaza si o propavaduieste.  O Imparatie inaugurata dar nu implinita inca.  Imparatie care se va implinii si va deveni o realitate pentru toti in noul aeon. 

Evangheliile nu ne relateaza aproape nimic despre cei treizeci de ani ai lui Isus, ani in care, daca am fi sa imprumutam formula lui C.  Roncé Isus a  invatat sa fie om.    Sigurul Luca  in capitolul doi al evangheliei sale dupa ce relateaza consacrarea la Templu adauga  cu multa tandrete  39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.  40 Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

Tot in Luca gasim relatarea  episodul de la Ierusalim cand  la virsta de 12 ani, cu ocazia sarbatori Pastelor Isus insoteste pe  parintii sai la Ierusalim asa cum se pare ca faceau in fiecare an.  Doar ca acum la virsta la care un baiat evreu este socotit major din punct de vedere religos si are dreptul sa citeasca in mod oficial, adica public Legea, la intoarcere spre casa Isus lipsete.  Parintii il credeau undeva in grupul celor cu care mersesera impreuna la Ierusalim,  dar se gasesc fara el.  Alarmati se intorc la Ierusalim si il gasesc in Templu

41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor.

42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul Praznicului.

Lire la suite

LENT

LENT

The Liturgy of Penitence

Let us now call to mind our sin and the infinite mercy of God.

God the Father

Have mercy on us.

God the Son

Have mercy on us

God the Holy Spirit

Have mercy on us.

Trinity of love

Have mercy on us.

Most merciful God, Father of our Lord Jesus Christ, we confess that we have sinned in thought, word and deed.

We have not loved you with our whole heart and mind, and strength.  We have not loved our neighbours as ourselves. We have not forgiven others,  as we have been forgiven.

Lord, have mercy

We have been deaf to your call to serve, as Christ served us.   We have not been true to the mind of Christ.  We have grieved your Holy Spirit.

Lord, have mercy.

We confess  to you, Lord

all our past unfaithfulness, the pride, the hypocrisy and impatience of our lives.

Lord, have mercy.

Our anger at our own frustration and our envy of those more fortunate than ourselves.

Lord, have mercy.

Our intemperate love of wordly goods and comforts and our dhishonesty in daily life and work.

Lord, have mercy.

Our negligence in prayer and worrship and our failure to commend the faith that is in us.

Lord, have mercy.

Accept our repentance, Lord

for the wrongs we have done, for our bilndness to human need and suffering, and our indifference to injustice and cruelty,

Accept our repentance, Lord.

For all false judgements, for uncharitable thoughts towards our neighbours and for our prejudice and contempt towards those who differ from us.

Accapt our repentance, Lord

For our waste and pollution of your creation and our lack of concern for those who come after us.

Accept our repentance, Lord.

Restore us, good Lord, and let your anger depart from us.

Favourably hear us, for your mercy is great.

Accomplish in us the work of your salvation

that we may show your glory to the world.

By the cross and passion of your Son our Lord

Bring us with all your saints to the joy of his resurrection.

Amin.

La Déclaration de Paris : une Europe en laquelle nous pouvons crois

Je m’associe à ce communiqué

Notre maison commune.

  1. L’Europe nous appartient et nous appartenons à l’Europe. Ces terres constituent notre maison, nous n’en avons aucune autre. Les raisons pour lesquelles nous chérissons l’Europe dépassent notre capacité à expliquer ou justifier cette fidélité. C’est une affaire d’histoires communes, d’espérances et d’amours. C’est une affaire de coutumes, de périodes de joie et de douleur. C’est une affaire d’expériences enthousiasmantes de réconciliation, et de promesses d’un avenir partagé. Les paysages et les évènements de l’Europe nous renvoient des significations propres, qui n’appartiennent pas aux autres. Notre maison est un lieu où les objets nous sont familiers et dans laquelle nous nous reconnaissons, quelle que soit la distance qui nous en éloigne. L’Europe est notre civilisation, pour nous précieuse et irremplaçable.

Une fausse Europe nous menace.

  1. L’Europe, dans sa richesse et grandeur, est menacée par une vision fausse qu’elle entretient d’elle-même. Cette fausse Europe se voit comme l’aboutissement de notre civilisation, mais, en réalité, elle s’apprête à confisquer les patries. Elle cautionne une lecture caricaturale de notre histoire, et porte préjudice au passé. Les porte-étendards de cette fausse Europe sont des orphelins volontaires, qui conçoivent leur situation d’apatrides comme une noble prouesse.La fausse Europe se targue d’être le précurseur d’une communauté universelle, qui n’est ni une communauté, ni universelle.

La fausse Europe est utopique et tyrannique.

  1. Les partisans de cette fausse Europe sont envoûtés par les superstitions d’un progrès inévitable. Ils croient que l’Histoire est de leur côté, et cette foi les rend hautains et dédaigneux, incapables de reconnaître les défauts du monde post-national et post-culturel qu’ils sont en train de construire. Dès lors, ils sont ignorants des vraies sources de la décence humaine. Ils ignorent et même répudient les racines chrétiennes de l’Europe. Simultanément, ils prennent bien soin de ne pas froisser les musulmans, censés adopter joyeusement leur perspective laïque et multiculturelle. Noyée dans ses superstitions et son ignorance, aveuglée par des visions utopiques et prétentieuses, cette fausse Europe étouffe toute dissidence – au nom, bien sûr, de la liberté et de la tolérance.

Nous devons protéger l’Europe véritable.

  1. Nous entrons dans une voie sans issue. La plus grande menace pour l’avenir de l’Europe n’est ni l’aventurisme de la Russie ni l’immigration musulmane. L’Europe véritable est menacée par l’étau suffocant dont cette fausse Europe nous écrase. Nos nations, et notre culture partagée, se laissent exténuer par des illusions et des aveuglements à propos de ce qu’est l’Europe et ce qu’elle devrait être. Nous prenons l’engagement de résister à cette menace pour notre avenir. Nous défendrons, soutiendrons et nous nous ferons les champions de cette Europe véritable, cette Europe à laquelle en vérité nous appartenons tous.

La solidarité et la loyauté civique encouragent la participation active.

  1. L’Europe véritable attend et encourage la participation active dans le projet commun de vie politique et culturelle. L’idéal européen est un idéal de solidarité fondé sur le consentement à un corps juridique appliqué à tous, mais limité dans ses exigences. Ce consentement n’a pas toujours pris la forme d’une démocratie représentative. Cependant, nos traditions de fidélité civique, quelles qu’en soient les formes, reflètent un assentiment fondamental à nos fondements culturels. Par le passé, les Européens se sont battus pour rendre nos systèmes politiques plus ouverts à la participation collective, et nous sommes humblement fiers de cette histoire. En dépit des modalités qu’ils ont utilisées, parfois à travers la rébellion générale, ils ont affirmé haut et fort qu’en dépit de leurs injustices et de leurs échecs, les traditions des peuples de ce continent sont les nôtres. Notre vocation réformatrice fait de l’Europe un séjour où l’on recherche toujours plus de justice. Notre esprit de progrès prend racine dans notre amour pour notre terre natale et notre fidélité à son égard.

Nous ne sommes pas des sujets passifs.

  1. Un esprit européen d’unité nous incite à nous faire confiance dans l’espace public, même quand nous ne nous connaissons pas. Les parcs publics, les places et les larges avenues des villes et métropoles européennes racontent l’esprit politique européen : nous partageons notre vie commune et la res publica. Nous partons du principe qu’il est de notre devoir d’être responsables pour l’avenir de nos sociétés. Nous ne sommes pas des sujets passifs, sous la domination de pouvoirs despotiques, qu’ils soient religieux ou laïques. Nous ne sommes pas non plus couchés devant d’implacables forces de l’Histoire. Etre européen signifie posséder un pouvoir politique et historique. Nous sommes les auteurs de notre destin partagé.

L’Etat-nation est la marque de fabrique de l’Europe.

Lire la suite