DEUXIEME DIMANCHE DE L »AVENT

DEUXIEME DIMANCHE DE L’AVENT
EVANGILE – selon Saint Luc 3, 1-6

1 L’an quinze du règne de l’empereur Tibère,
Ponce Pilate étant gouverneur de la Judée,
Hérode étant alors au pouvoir en Galilée,
son frère Philippe, dans le pays d’Iturée et de Traconitide,
Lysanias en Abilène,
2 les grands prêtres étant Hanne et Caïphe,
la parole de Dieu fut adressée dans le désert
à Jean, le fils de Zacharie.
3 Il parcourut toute la région du Jourdain,
en proclamant un baptême de conversion
pour le pardon des péchés,
4 comme il est écrit dans le livre des oracles d’Isaïe, le prophète :
Voix de celui qui crie dans le désert,:
Préparez le chemin du Seigneur,
rendez droits ses sentiers.
5 Tout ravin sera comblé,
toute montagne et toute colline seront abaissées ;
les passages tortueux deviendront droits,
les chemins rocailleux seront aplanis ;
6 et tout être vivant verra le salut de Dieu.

Publicités

DESFACERE SI FACERE

 

Afficher l’image source

Cineva scria ca daca Liviu Rebreanu ar fi scris in franceza sau engleza ar fi fost mai mare decat Balzac. Decat Balzac pentru ca Balzac este considerat cel mai mare scriitor din curentul Realist. Realismul care pretinde sa fi prezentat o imagine reala si nu una romantizata a societati si sa faca o critica a societatiii. In privinta aceasta am putea spunea ca Rebreanu este mai mare decat Balzac nu pentru ca se descrie cu deamanuntul un cui batut in perete cum a facut Balzac ci pentru ca prezinta realitatii ale vietii si cand vrobim de Rebreanu nu intrigile din saloanele pariziene ci o realitate care, in Padurea Spinzuratilor, vorbeste despre evenimente istorice care au schimbat fata Europei, despre desfacere si facere. Desfacerea imperiilor si aparitia noilor natiuni sau intregirea unora dintre ele asa cum a fost cazul Romaniei prin unirea Transilvania, a Basarabiei si Galiciei cu Romania, prin urmare Facerea Romaniei Mari.  

Emil Rebreanu fratele lui Liviu Rebreanu, care proveneau dintr-o familie de 14 copii, greco catolicii, sa nu uitam ca Biserica Greco Catolica impreuna cu cea Ortodoxa au luptat pentru pastrarea si promovarea limbii romanae in Transilvania, tatal fiind invatator, se afla in razboi dincolo de, „sirma ghimpata” de partea Imperiului Austriac, dupa scrisorile scrise. Se pare ca fratele lui, adica Liviu Rebreanu, s-ar fi aflat de partea romanilor. Pentru ca, cel putin in secventele prezentate de Televiziunea Romana, Emil se temea ca ar putea sa se afle in situatia de a-si ucide propriul frate.

In 1916 Regele Ferdinand hotaraste ca Romania va intra in razboi de partea Antantei mergand impotriva familiei sale ceea ce l-a costat excluderea din familia Hohenzolern si implicit impotriva tarii lui se origine. Rege care a intuit cursul istoriei pentru ca la sfirsitul razboiului Imperiile se destrama si se formeaza natiunile europene care orneaza astazi harta Europei, cu putinele schimbari petrecute dupa caderea monstrului Comunist. Revoltator ca invatamintul din perioada comunista a indraznit sa ne fure aceasta istorie, sa ne priveze de ea, sa ne vinda minciuni, sa o mutileze, sa o faca uitata. Regele a fost deci in acelasi timp un vionar dar si un iubitor de patrie, patria pe care o adoptase si a carui rege decide sa fie, si a carui intregire o doreste din toata inima atit el cit si sotia lui regina Maria, care a facut diplomatie mai ales vis a vis de Franta pentru intregirea tarii si ajungerea la Romania Mare.

Bucuroasa sa amintesc ca Franta a jucat un rol important in reintregirea Romaniei, atit prin geografi, sau cei pe care i-am numi , se pare azin, geopoliticieni si care cunosteau terenul si stiau ca zonole care doareau sa fie atasate romaniei erau zone in care se vorbea limba romana, mimba element definitor al unei natiuni, cat si prin politicieni si chiar militari.   Generalul Foch, onorat recent in Franta cu ocazia Centenarului de la semnarea Armistitiului cu nemtii, armistitiu semnat intr-un vagon de tren din padurea de la Compiegne, unde cateva decenii mai tirziu Hitler, cu aroganta-i diabolica, va obliga francezii, in persoana lui Petain, sa semneze capitularea Frantei la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial?  Generalul Foch trimite soldati francezi pe frontul de Est condusi de generalul Henri Bertholet care gaseste in Romania o armata dezordonata, o echipeaza, o organizeaza si ajunge sa fie iubit de romanii. Se spune ca vizitind un sat un taran i-ar fi spus ca francezii sunt fratii cu romanii. La intrebarea generalului sa i se explice de ce, taranul i-a explicat ca are doi caini care latra cand vin dusmani si nu au latrat cand a aparut generalul, ceea ce inseamna ca francezii sunt frati cu romanii. Gnenralul Bertholet a jucat un rol major in castigarea razboliului pe frontul de Est si a face ca armata romana o armata invingatoare. In raspun regele i-a dat un sat care i-a purtat numele, sat in care el a improprietarit taranii care din nefericire mai erau inca iobagi.

Liviu Rebreanu scriitorul roman facand parte, prin exelenta din curentul literar Realism, prezinta in cartea Padurea Spinzuratilor, cu un realism si o maiestrie inegalabila, parte din aceasta epopeie. Perioada desfacerii,

Lire la suite

THE PITTSBOURG SHOOTING

 

I just read that the Pittsburgh synagogue shooter had John 8:44 prominently displayed on his social media profile. This serves as a reminder what an important role exegetes play in contextualising the « anti-Jewish » passages of the New Testament for contemporary audiences. Many scholars today have a good understanding of the historical complexities of the « parting(s) of the ways, » but is this understanding trickling down to the general population?

This is a note I have received from a friend from South Africa. If that is true it is a scandal.   I have to acknowledge that in my most recent lecture of the Gospel of John I was shocked by the repetion of the expression « because of the Jews » to the point that I questioned if the Gospel has been written by a Jew.   Of course no one seems to have questioned that before, so…..

The word Jew or Jews appears over 65 times in the Gospel of John and for the most part with negative conotation, « because of the Jews ». John often presents Jesus in conflict with the Jews as He was not a Jew Himself in spite of the fact that at the same time he presents Jesus respecting the Law, respecting and participating in all the Jewish feasts.

Here is the verse in question in the larger context of the paragraph.

John 8

31 So Jesus said to the Jews who had believed in him, « If you abide in my word, you are truly my disciples, 32 and you will know the truth, and the truth will set you free. »

33 They answered him, « We are offspring of Abraham and have never been enslaved to anyone. How is it that you say, ‘You will become free’? »

34Jesus answered them, « Truly, truly, I say to you, everyone who commits sin is a slave to sin.

35 The slave does not remain in the house forever; 61the son remains forever.

36So if the Son sets you free, you will be free indeed.

37I know that you are offspring of Abraham; yet you seek to kill me because my word finds no place in you.

38 6I speak of what I have seen with my Father, and you do what you have heard from your father. »

39 They answered him, 6« Abraham is our father. » Jesus said to them, « If you were Abraham’s children, you would be doing the works Abraham did,

40 but now you seek to kill me, a man who has told you the truth 68that I heard from God. This is not what Abraham did.

41 You are doing the works your father did. » They said to him, « We were not born of sexual immorality. We have 70one Father–even God. »

42 Jesus said to them, « If God were your Father, you would love me, for I came from God and I am here. I came not of my own accord, but he sent me.

43 Why do you not understand what I say? It is because you cannot 77bear to hear my word.

44 You are of your father the devil, and your will is to do your father’s desires. He was a murderer from the beginning, and has nothing to do with the truth, because there is no truth in him. When he lies, he speaks out of his own character, for he is a liar and the father of lies.

45But because I tell the truth, you do not believe me.

Lire la suite

REGARDS SUR LA TORAH

REGARDS SUR LA TORAH

 

 

 

 

Nous comprendrons par la Torah la Bible Hébraïque, TaNaK (Torah, Navim, ).

Avec la destruction de deuxième Temple et la profanation d’Anthiocus Epiphanes les sacrifices devient obsolètes et l’accent est mit sur les Textes Sacrés et ce sont les Textes Sacrés qui vont contribuer à l’édification d’un nouveau, Judaïsme centré sur les Texte,  Judaïsme invisible et indestructible. Les Textes sont copiés et recopiés, lus et relus, appris par cœur.  Les textes deviennent parte entière de la vie, de la pensée, de l’identité de chaque juif où qu’il se trouve dans le monde.  Car suit à la destruction du Deuxième Temple les juifs sont dispersés partout dans le monde.

C’est à partir de la Loi que le Judaïsme procéda à une réinterprétation de l’ensemble des événements de l’histoire d’Israël et des textes bibliques qui en recueillaient le souvenir  : L’Alliance avec Dieu fut ramenée à la Loi.   « Pas d’Alliance en dehors de la Loi ». Ce processus de réinterprétions remonta jusqu’au début de l’humanité : La   Torah fut censé préexister au monde qui a été crée pour elle. Rémi Brague, La Loi de Dieu, p. 316.

La Loi de Moise tient sa valeur unique de son origine divine, qui est pour le judaïsme rabbinique une majorité majoritaire. Brague, p. 317.

Le Psaume 119 est une exaltation de la Torah.

Ps 119:1- Heureux, impeccables en leur voie, ceux qui marchent dans la loi de Yahvé!

Ps 119:4- Toi, tu promulgues tes préceptes, à observer entièrement.

Ps 119:10- De tout mon cœur c’est toi que je cherche, ne m’écarte pas de tes commandements.

Ps 119:11- Dans mon cœur j’ai conservé tes promesses pour ne point faillir envers toi.

Ps 119:12- Béni que tu es Yahvé, apprends-moi tes volontés!

Ps 119:18- Ouvre mes yeux : je regarderai aux merveilles de ta loi.

Ps 119:25- Mon âme est collée à la poussière, vivifie-moi selon ta parole.

Ps 119:28- Mon âme se fond de chagrin, relève-moi selon ta parole.
Ps 119:29- Détourne-moi de la voie de mensonge, fais-moi la grâce de ta loi.

Ps 119:34- Fais-moi comprendre et que je garde ta loi, que je l’observe de tout cœur.
Ps 119:35- Guide-moi au chemin de tes commandements, car j’ai là mon plaisir.

Ps 119:44- J’observerai ta loi sans relâche pour toujours et à jamais.

Ps 119:51- Les superbes m’ont bafoué à plaisir, sur ta loi je n’ai pas fléchi.
Ps 119:52- Je me rappelle tes jugements d’autrefois, Yahvé, et je me console.

Ps 119:53- La fureur me prend devant les impies, qui délaissent ta loi.
Ps 119:54- Cantiques pour moi, que tes volontés, en ma demeure d’étranger.

Ps 119:55- Je me rappelle dans la nuit ton nom, Yahvé, et j’observe ta loi.

Ps 119:60- Je me hâte et je ne retarde d’observer tes commandements.
Ps 119:61- Les filets des impies m’environnent, je n’oublie pas ta loi.

Ps 119:62- Je me lève à minuit, te rendant grâce pour tes justes jugements,
Ps 119:63- allié que je suis de tous ceux qui te craignent et observent tes préceptes.

Ps 119:64- De ton amour, Yahvé, la terre est pleine, apprends-moi tes volontés.
Ps 119:65- Tu as fait du bien à ton serviteur, Yahvé, selon ta parole.

Ps 119:70- Leur cœur est épais comme la graisse, moi, ta loi fait mes délices.

Ps 119:71- Un bien pour moi, que d’être affligé afin d’apprendre tes volontés.
Ps 119:72- Un bien pour moi, que la loi de ta bouche, plus que millions d’or et d’argent.

Ps 119:73- Tes mains m’ont fait et fixé, fais-moi comprendre, j’apprendrai tes commandements.
Ps 119:74- Qui te craint me voit avec joie, car j’espère en ta parole.

Ps 119:77- Que m’advienne ta tendresse et je vivrai, car ta loi fait mes délices.

Ps 119:81- Jusqu’au bout mon âme ira pour ton salut, j’espère en ta parole.

Ps 119:85- Des superbes me creusent des fosses à l’encontre de ta loi.

Ps 119:86- Vérité, tous tes commandements : aide-moi, quand le mensonge me persécute.
Ps 119:87- On viendrait à bout de moi sur terre, sans que je laisse tes préceptes.

Ps 119:88- Selon ton amour vivifie-moi, je garderai le témoignage de ta bouche.
Ps 119:89- A jamais, Yahvé, ta parole, immuable aux cieux;

Ps 119:92- Si ta loi n’eût fait mes délices, je périssais dans la misère.

Ps.  119:93- Jamais je n’oublierai tes préceptes, par eux tu me vivifies.
Ps 119:94- Je suis tien, sauve-moi, je cherche tes préceptes.

Ps. 119:97- Que j’aime ta loi! tout le jour, je la médite.

Ps 119:101- A tout chemin de mal je soustrais mes pas, pour observer ta parole.
Ps 119:102- De tes jugements je ne me détourne point, car c’est toi qui m’enseignes.
Ps 119:103- Qu’elle est douce à mon palais ta promesse, plus que le miel à ma bouche!
Ps 119:104- Par tes préceptes j’ai l’intelligence et je hais tout chemin de mensonge.
Ps 119:105- Une lampe sur mes pas, ta parole, une lumière sur ma route.
Ps 119:106- J’ai juré d’observer, et je tiendrai, tes justes jugements.

Ps 119:109- Mon âme à tout moment entre mes mains, je n’oublie pas ta loi.

Ps 119:113- Je hais les cœurs partagés et j’aime ta loi.
Ps 119:114- Toi mon abri, mon bouclier, j’espère en ta parole.

Ps.  119:126- Il est temps d’agir, Yahvé on a violé ta loi.

Ps 119:127- Aussi j’aime tes commandements, plus que l’or et que l’or fin.

Ps 119:136- Mes yeux ruissellent de larmes, car on n’observe pas ta loi.

Ps 119:141- Chétif que je suis et méprisé, je n’oublie pas tes préceptes.
Ps 119:142- Justice éternelle que ta justice, vérité que ta loi.

 Ps 119:153- Vois ma misère, délivre-moi, car je n’oublie pas ta loi.

Ps 119:164- Sept fois le jour, je te loue pour tes justes jugements.
Ps 119:165- Grande paix pour les amants de ta loi, pour eux rien n’est scandale.

Ps 119:166- J’attends ton salut, Yahvé, tes commandements, je les suis.
Ps 119:167- Mon âme observe ton témoignage, je l’aime entièrement.
Ps 119:168- J’observe tes préceptes, ton témoignage, toutes mes voies sont devant toi.
Ps 119:169- Que mon cri soit proche de ta face, Yahvé, par ta parole fais-moi comprendre.
Ps 119:170- Que ma prière arrive devant ta face, par ta promesse délivre-moi.
Ps 119:171- Que mes lèvres publient ta louange, car tu m’apprends tes volontés.
Ps 119:172- Que ma langue redise ta promesse, car tous tes commandements sont justice.
Ps 119:173- Que ta main me soit en aide, car j’ai choisi tes préceptes.
Ps 119:174- J’ai désir de ton salut, Yahvé, ta loi fait mes délices.
Ps 119:175- Que vive mon âme à te louer, tes jugements me soient en aide!
Ps 119:176- Je m’égare, brebis perdue viens chercher ton serviteur. Non, je n’ai pas oublié tes commandements.

Au retour de l’Exile Babylonien Ezdra introduit l’étude de la Torah comme élément essentiel de la cohésion sociale, et cela construit à la fois l’ identité religieuse et nationale du peuple juif  qui lui servira plus tard en dehors du territoire géographique, en dehors de la terre qui était la leurs. Cela devins une réalité, comme  il a été évoqué, et la seule manière de survie, suite à la destruction du Deuxième Temple et la dispersions dans le monde.

Voici ce qu’écrit Mircea Eliade sur le sujet

Suite à la profanation du Temple, écrit , il y eu une fixation sur la Torah la Loi jouait un rôle décisif dans la défense de l’identité nationale. (Eliade,  Vol II, p. 265)………..

Il ne s’agissait pas uniquement de nationalisme, mais avant tout, d’une théologie édifié au tour de la notion du « peuple élu .   Israël fut choisit par Yahvé, il était son peuple.   Par conséquent, le peuple juif constitue une réalité historique sanctifié par la volonté du Dieu.   L’aliénation nationale équivalait à une apostasie, c’est-à-dire à la profanation d’une structure ethnique consacrée par son origine même.   Le premier devoir du peuple juif était donc de maintenir intacte son identité jusqu’à la fin d’histoire, autrement dit, de rester toujours à la disposition de Dieu. (Eliade,  Histoire des croyances et des idées religieuses , vol II, p. 266).

Lire la suite

IUDAISME CRESTINISM

IUDAISM – CRESTINISM

 

In spiritul ultimelor articole reiau un articol scris cu o ocazie exceptionale.

Nu-mi amitesc cand am trecut prima oara pe aici, nici ocazia, a fost fara indoiala o invitatie, stiu doar ca unul dintre momentele forte din trecut a fost atunci cind prietana mea Anne Catherine, jurnalista la France 2, trebuia sa conduca o discutie intre un catholic si un evreu cu subiectul Mesia. Tinuse sa fiu prezenta.

Stiu doar ca de cite ori am trecut m-am intors mai bogata. De data aceasta insa, dupa un colocviu de trei zile a carui subiect a fost Relatia intre Crestinism si Iudaism vazuta de Aaron Jean Marie Lustiger, evreul care era sa ajunga papa, dupa trei zile ma simt nu doar mai bogata dar si ma responsabila.

010 (2)

Cladirea insasi vorbeste.  Ai  impresia ca intrii untr-un templu a carui scop este sa-ti aminteasca gradoarea lui Dumnezeu si eternitatea omului.   Ai senzatia prezentei celor care au trecut pe aici, studentii in sutane lungii, mari ganditori, trecutul si prezentul se intilnesc aici in dorinta de a transmite mai departe, adevaruri universale,

Lire la suite

YOM KIPPUR

YOM KIPPUR

 

Yom Kippour in ebraica  : יום הכיפורים Yom Hakippourim ziua ispasirii care se mai numeste si Ziua Marii Iertari, sarbatoarea cea mai importanta in Iudaism -Shabat Shabaton – sarbatoarea cea mai solemna din Iudaism.

Sarbatorita in ziua a zeceea a luni tishir, atit in Israel ca si de catre evreii din diaspora oriunde s-ar afla in lume.  Ziua reprezinta incheiera unei perioade  de  zece zile sau patru zile de pocainta , perioada care incepe cu Roch Hachana , ziua anului nou.   Sarbatoare are loc fie in septembrie fie in octombrie dupa calendarul greorian.  Iar distanta dintre cele doua mari sarbatori depinde de acelasi calendar.  Cincii slujbe in Sinagogi, intruniri de rugaciune, si tacerea.  Tacere care da ansamblului o atmosfera de austeritate.

Yom Kippur este si o zi a penitentelelor dar penitenta nu este inteleasa ca in  sens negativ, punitiv,  ci ca ceva positiv scoplul fiind de a devenii mai angelic. In ziua de azi cand orice este punitiv este interpretat ca negativ Iudaismul si evreul are curajul sa practice acte punitive cu scop catartic.    Dorinta fiind de a se atasa si mai mult de Dumnezeu si in atasamentul acesta de a sluji aproapelui.   Daca ziua anului nou este o zi in care in care individul  reflecta asupra a cea nu a facut bine in anul care a trecut, ziua in care se afla in fata Dumnezeului Unic, Dumnezeului Creator al universului.  In prima zi a anului omul se analizeaza pe sine insusi, intra in sine pentru a se evalua, pentru a se analiza.  Instrumentul numit Shofar suna in ziua anului nou intr-un anumit fel, suna ca un ceas care trezeste persona, ceea ce vrea sa spuna ca sarbaboarea este un appel la trezire.   Cine sunt si incotro ma duc.     Yom Kippour este ziua deciziei de a pune in practica binele si ceea ce este important in Ziua Iertarii, acentuez,  este ideia catartica. Catharisis, curatire pentru ca apoi individul sa poate sa practice binele.  Si shofarul va avea un alt sunet.   Este Ziua Iertari.

Totul in pauza la Ierusalim week endul care a sfirsit saptamina trecuta, toate magazinele inchise, nu se merge nici cu bicicleta.  Este Yom Kipur

Yom Kippur este cea mai importanta sarbatoare in Iudaism.   Ziua Iertarii, ziua in care omul se gaseste in fata lui Yahwe, Dumnezeul Sfint, Dumnezeul care a dat Legea la Sinai, Dumnezeul care in Lege da si se da, dar Dumnezeul care in daruire exigeaza.   Legamintul de la Sinai este un DAR fiind in acelasi timp EXIGENTA.   Cum a fost evocat déjà ea incepe cu post si rugaciune inca din ziua anului nou si continua sub diferite forme pana in ziua de Yom Kippur.  Post rugaciune, introversiune, autoanaliza ca fiecare sa poate evalua unde se afla in umblarea lui cu Dumnezeu, in umblarea lor pe pamant sub privirea lui Dumnezeu.    Un sondaj facut recent arata ca 70%  din evrei din cei care nu se recunosc ca fiind religiosi respecta Yom Kippur – Ziua Iertarii.   Sarbatoare care are putere si asupra celului mai non religios evrei. Respectarea acestei sarbatori reprezinta identitatea lor.   Asa cum Iudaismul este parte integranta din identitatea evreilor ca si Textele Sacre, texte care stau la baza Iudaismului.   Iudaismul care este cea mai veche religie monoteista.

Un pastor evanghelic care traieste de ani de zile la Ierusalim afirma duminica ca in ziua sarbatorii Yom Kippur exista o scanteie in fiecare dintre evrei. Si ca peste toata tara domneste o atmosfera de solemnitate care nu se poate explica  in cuvinte si pe care nu a mai trait-o nicaieri.

Lire la suite

ISUS SI PRIMUL TESTAMENT

ISUS SI PRIMUL TESTAMENT DE CARE SUNTEM INDEMNATII SA NE DECONECTAM

 

 

In articolele precedente am incercat sa amitesc, in mod indirect cititorului,  legatura dintre Iudaism si Crestinism in faptul ca Isus a fost evreu care nu s-a desmintit niciodata,  in faptul ca Isus a fost educat in spiritul Iudaismului de catre farisei si asa cum sustine  David Fluser,  fost profesor la Universitatea de la Ierusalim,  Isus ar fi facut parte dintre   Intelepti adica Fariseii a fost educat in spiritul lor, acela de a cunoaste  de a pastra si transmite perceptele Scripturilor ca si textele Scripturii.   Prin Scripturi intelegand Vechiul Testament compus din cele trei parti TaNaK (adica Torah, cuprinzind  cele cinci carti atribuite lui Moise,  Nevim, cartile profetice in care se includ si cele istorice  si Ketuvim incluzind cartile care sunt considerate carti de intelepciune ; Psalmi, Proverbe, Ecleziast, Iov).  Aceasta este Biblia hebraica sau asa cum s-a hotarit mai recent  sa fie numit  Primul Testament pentru a reamitii ca nu este obsolit ci ca prezinta si reprezinta  Prima Alianta, Primul Legamint facut de Dumnezeu cu omul si in mod particular cu poporul evreu pentru ca Dumnezeu alege sa se reveleze mai intii evreilor.  Acest prim testament este continuat de al Doilea Testament, Noul Tesament sau al al doilea Legamint care nu il anuleaza pe primul ci il continua si il confirma.

Isus  a respectat Legea si a venit sa o implineasca nu sa comunice ca Legea ar fi obsolita sau ca El, prin prezenta Lui, ar anula Legea ci dimpotriva.

 Matei 5

  1. Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
  2. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
  3. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

 

De remarcat faptul ca Isus precizeaza :

  1. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia ceruri

 

Nu este vorba deci doar de Decalog, este vorba de ceea ce gasim in Deuteronom, care,  este o interpretare cu scop pedagogic a Legii.

 

In sacrificiul lui Isus pe cruce se anuleaza legea sacrificiala dar nicidecum Legea morala si nici anumite legii ceremoniale legi care aveau un rol pedagogic, etic si moral.  De altfel asa cum scrie David Flusser Isus nici nu putea sa anuleze Legea Il ne pouvait pas vouloir abroger la Loi puisqu’elle elle est,  telle qu’elle est écrite, mystérieusement reliée à l’existence même de ce monde.  

Contrar la ceea ce s-au grabit unii sa concluda Isus a respectat Shabatul chiar si atunci cand a facut vindecari pentru ca, cu o singura exceptie ; atunci cand vindeca  orbul din nastere, vindecare relatata in Evanghelia dupa Ioan.

 

Ioan 9

 6 După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta

 

7 şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.

 

Lire la suite

ISUS EVREUL SI POPORUL ALES III

ISUS EVREUL , BISERICA SI POPORUL ALES III

 

On peut affirmer avec certitude que la figure de Jésus est exceptionelle au sein du Judaïsme de son temps…… Jésus était un juif qui ne s’adressait qu’aux  seuls juifs, et il réfusa de même de soingner les non juifs, Mathieu 8.5.

Si totusi biserica nu a incetat sa persecute timp de secole, evreii pentru moartea lui Isus fara care, cum s-a mentionat in articolul precedent nu ar fi fost trecerea de la moarte la inviere, de la condamnare la iertare si mintuire.

Fara idoiala ca deciziile de la Conciliul de la Latran ne lasa perplecsi dar saga continua.  In deceniile si secolele care urmeaza, in arta, de exemplu, ori de cate ori este reprezentata curcea in spate sunt prezentati caricatural evreii din cauza carora Isus ajunge pe cruce.   In secolul III, in tarile Europei de Vest, Anglia, Franta, Germania apare acuzatia de crima rituala conform careia evreii ar ucide copii crestinilor pentru a folosi singele lor la Paste, sa il puna pe usciorii usilor.   Sigur izolind everi in getouri imaginatia celor din afara naste monstrii cu privire la cei izolati.  Si afirma Dominique de La Maisonneuve, pana in secolul XIX sau construit un fel de sanctuare  in amintirea acestor copii sacrificati de catre evrei, acestor victime, fara sa fi fost vreodata o dovata a vreunui act de acest gen, sanctuare la care se faceau pelerinaje.  Aceiasi autoare afirma ca asemenea pelerinaje nu au fost suspendate decat dupa Conciliul Vatican II.  Interzise, imi permit sa adaug, in mod oficial pentru ca ele nu se mai petreceau de catava vreme.   Biserica de la Billettes de la Paris insa, ca si biserici din Anglia si Austria au tinut sa puna inscriptii imprimate pe placi de marmura in care se cere iertare evreilor pentru aceste istorii inventate si pelerinage inselatoare.

In secolul XIV evreii sunt acuzati ca ard ostiile si ca urmare cartiere intregi in care locuiau evreii sunt arse.    Papa Inocentiu IV  intervine in favoare lor si pune capat abuzurilor.  Trebuie amintit ca adesea atitudinea impotriva evreilor devenise un fel de folclor medieval si nu inotdeauna o atitudine acceptata de bierica chiar daca Conciliul de la Latran incrimineaza biserica.   In anul 1340 cand a avut loc epidemia de ciuma neagra care a decimat populatia Europei din epoca respectiva,  evreii sunt acuzati ca ar fi otravit apa din puturi care ar fi fost prin consecinta cauza epidemiei.  In Franta, Germania, Polonia, Austria evreii sunt supusi la torturi atroce pentru a-i obliga sa marturiseasca ca au otravit puturile Europei.  Papa Clement VI intervine in mai multe rinduri dar interventia lui nu pare sa aiba efectul dorit.    In anul 1439 sunt arsi sub aceasta acuzatie doua mii de evreii si in timp ce erau ingramaditi unii peste altii si li se dadea foc calugarii tineau crucea in fata rugurilor aprinse.  La Strasbourg exista si astazi o strada care se numeste Strada celor arsi in semn de pocainta pentru cele intimplate.

Lire la suite

ISUS EVREUL SI POPORUL ALES

ISUS EVREUL SI POPORUL ALES

 

 

Si Jéus n’était  pas mort le Christ ne serait pas réssucité.   Daca nu ar fi murit Isus nu ar fi inviat Hristosul, am afirmat astazi intr-o discutie cu un pastor reformat.    Crucea a fost profetita.  Isus insusi aminteste ucenicilor crucea si paharul pe care trebuia sa il bea

Matei 26

 26 Pe când* mâncau ei, Isus a** luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta† este trupul Meu.”

27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el,

  28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

29 Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Ioan scrie Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.   Isaia il prezinta ca pe acela care a purtat ranile noastre. Unde le-a purtat daca nu pe cruce.

Si totusi poporul evreu nu a incetat sa fie condamnat, ostracizat de biserica de-a lungul secolelor pentru ca a ucis pe Isus, pe Mesia cand El se manifesta ca Mesia, cel care salveaza  in actul Invierii mai mult decat in prezenta istorica pe teritoriile Iudeii si a Galilei, unde este un mintuitor limitat la teritoriu pe cand in invere El devine un Mintuitor universal, a tuturor celor care vor crede oriunde s-ar afla ei.  In Inviere puterea mintuiri trece dincolo de timp si spatiu.    Imi permit sa afirm, fara sa fi gasit inca support la alti analisti, ca Evanghelia dupa Ioan, pe care o iubim atit, care este o capodopera atit din punct de vedere literar cat si din punct de vedere teologic poarta in mare parte vina acestei realitati.  Critici se ocupa mai degraba de dualismul gasit in Evanghelia dupa Ioan, bine si rau, lumina si intuneric dar nici unul nu se opreste asupra nenumaratelor afirmatii negative despre evrei, despre iudei si faptul ca Ioan prezinta confruntarea dintre Isus si iudei in mod negativ aproape de fiecare data, fapt care nu il gasim in celelalte Evanghelii.

Urmand sa fac o incercare de a prezenta aspectele negative gasite in Evanghelia dupa Ioan si poate posibile comentarii prezint mai jos mai degraba o sumara analiza istorica a situaiei dintre biserica si evrei intre Crestinism si Iudaism asa cum am gasit-o in  cartea autoarei Dominique de La Maisonnneuve  intitulata Le judaisme.  Ea incepe cu inceputurile.  Biserica incepe in Synagoga, propavaduirea inclusiv a lui Pavel se face de-a lungul Orientului si Occidentului incepind din Synagoga.  Am putea spune ca in primele doua secole dupa Inviere Iudaismul si Crestinismul au mers mana in mana, au functionat in armonie si biserica care se nastea isi afirma si sustine continuitatea cu iudaismul, isi recunoaste radacinile in Iudaism prin recunoasterea textelor

Lire la suite

ISUS EVREUL

Citind Evanghelia dupa Ioan o expresie  care se repeta in mod aproape obsesiv este de frica evreilor, din cauza evreilor.  Referinta la evrei apare de peste saizeci de ori si in peste cinzeci de ori cu o conotatie mai degraba negativa ca cele mentionate mai sus.    In cotextul actual  expresia este aproape deranjanta.   Si poate nu doar in contextul actual pentru ca este cunoscut faptul  ca  timp de secole Biserica a ignorat Iudaismul, a ingnorat legatura cu evreii si religa lor uitind aproape ca Isus insusi era EVREU, nascut din mama evreica (in Iudaism originea si identitatea se stabileste mai degraba pe linie materna decat paterna) mai mult chiar, si dureros, biserica a persecutat timp de secole evreii din Europa.  Se vorbeste mult despre persecutiile a caror obiect au fost protestantii desi protestantii au avut ocazia sa replice lucru care s-a petrecut la Nimes, de exemplu, oras care a fost un fel de sediu protestant si unde acestia au inecat intr-o fintinta si ucis intr-o perioada foarte scurta un mare numar de catolici acest incident nefiind singura ocazie de razbunare a protestantilor.    Evreii insa nu au avut de-a lugul secolelor ocazia sa replice pentru ca nu au incetat sa fie victime de-a lungul secolelor si pentru ca fiind constientii de chemarea care le-a fost facuta stiau ca  odata cu ea vine si pretul care trebuie platit.   Voi reveni asupra atitudinii biserici fata de evrei in articole viitoare.

Tot mai multi teologi, istorici si exegeti se opresc astazi cu mult mai multa atentie asupra faptului ca Isus a fost evreu din evrei, a trait ca un evreu, mergand la Templu asa cum cerea religia Iudaica, invatind textele sacre in ebraica,  respectind traditiile, ritualurile, comemorind sarbatorile Iudaismului.  Iata ce scrie Geza  Vermes in aceasta privinta:

One can safely assume his family as religious Jews kept the commandments; dietary laws, circumcision, tithing, laws of purity and the pilgrimages to Jerusalem. Jesus dressed like a Jew, prayed like a Jew, taught and argued in parables like a Jewish Rabbi and was crucified as were many first century Jewish radicals. Si acelasi autor adauga;

That Jesus understood himself as a Jew is clear inMatthew when he states ‘do not make your way to Gentile territory’ (Matt 10:5) and ‘I was sent only to the lost sheep of the House of Israel’ (Matt.15:25). T

Mai mult chiar, surprinzator tinind cont de fractiunile care existau la epoca in Israel,  Isus éste considerat ca facand parte din factiunea frariseilor pe care El ii confrunta in atitea ocazii.   Asa cum scria Jacques Pierenne, grupul fariseilor erau cei care doreau separarea de celelate popoare si nationalisti  doar ca istoricul Pierenne prezinta aspectul acesta intr-o maniera negativa pe  cand atunci cand vorbim de separare in cazul fariseilor este vorba de separare pentru a pastra traditia, riturile si a respcta invataturile Legii.

Iata cateva aspecte ale acestui grup majoritar in Israel in perioada lui Isus,  care face sa credem ca Isus facea chiar parte din grupul Fariseilor.  Daca Saducheii care veneau din ramura sacerdotala nu credau in inviere,  daca Zelotii credeau ca Imparatia lui Dumnezeu putea fi instaurata atunci prin alungarea ocupantului roman, daca Eseienii credeau ca trebuie sa se retraga din lume Fariseii  erau atasati atit la Torah cat si la traditia orala adica la interpretarile care i s-au dat Legii incluzind binenteles Talmudul.    Ei ramin fideli Templului si departe de a crede ca trebuie sa se retraga din lume ei cred ca trebuie sa ramina in lume pentru a putea fi martori ai credinciosiei lui Dumnezeu (Dominique de La Maisonneuve), fata de poporul sau si fata de humanitate  Fariseii sunt fideli de asemenea valorilor morale.   Ghizi spirituali ai poporului unde isi aveau originea ei sunt consideratii succesorii Marii Adunari (care se formase la intoarcerea din Exilul Babilonian).  Acestia stabilesc scoli si Academii de studii religioase care au continuat si dupa distrugerea celui de al doilea Templu, scrie aceeasi autoare.  Ceea ce face ca ei au fost considerati, in mod general, « constinta poporului ».  Autoritatea lor, fidelitatea lor la traditiile Iudaismului a facut ca Iudaismul sa traverseze, in ciuda vicisitudinilor istoriei, secolele si sa fie viu pana in zilele noastre.   Si autoarea continua  :Chiar  daca Noul Testament nu il prezinta ca atare lasa sa se inteleaga ca Isus ar fi fost aproape de Farisei fie atunci cand este vorba de proclamarea invierii in Matei 22.23

23 În aceeaşi* zi, au venit la Isus saducheii, care** zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

24 „Învăţătorule, Moise* a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.’

25 Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

  26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

 27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

 28 La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”

 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi* nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Lire la suite

SHAVAOUT

SHAVUOT

Résultat de recherche d'images pour "shavuot photos"

Internesant de remarcat ca atit Pastele cat si Rusaliile sunt evenimente care corespund   a doua sarbatori iudaice care necesitau pelerinaj la Ierusalim.

Pessa’h, una dintre cele trei sarbatori iudaice care necisita un pelerinaj la Ierusalim in fiecre an si care  celebreaza eliberarea evreilor din sclavia egiptiana si dupa unii nasterea unei natiuni, a Israelului si aparitia ei pe scena istoriei.   La Passa’h sau Pessar pentru unii Isus se urca la Ierusalim, dupa textele evangheliei si acolo va fi dat pe mina demnitarilor, va fi judecat, condamnat si crucificat.   Acolo va invia in calitate de Messia – Christosul lui Dumnezeu.

Shavuot  este a doua sarbatoare, sarbatoare  care celbreaza inceputul recoltelor de griu , dar mai ales evenimentul revelatiei scrise a lui Dumnezeu –  Legea de la Sinai.   Legea data la Sinai care va fi guidul poporului ales dar si reflectie a divinitatii :   

…..le fond de la loi n’est autre que la vie avec la divinité.  Sa règle fondamentale est l’idée d’alliance, (berith), orchestrée dans le Deutéronome.  Scrie Rémi Brague

La Sinai Legea, directivele lui Dumnezeu pentru om si comunitate care reflecta caracterul lui Dumnezeu, caracter spre care ar trebui sa tinda omul.

La Sinai – Legea, care sta la baza celei mai vechi religii monoteiste din care se naste Christosul.

La Sinai apare scrisul, Legea este scrisa dar si vorbita.  In prima instanta Legea este scrisa de degetul lui Dumnezeu , in a doua Dumnezeu dicteaza Legea si Moise o scrie.   La Sinai se manifesta doua atributii care  sunt proprii omului si doar omului ; scrisul si vorbitul.

 

Le propre de l’homme c’est la parole, le langage, la capacité  de parler, de s’exprimer par la parole parlée  mais encore plus,  le propre de l’homme c’est l’écriture.   L’écriture est un artefact développé par l’homme.  Cela l’aide non seulement à exprimer sa pensée  mais à  laisser des traces de sa pensée, de son développement, des préoccupations et des valeurs développés dans le sein des différents cultures humaines pendant des siècles,  ainsi qu’élaborer des lois pour la vie communautaire, pour la vie des villes ; de polis,  de ces cultures.   L’écriture est aussi un moyen de transmission, transmissions des valeurs et de ce que peut constituer une civilisation, une culture à des nouvelles coulture.  L’écriture est un pas envers l’éternité pour les uns mais c’est une garantie de  perpétuité pour les autres.  (citat dintr-un articol pe care l-am scris in franceza).

Lire la suite

IERUSALIM ISTORIA SE SCRIE SI ASTAZI

ISTORIA SE SCRIE SI ASTAZI

 

In urma cu 70 de ani era instituit Statul Israel dupa o perioada de 18 secole de pribege a Poporului Ales, alungat de pe pamintul promis, din tara promisa si dispersat pe toate meridianele lumii.   Poporul evreu ,sau mai degraba evrei au fost aceea a caror deviza a fost « ne integram si respectam in totul legile fiecarei tari in care suntem ».  Poporul evreu care s-a integrat, indivizi care adesea au uitat limba lor au ramas fideli Iudaismului, au pastrat obiceiurile si ritualele specifice religiei lor, au rames fideli Dumnezeului care s-a revelat lui Israel si care il singularizeaza ca primul popor monoteist din istorie  chiar daca tendinte firave monoteiste au existat si in mijocul altor popoare.   Iudaismul prima religie monotheista din lume religie care a traversat secolele si mileniile datorita textelor sacre fata de care poporul dispersat in lume a ramas fidel. Texte si ritualuri.  Simone Veil, politiciana nu filozofa, care a scapat gazari la Auschwitz scrie cat de surprinsa a fost ca tinerele evreice deportate dintre polonezi si care in lagar ajunsesera sa fie doar piele si os tinea toate riturile iudaice , posteau in ciuda faptului ca nu mai ramasese aproape nimic de ele, aceasta din fidelitate fata de ritualurile iudaice pentru ca, pentru ele, religia lor era mai importanta decat viata sau mai degraga constiente ca pierdeau viata doreau sa pastreze in sufletele lor credinta care a purtat timp de milenii acest popor cu o istorie aparte.

Evreii care nu doar ca s-au integrat in fiecare loc, tara, popor , natiune unde s-au gasit, au contribuit la progresul tarii respective. Un exemplu azi este numarul de evrei americani care contribuie la progresul Americi, numarul evreilor din Franta care au contribuit la progresul Frantei.  Acelasi Bernard Henri Levy pe care l-am amintit intr-un articol precedent  aminteste ca rabinul Rachi a avut o mare contributie la dezvoltarea limbii franceze scriind in secolul XI Talmudul in franceza.  La ora respectiva in Franta se vorbea o franceza incipienta numita la langue d’oeil, scrierea rabinului Rachi a adus un avans spre ceea cee cunostem azi ca limba franceza.   Si lista poate continua in atitea domenii al Frantei de ieri si de astazi, a Americi de ieri si de astazi unde evrei au avut o contributie majora la progresul acestor tari si nu numai a acestor doua tari, in toate domeniile.

In urma cu 70 de ani primul presendinte occidental care recunoaste Statul Israel este presedintele american Harry Truman.   Israel este tara, natiunea care a facut cele mai mari progrese in cel mai scurt timp din toate puctele de vedere si mai ales democratic. Bernard Henri Levy nefind singurul care numeste Israelul ca cea mai democrata democratie.  Si daca europenilor si chiar americanilor le-au trebuit secole ca sa ajunga la democratia de astazi, cand in America egalitatea dintre albi si negri nu este inca pe deplin o egalitate, in Israel exista o stare de egalitate e cetatenilor israeliti, dupa Henri Levi Bernard care depaseste oricare dintre tarile lumii.  Israelul, alaturi de Franta  are, intre altele, cea mai buna ingrijre medicala din lume  si lista poate continua in toate domeniile.

Azi America, prin actualul presedinte, recunoaste Ierusalimul ca si capitala a Ierusalemului care a fost si trebuie sa fie iar Primul Ministru Israelian afirma « recognazing history we make history. »  Noi, crestinii nu putem decat sa fim multumiti si multumitori pentru ca asa cum spunea Papa Francisc, « In strafundul fiecarui crestin exista un iudeu, »

Nu pentru ca esti o natiuniune mare, scrie textele sacre, pentru ca esti una dintre cele mai mici, ci pentru ca te iubesc te-am ales din mijlocul tuturor poporului.

Un popor care a purtat de-a lungul secolilor o suferinta fara egal si o va mai purta dar cu aceeasi deminitatea si inspirat si acompaniat de aceeasi divinitate, Dumnezeul Unic, Dumnezeul Universal, singurul Dumnezeu adevarat.

Cantecul Yerysgalaym shel Zahva a fost scris in 1967.   In momentul in care Israel obtine accesul la Zidiul de la Ierusalim autoarea, Naomi Shmer adauga ultima strofa.

INALTAREA

INALTAREA

 

Luca 24. 50 -53

50 El i-a dus până* spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

53 Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Fapte 1

  1. După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

 

10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb

 

11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

 

Luca este singurul evanghelist care consemneaza  acest eveniment si, dupa cum se vede, in doua rinduri; atit in Evanghelia care ii poarta numele cit si in Faptele Apostolilor. La sfirsitul Evangheliei si la inceputul cartii Faptelor.   Cele doua insemnari nu sunt identice ci complementare, a doua presentind mai multe detalii cu privire la felul in care s-a  petrecut evenimentul si care aminteste pe un ton oarecum misterios, pe de o parte, si plin de speranta, pe de alta parte, de venirea a doua a lui Isus, care este Cristosul. Toate celelalte Evanghelii se sfirsesc du Invierea si Marea Insarcinare in doua dintre ele in mod indirect, trimiterea celor unsprezece sau in cazul lui Ioan insistenta in conversatia cu Petru de unde Biserica Catolica ii acorda un rol aparte iar papi sunt considerati continuatorii  chemari adresate  lui Petru,  « primul papa ».

Cu Inaltarea, eveniment pe care il sarbatorim astazi i-a sfirsit seria aparitiilor lui Isus dupa Inviere.   Istoria lui Isus incepe la Templu, binecuvintarea lui Simion, si se sfirseste le Templu unde ucenicii ramin adunati si sunt plini de bucurie. Bucuria anticiparii venirii lui Isus dar si bucuria plina de emotie inaintea Marii Insarcinari. In textul din Fapte apar cei doi oameni imbracatii in alb care vorbeste ucenicilor despre faptul ca Isus va veni din nou in acelasi fel in care a plecat si ucenicii isi amintesc poate aici discursul lui Isus din Ioan 14 primele versete1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.2 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.  Ma duc sa va pregatesc un loc si dupa ce va voi pregati un log ma voi intoarce sa va i-au cu mine.   SPERANTA, speranta aceea care a facut ca primi crestini sa moara ca martiri cu suflete usurate si fete luminate, fapta care a constituit o martuire nemaintilnita lucru care a dus la aderarea multora la noua credinta.  Moartea devine o trecere

 

spre o alta realitate.  O realitate superioara.  Stiu ca clasamentele de genul acesta supara anumite urechi « ultra sensibile » si totusi, realitatea care va sa vina, lumea de dincolo este superioara cele prezente si terestre.  Daca invierea este mai degraba proclamata decat descrisa de vreunul dintre evanghelisti mi se pare ca inaltatrea prezinta cateva detalii prescriptive.  Daca nimeni nu a fost martor la momentul Invierii ci au vazut mai degraba dupa pe cel Inviat in cazul Inaltarii ucenici il privesc il vad inaltindu-se chiar daca nu avem detalii de felul cum s-a petrecut Inaltarea.  Pictorii insa  au pictat-o in imaginarul lor creind opere de arta de valoare inestimabila.   Inaltarea ca intreaga viata a lui Isus au fost subiecte de inspiratie pentru o creatie artistica umana in care umanul a putut demonstra unul din aspectele divinului care i-a fost transmisa.  Inaltarea chiar daca nu ne da detalii despre felul  in care s-a petrecut ca si moartea si Invierea au avut efectul de a produce in ucenici o intorsatura inconturnabila de la moarte spre viata, spre o viata noua care incepe aici, « Imparatia este in mijlocul vostru » si continua in eternitate.  Eternitate care ramine sa fie descoperita cum descoperita se face si viata de aici in parcursul umblarii  pe urmele Celui Inviat.  Invierea lui Isus este inceputul unei umanitati noi, unei noi creatii traversata de frumusete, scrie Armand Puig i Tarrech.

Lire la suite

CA SA NU UITAM

CA SA NU SE MAI INTIMPLE

 

Ziua Armistitiului, Germania nazista recunoaste infringerea si Semneaza Capitularea care devenise un fapt in cele doua zile care au precedat 8 mai.  Din partea Frantei Generalul Delatre la semnarea actului.  Generalul Delattre care dupa cativa ani va fi  trimis de catre Generalul De Gaulle in Indochina a carei dependenta fata de Franta devine iminenta. Semnarea are loc la Reims, de partea Occidentalilor.   O a doua semnatura va fi facuta in data de 9 mai la Berlin de data aceasta invingatorii principali Uniunea Sovietica.   Stalin nu dorea ca Occidentalii sa confischeze victoria doar pentru ei pentru ca realitatea era aceea ca Germania a fost invinsa din doua parti, cea vestica si cea estica  soldatii rusi fiind aceea care au intrat primii la Auschwitz si au gasit copii si adulti desfigurati de foame, ultmele victime ale dementei hitleriene .  Dementa putin spus poate.  In urma cu catava vreme unul din canalele franceze a aratat accesiunea lui la putere si o expresie care a fost repetata de un numar considerabil de ori a fost « Hitler a facut un pact du deavolul. »  Dementa atunci sau monstruozitate ?  Monstru care a patat istoria Europei de o maniera fara precedent.

Monstru nu pentru ca a vrut sa cucereasca, asta o facuse cativa imparati europeni inaintea lui.  Monstru pentru ca a vrut exterminarea de pe fata pamintului a  uni popor.  Este vorba despre poporul evreu.    Si totusi chiar si azi se ridica voci care vor sa nege tentativa de exterminare, recent liderul palestenian ceea ce nu este de mirare.  S-au ridicat voci care au afirmat si pe buna dreptate ca au fost in istorie si chiar istoria recenta, istoria secolului XX alte genocide intre care Genocidul Armenian despre care am scris in articolul Je suis arménienne, sau cel ruandez.   Exista diferente intre cele trei genocide si folosesc in ce urmeaza specifitatile prezentate de Bernard Henri Levy, filozof francez evreu de origine, intre genocidele cunoscute din secolul XX si tentativa de exterminare a evreilor.   El care isi descopera vocatia de evreu si descopera Dumnezeul lui Israel in sederea pe care o face in Israel pe vremea cand studia filozofia  pe rue d’Ulm in Cartierul Latin si cand decide, impreuna cu alti tineri de vista lui sa se duca in Israel si sa se inroleze in Razboiul de sase zile.  Razboi in care lumea araba se inversunase sa distruga ceea ce scapase furiei naziste.   El care credea pana atunci ca Iudaismul este un fel de blestem odata ajuns pe aeroportul de la Tel Aviv  a avut impresia ca vamesii sunt ingerii de la portile paradisului.  Si in cateva zile tara aceasta, pamintul acesta care ii era strain devine a lui si simte ca ii apartine.  Nu se poate impiedica sa se gandeasca la tot trecutul pe care il are acest pamint si nu poate sa isi opreasca gestul de a minghia zidul  Ierusalimului care inainte de plecare isi propusese ca nu-l va impresiona.  Si am gasit acolo, eu care eram atit de putin evreu tara sufletului cea mai neasteptata si stinca pe care hotarii sa ma sprijin de acum incolo.  Bernard Henri Levy gaseste in scurta lui sedere in Israel nu doar tara dar si Dumnezeul lui Israel si viata lui va lua o intorsatura ca aceea a lui Moise scrie el.

Lire la suite

INVIEREA LUI ISUS INVIEREA NOASTRA

Amand Puig i Tarrech remarca, pe buna dreptate, ca biografia unui personaj se termina in moarte urmata de un epilog de sinteza.  In cazul lui Isus din Nazareth insa avem de a face cu o situatie cu totul insolita ; moartea nu este finalitatea ci un alt eveniment,  nemaintilnit : INVIEREA,  care a solicitat ; stupoare, scepticism,   indoieli, sau credinta si adeziune.  In personajul Isus nu se merge de la viata spre moarte decat pentru a se reveni la viata.  In caluzul Lui este vorba despre o trecere prin moarte de la un anumit fel de existanta la un alt fel de existenta.  Existenta noua care imbratiseaza prezentul si trecutul, terestrul cu celestul, omul si divinul,  sau umanitate cu divinitate, lumea prezenta cu lumea care va sa vina,  legatura cu Imparatia care fusese inaugurata prin Intrupare si plinatatea ei in aeonul viitor.   C’est pourquoi le Christianisme voit en Jésus non seulement « celui qui a véçu » mais « celui qui vit » avec lui le monde future a commencé, scrie Armand Puig i Tarrech.  El aminteste ca disonantele care le remarcam in Evanghelii dovedesc mai degraba veridicitatea faptelor decat falsitatea lor.  O istorie inventata ar urma acelasi traseu cu aceleasi detalii, evitind orice fisura, orice incoerenta,  nu este insa cazul relatarilor din cele patru Evanghelii canonice care nu doar prezinta diferente in ceea ce priveste viata lui Isus dar si in ce priveste Rastignirea, Moartea si Invierea.   Gasesc diferentele acestea cu atit mai uimitoare cu cat ader din ce in ce mai mult la ipoteza  ca ucenicii ar fi notat evenimentele in vremea in care ele s-au petrecut.   Nu trebuie uitat insa ca doi dintre cei patru evanghelisti nu au fost martori oculari, sau ar fi poate mai corect sa se spuna ca nu faceau parte dintre cei doisprezece care vor fi numiti si vor avea rolul de apostoli, in cazul lui Luca insa, acesta incepe prin a scrie ca a cercetat cu deamanuntul si fara indoiala ca cercetarile de la vremea respectiva au fost direct de la sursa, adica de la cei care au fost martori ai evenimentelor.

Hritos a inviat parga celor adomiti.  In moartea si mai cu sema in Inviere Isus devine din mesager, mediator,  dar nu doar mediator ca un advocat pe langa Tatal, ci Mediator in sensul in care accesul la Tatal trece prin El si doar prin El,  Christosul cel Inviat –  CALEA, ADEVARUL, VIATA, ca si mintuirea.   In Christos, Logosul intrupat,  Dumnezeu a spus totul, scrie  Rémi  Brague, omul poate beneficia de revelatie urmeaza doar sa si-o aproprieze dar mediator si in trecerea de la un fel de existenta la alta.

Invierea lui Isus inseamna Invierea noastra. Invierea lui Isus atesta adevarul despre inviere si inseamna invierea celor care au fost,  sunt si vor fi in El.  Cantecul folcloric irlandez Lord of the Dance zice « I am the life that will never, never die.  I will live in you if you live in me. I am the Lord of the dance said He.  Imi place idea dansului cosmic.  La Ultima Cina, la fringerea piinii si impartasirea vinului Isus afirma ca nu va mai bea din fructul viei pana nu il va bea in Imparatie iarEvangheliile ne vorbesc despre banchetul escatologic. La un banchet poate fi inclus si dansul, dansul escatologic, dansul cosmic.

Textul de mai jos adresat de apostolul Pavel unei biserici tinere, ne place sa spunem primare, demonstreaza ca in ciuda faptului ca Isus inviase, de altfel El inviaza ca si Christosul lui Dumneziu, Mashia, Unsul, si ca evenimentul Invierii nu se petrecuse decat cu citeva decenii inainte, probabil nu mai mult de doua sau nici macar doua, noua biserica isi punea intrebari cu privire la realitatea acestui eveniment.

Fiecare biserica se naste intr-un context si fara indoiala ca contextul influenteaza biserica desi biserica ar trebui sa influenteze mai degraba contextul.  Prima parte se petrece la inceput pentru ca cei care vin in biserica vin din context, a doua parte urmeaza dupa convertire cand fiecare este chemat sa fie o lumina pentru contextul in care se afla, contextul din care vine si pe care este chemat

sa il lumineze.  Corintienii influentati de filozofia sofista si de dualismul protognostic care  credea in eternitatea si imortalitatea  sufeltului si vedea trupul ca fiind   muritor,  perisabil erau sceptici.   In Dialogurile lui Platon, Socrate afirma ca  trupul este inchisoarea sufletului  de aceea trupul nu este o finitudine si scopul este tocmai de a scapa din inchisoarea trupului.  Expressia anastasis nekm inseamana literar ridicarea cadavrelor.    Iata de ce credinciosi din Corint se aflau in fata dificultatii de a accepta o inviere in trup si pentru ei idea era mai degraba desgustatoare decat una potrivita cu speranta crestinta.  De aceea aveau multe indoieli asupra Invierii lui Christos si cu atit mai mult asupra propriei lor invieri sau poate mai degraba felului de inviere.    Astfel incat apostolul Pavel se vede obligat sa abordeze subiectul si o face in pasajul de mai jos.

1 Corinteni 15

  1 Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas

 2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, dupㆠScripturi,

4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi,

5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

 6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

 7 În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturorapostolilor.

 

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?

13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.

14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.

 15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.

16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.

17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre

18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.

19 Dacă  numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

 

Isus inviaza intr-un trup, fapt care,  dupa unii dintre evanghelisti  cei care au fost in anturajul lui nu il recunosc sau au indoieli.    Matei 28 scrie

  1. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.

17 Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

 18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20 Şi învăţaţi-i sa  păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Evanghelia dupa Marcu nu mentioneaza vreo problema cu privire la recunoasterea Celui Inviat pe cand Luca relateaza intirlnirea lui Isus cu cei doi ucenici in drumul spre Emaus, ucenicii care parcurg o buna bucata de drum impreuna cu el si nu il recunosc decat la fringerea piini care le aminteste Ultima Cina si profetia pe care o facuse  Isus cu ocazia aceea si in timp ce cei doi intorsi la Ierusalim relateaza intilnirea lor cu Cel Inviat , Christos se arata celor unsprezece si insista ca ei sa creada, sa nu mai aiba dubii

Luca 24

44 Apoi, le-a zis: „Iatăce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

 46 Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

Evanghelistul Ioan relateaza aparitia in fata Mariei care nu il recunoaste

15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”

16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!”

17 „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii* Mei şi spune-le că Măsui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

Textele citate dovedesc ca Isus a inviat in trup, de altfel El cere ucenicilor sa ii dea ceva de mincare, dar in faptul ca nu a fost recunoscut imediat se poate citi realitatea ca Invierea lui in trup inseamna o inviere la un alt trup, nu fantoma cum credau unii pe vremea aceea, ci un trup spiritual cum sugereaza apostolul Pavel in pasajul din Corintieni.   Sigur a explica ce este un trup spiritual este o imosibilitate.  Inca odata faptul ca Inviatul le cere de mincare este mai degraba un amanunt pentru a darima toate ipotezele filozofice ale vremii intre care ideea de dokeo – pare in loc de este.  Pare un om dar este duh, spirit si fara indoiala este spirit in sensul ca intra in incaperea in care se aflau ucencii, incapere cu usile inchise, dar nu o fantoma, pentru ca cere sa manince.  In Protestantismul istoric francez, reformati si luternai se pune foarte mult accent la ora actuala pe Invierea Spirituala a lui Isus, de fapt Inviatul este Hristosul, incat explicatiile devin vorbe lipsite de semnificatie, vorbe care nu resusesc sa spuna nimic.

In pasajul din Intia Epistola catre Corinteni Pavel insista asupra legaturii dintre invierea lui Isus si Invierea noastra si Paul face un efort deosebit cu maestria-i cunoscuta si logica fara fisuri, de a ii convinge pe corintieni ca Invierea lui Isus a avut loc si ca Invierea lui insamna invierea lor, inviere in trup dar un altfel de trup.   Un trup pe care omul in starea lui actuala nu il poate imagina.

La résurrection de Jésus, scrie Bernard Sesboué, ouvre sur une réalisation du salut qui va de son corps aux nôtres afin de les conduire à la résurrection finale.  Elle est la promesse en acte de la résurrection de la chair.   20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.  Dubiile trebuiesc lasate de o parte.

In primele 11 versete ale acestui lung capitol Pavel prezinta cinci argumente in favoarea invierii

1 Biserica in versetele 1-2 – Propavaduirea Evangheliei a dat nastere bisericii asa cum se vede  inca din Faptele Apostolilor.

  1. Scripturile in versetele 3-4.
  2. Martorii oculari versetele 5-7 asupra carora, asa cum s-a semnalat in articolul precedent,  Pavel insista si aduce marturii noi.
  3. Marturia proprie, versetele 8-10

Daca Isus nu a inviat credinta crestina este o eroare, ramine o iluzie, iar viata de dincolo o utopie.  Daca  nu a inviat Christos propavaduirea este zadarnica.   Dar Christos a inviat si nu doar sufletul dar si trupul este afectat de actul invierii, nu doar sufletul ci si trupul beneficiaza de rascumparare.  Daca trupul nu ar fi avut nevoie de mintuire Cuvintul lui Dumnezeu nu ar fi devenit trup, scrie Irineu de Lyon, ce interes ar fi avut El sa ii videce si sa ii restabileasca in forma lor primara daca ceea ce vindeca el nu ar fi avut un viitor dincolo de lumea prezenta.   Si Bernard Sesboué care citeaza pe Irineu de Lyon, remarca El degajeaza aici logica profunda care leaga diferitele aspecte ale misterului crestin. 

Tertilian, unul din teologii primelor secole, afirma si el ca este imposibil ca trupul uman sa fie abandonat putrezirii. Oricit de utopica ar parea sa fie Invierea, orcapit de utopica  viata de dincolo si oricat de necesara pentru a trai un prezent adesea dureros sau dificil fie in viata individuala, in pierdere unei persoane iubite, ori in viata colectiva sau inca cea  a istoriei actuale, fara speranta omul nu poate supravietui, fara un proiect de viitor.

Si totusi nu utopica ci reala, apartinind insa unei alte realitati Invierea lui Christos a avut loc si Invierea Lui este o dovada a invierii noastre.   Oricat am vrea sa punem acentul pe aspectul utopic el este greu de justificat intr-un mesaj care pune un accent atit de important pe aspectul viitor al vietii si pe Speranta care nu inseala.  In franceza exista doi termeni care sunt distincti l’Esperance, care face referinta la Speranta eschatologica si éspooir care face parte din experienta umana cotidiana.  Textul ne vorbeste de Speranta din primul sens, Speranta eschatologica.  Anuntul crestin de la sfirsitul veacurilor este capital, scrie Bernard Sésboué, el este legat de persoana lui Christos pentru ne orienteaza spre viitor si ne conduce prezentul.  Dumnezeul nostru nu este in inapoia noastra El este inaintea noastra in persoana lui Hristos. 

19 Dacă  numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

APARITIILE LUI ISUS

APARITIILE LUI ISUS

Pictura de Fra Angelico

3 După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (Fate 1).

 Aparitiile lui Isus in Evanghelii sunt mai degraba discrete si dispersate. Ele difera de la o Evanghelie la alta.   Daca este sa citim finalul Evangheliei dupa Luca, am zice ca toate apartitiile lui Isus s-au petrecut in ziua invierii la sfirsitul careia Isus se inalta. Relatarea este foarte susctinta, dintr-o suflare, cu exceptia episodului Emaus, caruia ii se acorda o atentie deosebita si amanuntita ca si spatiu, Luca revine insa in Cartea Faptelor ca sa precizeze ca Isus a avut aparitii multiple timp de patru zeci de zile, asa dupa cum cititi in versetul de debut, aparitii in care a vorbit ucenicilor despre Imparatie.   Si tot in Fapte 10. 41-42 el semnaleaza faptul ca Isus nu s-a aratat intregului norod ci unui numar restrins.   Iar in versetul 42 se face, mi se pare, aluzie la venirea lui Isus ca judecator. Nu revenirea Lui pentru ca asa cum scrie Jacques Derrida, Isus nu revine, daca ar reveni acesta ar implica revenire in forma intruparii, ci El vine, pentru ca va veni intr-o alta forma necunoscuta omului si un rol nou dezvaluit mai ales in prima parte a Apocalipsei.

40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, 41 nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. 42 Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

Pavel este acela, care in 1 Corinteni 15.3-8 incerca un fel de cronologie sau cel putin prezinta o lista. Si in aceasta lista prezinta si aparitii nesemnalate de nici unul dintre evanghelisti; aparitia in fata a cinci sute de persone.

3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

7 În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8 După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.

 

Nu cunostem sursa informatiilor lui Pavel. Ea mi se pare surprinzatoare, unele elemente lipsesc, el nu mentioneaza de loc femeile, nu semnaleaza intilnirea de pe drumul spre Emaus, care este emblematica si nici aratarea lui Toma si ea emblematica, dar semnaleaza intilnirea cu Iacov, care din nou nu o gasim in Evanghelii. Intilnire care poate fi si ea emblematica daca tinem seama de faptul ca Iacov, fratele Domnului a fost stilpul bisericii de la Ierusalim pina la martirul sau iar biserica din Ierusalim a fost biserica de referinta pina la acel eveniment. Dupa care ucenicii sunt dispersati in cele patru colturi ale lumii si incepe ceea ce traducerea lui Cornilescu numeste  Marea Insarcinare.   De unde sursele de informatie a lui Pavel? Inca odata, ele sunt necunoscute si vor fi unii care vor raspunde foarte rapid “ Biblia este inspirata” numai ca inspiratia nu inseamna un fel de soptire la ureche pentru ca si Evanghelia dupa Luca e inspirata iar el tine sa precizeze ca scrie dupa ce a facut cercetarii cu deamanuntul.

Evanghelia dupa Matei semnaleaza doar doua aparitii, prima este aparitia in fata femeilor care se dusesera la mormant dis de dimineata,   aparitie mentionata si de evanghelistul Marcu si a doua pe munte, muntele fiind locul revelatiei, de unde Isus proclama mare trimitere, in toata lumea, pina la marginile pamintului.   Daca este sa consideram importanta textului am putea spune ca pentru Matei aratarile au ca scop Marea Trimitere.

 6 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă.

17 Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zileile, până la sfârşitul veacului.” Amin.

 

Lire la suite

PASTELE SI IMPARATIA

PASTELE SI IMPARATIA

Ultima saptamina a lui Isus  pe pamint, Dumnezeul intrupat,  pune accentul atit in Evanghelia dupa Matei in care avem invataturile despre Imparatie, despre veghere cu cele zece fecioare dintre care jumatete sunt intelepte tinind flacara aprinsa si jumatate neintelepte, neveghind,  Pilda Talantilor, exigenta de a investii si de a ne investi, sau cu invatatura despre Judecata din Urma, sau cea Viitoare  care ar trebui sa ne uimeasca pentru ca acolo avem de a face doar cu o judecata de comportament nu de adeziune pentru ca, imi permit sa afirm, adeziunea trebuie sa dea roade in comportament.

 Matei 25  35 Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit;

 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’

 37 Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat?

39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’

40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’

 41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului† şi îngerilor lui!

42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

 43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’

 44 Atunci, Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’

45 Şi El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori* n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’

 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Filozoful germano american Erich Fromm discuta diferenta dintre a fi si a avea subliniind cateva element extrem de importante pentru identitatea individuala si cum aceasta a fost afectata de preocuparea de a avea.  Au venit altii acum care discuta diferenta intre  a fi si a face negand  orice participare a crestinului la mintuire.   Daca crestinul nu poate face nimic ca sa fie mintuit este chemat sa faca totul ca sa arate ca e mintuit, sa poarte roadele mintuirii asa cum se poate intrevedea din pasajul citat mai sus  din Evanghelia dupa Matei, care nu lasa urma de indoiala.

Lire la suite

MODEL CRISTIC

 SAPTAMINA PATIMILOR – MODEL CRISTIC

Le lieutenant-colonel Arnaud Beltrame, tué dans l\'attaque terroriste de Trèbes (Aude), le 23 mars 2018.

Saptamina Sfinta pentru Biserica Vestica.   Cate s-ar putea spune si cate sunt de observat intre Intarea in Ierusalim asupra careia Sinopticile sunt de acord prezentind in cea mai mare acelasi scenariu, aceeasi suita a evenilentelor  chiar daca unii evanghelistii accentueaza pe unele aspecte, cum ar fi rasturnarea meselor din fata Templului,  atitudinea radicala, da radicala, un cuvint de care ne temem in zilele nostre, a lui Isus, fata de cei care nu respecta ceea ce reprezenta Templul, Templul care era centrul credintei iudaice si a manifstarilor, a traditiilor acestuia.   Si autorii Sinopticelor nu uita sa faca mereu legatura cu Vechiul Testaent amintind astfel ca ceea ce se intimpla fusese profetit in textele iudaice.

Matei consemneaza Curatirea Templului ca prima actiune a lui Isus dupa intarea in Ierusalim  21 . 13 şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voii aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Citind Isaia si Ieremia.   Dupa care consemneaza din nou cateva din pildele lui Isus  ca si confruntarea cu conducatorii religiosii ai vremii, confruntare care devine din ce in ce mai acerba acestia ajungad se il considere pe Isus ca nu element care trebuia eliminat.

Interesant de amintit ca dintre cele trei Sinoptice doar Evanghelia dupa Matei este scrisa de un martor ocular, sau cel putin unul dintre cei doisprezece apostoli si Luca este singurul care consemneaza in repetate rinduri  termenul Apostol si nu ucenic.  Singurul de asemenea care intra in detalii amanuntite si care foloseste un limbaj deosebit de frumos.   Se pare ca el ar fi scris Evanghelia direct in greaca chiar daca la ora actuala unii s-ar putea sa pledeze pentru limba aramaica, limba folosita de Isus in discursurile lui.

Sigur fiecare dintre ei aminteste, dupa ce Matei are o suita de invataturi despre vremea care va sa vina si despre judecata din urma, pregatirea pentru  Masa Pascala pe care Isus tine sa o manice impreuna cu cei doisprezece apostoli.  Masa Pascala din traditia iudacica instaurata inca din Exod 12 la iesirea din Egipt

Aşezarea Paştelor

1 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

2 „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4 Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

Lire la suite

INTRE CRACIUN SI PASTE

INTRE CRACIUN SI PASTE II

Am afirmat in articolul precedent ca Isus a artatat timp de trei ani ca este Dumnezeu printre noi, ca Imparatia a fost inaugurata, ca prezenta Lui insemna prezenta Imparatiei si inaugurarea ei.   Daca este insa sa luam doar Evangheliile Sinoptice am putea conclude ca durata predicarii Lui itinerante si a minunilor pe care le-a facut a fost de o durata mai scurta, doar un an pentru ca cei trei evanghelistii nu mentioneaza decat o singura urcare la Ierusalim, cel care consemneaza trei urcari este evanghelistul Ioan, martor ocular.  Interesant de observat ca dintre cei trei autori care au scris Sinopticile doar unul, Matei, a fost martor ocular ceilalti doi au auzit prin intermediari si dintre ei fara indoiala Luca este cel mai documentat si mai amanuntit relatind si episoade inedite.

Sinopticile prezinta inceputurile  intrarii lui Isus in viata puplica prin botezul lui Ioan.  In textul din Matei capitolul 3 citim :

13 Atunci a venit Isus din Galileeala Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

 14 Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”

 

 15 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat.

16 De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Mai intii este vorba aici de o dubla autentificare, aceea a lui Ioan Botezatorul  si accea a Duhului.  Dar in botezul lui Isus  autentifica si El la randul lui mesajul lui Ioan Botezatorul, mesaj care chema omul  la schimbare, la pocainta  la o viata noua.  Ioan vorbeste de asemenea despre iertare.  Prin botez Isus nu are de recunoscut vreun pacat dar are de afirmat prin gestul pe care il face ca era noua incepe cu El insusi.   Era inagurarii Imparatiei si a omului nou, a omului care in Christos se reconoaste in Dumnezeu si ca mesajul iertari lui Dumnezeu incepe a se raspandi in lume.   Nu mai este cale de intoarcere, cei care il vor urma pe Isus si vor pune mina pe plug nu se vor mai uita inapoi.  Isus se identifica aici cu nevoiea de iertare a omului a carui pacat il va absolvi in rastignirea Sa.

Inca odata in botez Isus este confirmat si confirmat de o maniera in acelasi timp terestra prin aparitia porumbelului si in acelasi timp cosmica prin vocea care il proclama de la inceputuri ca Cel Promis – Messia.   Iar activitatea Lui care incepe din momentul acela, ca si cum botezul ar fi un fel de ordinare, va confirma prin minunile si videcarile pe care le va face acest adevar, Isus – Mesia, cel promis, cel asteptat.

Dupa botez Isus este dus in pustie.  Versetul care introduce cele patruzeci de zile in pustie ne da fiori.

De la confirmare la ispita.  Ciudat mariaj.  Si totusi, cine era printul acestui veac si cine este ?  Nu a venit Isus sa il invinga  Luca 18 Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.  De acum pintul raului isi vede puterile trunchiate, iar omul devine liber.  Liber sa aleaga.

Sigur ispitele din pustie sunt multiple si complexe timp in care Isus este asistat, servit, nu ni se spune cum. Prin urmare nu este singur.    Experienta lui Isus in pustie este un preambul a ceea ce va intimpina in timpul predicatiei sale itinerante in reactile diferite pe care le va intimpina.   Ioan  6  14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”  15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.  Sa nu uitam reactia ucenicilor cand Isus le vorbeste despre moartea Sa.   Acestia ii interzic aproape sa abordeze subiectul si refuza sa creada dornid parca sa il deturneze din calea Lui.   De-a lungul predicari sale itinerante si a reactiilor la minunile pe care le face vom gasi unele dintre ispitele pe care satana i le propune in timpul celor patruzeci de zile in pustie.

Activitatea lui terestra se incheie cu o alta incercare remarcabila.   Aceea din gradina Ghetemane.   Aici omul Isus se alfa in fata mortii violente de care va trebui sa moara.   De data aceasta este doar in fata Tatalui pe care il roaga, caruia ii cere sa indeparteze paharul acela de la El.  El care stia ca venise pentru clipa accea sau ca, clipa aceea era inscrisa in parcursul Sau.  Aici nu mai este vorba de ingeri care sa il sustina iar ucenicii care il acompaniasera nu pot nici macar sa vegheze impreuna cu El.  Lamentabila fideliatea lors au capacitatea lor de a-l acompania.   Nu se pot asocia Lui in umanitatea lui si a lor.   Aici incepe momentul cel mai dificil, acela al tacerii Tatalui, a despartirii de Tatal.  Experienta insuportabila si totusi suportata, despartit si parasit si totusi acompaniat dinlauntrul lui unde Dumnezeu salasuise dinainte de intrupare, sau unde Dumnezeul intrupat isi avea salasul.  Si invinge.   Ispita este trecuta.  Isus se va indreptat in pace spre ultima treapta umana loc din care va reintra in realitatea din care venise.   Realitate care depaseste capacitatea umana dar prin Intruparea si Invierea lui devine accesibila celui care crede si il urmeaza.

INTRE CRACIUN SI PASTE

INTRE CRACIUN SI PASTE

De la Craciun  la Paste sunt doar citeva saptamini, lunii, putine de altfel, de la Intrupare la Inviere sunt insa teizeci si trei de ani.   Treizeci de ani in care, scrie Christiane Rancé  Isus, Dumnezeul intrupat a invatat sa fie om, de altfel ea spune ca lui Isus i-au trebuit treizeci de ani sa invete sa fie om, iar eu mi-as permite sa adag ca a petrecut doar trei ani ca sa arate ca este Dumnezeu si ambasadorul unei alte Imparatii.   Ambasador in sensul de a vorbi despre ea, de a o reprezenta  dar de fapt Imparatul unuei Imparatii pe care prin prezenta sa intre oamanii o inaugureaza si o propavaduieste.  O Imparatie inaugurata dar nu implinita inca.  Imparatie care se va implinii si va deveni o realitate pentru toti in noul aeon. 

Evangheliile nu ne relateaza aproape nimic despre cei treizeci de ani ai lui Isus, ani in care, daca am fi sa imprumutam formula lui C.  Roncé Isus a  invatat sa fie om.    Sigurul Luca  in capitolul doi al evangheliei sale dupa ce relateaza consacrarea la Templu adauga  cu multa tandrete  39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.  40 Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

Tot in Luca gasim relatarea  episodul de la Ierusalim cand  la virsta de 12 ani, cu ocazia sarbatori Pastelor Isus insoteste pe  parintii sai la Ierusalim asa cum se pare ca faceau in fiecare an.  Doar ca acum la virsta la care un baiat evreu este socotit major din punct de vedere religos si are dreptul sa citeasca in mod oficial, adica public Legea, la intoarcere spre casa Isus lipsete.  Parintii il credeau undeva in grupul celor cu care mersesera impreuna la Ierusalim,  dar se gasesc fara el.  Alarmati se intorc la Ierusalim si il gasesc in Templu

41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor.

42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul Praznicului.

Lire la suite

LENT

LENT

The Liturgy of Penitence

Let us now call to mind our sin and the infinite mercy of God.

God the Father

Have mercy on us.

God the Son

Have mercy on us

God the Holy Spirit

Have mercy on us.

Trinity of love

Have mercy on us.

Most merciful God, Father of our Lord Jesus Christ, we confess that we have sinned in thought, word and deed.

We have not loved you with our whole heart and mind, and strength.  We have not loved our neighbours as ourselves. We have not forgiven others,  as we have been forgiven.

Lord, have mercy

We have been deaf to your call to serve, as Christ served us.   We have not been true to the mind of Christ.  We have grieved your Holy Spirit.

Lord, have mercy.

We confess  to you, Lord

all our past unfaithfulness, the pride, the hypocrisy and impatience of our lives.

Lord, have mercy.

Our anger at our own frustration and our envy of those more fortunate than ourselves.

Lord, have mercy.

Our intemperate love of wordly goods and comforts and our dhishonesty in daily life and work.

Lord, have mercy.

Our negligence in prayer and worrship and our failure to commend the faith that is in us.

Lord, have mercy.

Accept our repentance, Lord

for the wrongs we have done, for our bilndness to human need and suffering, and our indifference to injustice and cruelty,

Accept our repentance, Lord.

For all false judgements, for uncharitable thoughts towards our neighbours and for our prejudice and contempt towards those who differ from us.

Accapt our repentance, Lord

For our waste and pollution of your creation and our lack of concern for those who come after us.

Accept our repentance, Lord.

Restore us, good Lord, and let your anger depart from us.

Favourably hear us, for your mercy is great.

Accomplish in us the work of your salvation

that we may show your glory to the world.

By the cross and passion of your Son our Lord

Bring us with all your saints to the joy of his resurrection.

Amin.

La Déclaration de Paris : une Europe en laquelle nous pouvons crois

Je m’associe à ce communiqué

Notre maison commune.

  1. L’Europe nous appartient et nous appartenons à l’Europe. Ces terres constituent notre maison, nous n’en avons aucune autre. Les raisons pour lesquelles nous chérissons l’Europe dépassent notre capacité à expliquer ou justifier cette fidélité. C’est une affaire d’histoires communes, d’espérances et d’amours. C’est une affaire de coutumes, de périodes de joie et de douleur. C’est une affaire d’expériences enthousiasmantes de réconciliation, et de promesses d’un avenir partagé. Les paysages et les évènements de l’Europe nous renvoient des significations propres, qui n’appartiennent pas aux autres. Notre maison est un lieu où les objets nous sont familiers et dans laquelle nous nous reconnaissons, quelle que soit la distance qui nous en éloigne. L’Europe est notre civilisation, pour nous précieuse et irremplaçable.

Une fausse Europe nous menace.

  1. L’Europe, dans sa richesse et grandeur, est menacée par une vision fausse qu’elle entretient d’elle-même. Cette fausse Europe se voit comme l’aboutissement de notre civilisation, mais, en réalité, elle s’apprête à confisquer les patries. Elle cautionne une lecture caricaturale de notre histoire, et porte préjudice au passé. Les porte-étendards de cette fausse Europe sont des orphelins volontaires, qui conçoivent leur situation d’apatrides comme une noble prouesse.La fausse Europe se targue d’être le précurseur d’une communauté universelle, qui n’est ni une communauté, ni universelle.

La fausse Europe est utopique et tyrannique.

  1. Les partisans de cette fausse Europe sont envoûtés par les superstitions d’un progrès inévitable. Ils croient que l’Histoire est de leur côté, et cette foi les rend hautains et dédaigneux, incapables de reconnaître les défauts du monde post-national et post-culturel qu’ils sont en train de construire. Dès lors, ils sont ignorants des vraies sources de la décence humaine. Ils ignorent et même répudient les racines chrétiennes de l’Europe. Simultanément, ils prennent bien soin de ne pas froisser les musulmans, censés adopter joyeusement leur perspective laïque et multiculturelle. Noyée dans ses superstitions et son ignorance, aveuglée par des visions utopiques et prétentieuses, cette fausse Europe étouffe toute dissidence – au nom, bien sûr, de la liberté et de la tolérance.

Nous devons protéger l’Europe véritable.

  1. Nous entrons dans une voie sans issue. La plus grande menace pour l’avenir de l’Europe n’est ni l’aventurisme de la Russie ni l’immigration musulmane. L’Europe véritable est menacée par l’étau suffocant dont cette fausse Europe nous écrase. Nos nations, et notre culture partagée, se laissent exténuer par des illusions et des aveuglements à propos de ce qu’est l’Europe et ce qu’elle devrait être. Nous prenons l’engagement de résister à cette menace pour notre avenir. Nous défendrons, soutiendrons et nous nous ferons les champions de cette Europe véritable, cette Europe à laquelle en vérité nous appartenons tous.

La solidarité et la loyauté civique encouragent la participation active.

  1. L’Europe véritable attend et encourage la participation active dans le projet commun de vie politique et culturelle. L’idéal européen est un idéal de solidarité fondé sur le consentement à un corps juridique appliqué à tous, mais limité dans ses exigences. Ce consentement n’a pas toujours pris la forme d’une démocratie représentative. Cependant, nos traditions de fidélité civique, quelles qu’en soient les formes, reflètent un assentiment fondamental à nos fondements culturels. Par le passé, les Européens se sont battus pour rendre nos systèmes politiques plus ouverts à la participation collective, et nous sommes humblement fiers de cette histoire. En dépit des modalités qu’ils ont utilisées, parfois à travers la rébellion générale, ils ont affirmé haut et fort qu’en dépit de leurs injustices et de leurs échecs, les traditions des peuples de ce continent sont les nôtres. Notre vocation réformatrice fait de l’Europe un séjour où l’on recherche toujours plus de justice. Notre esprit de progrès prend racine dans notre amour pour notre terre natale et notre fidélité à son égard.

Nous ne sommes pas des sujets passifs.

  1. Un esprit européen d’unité nous incite à nous faire confiance dans l’espace public, même quand nous ne nous connaissons pas. Les parcs publics, les places et les larges avenues des villes et métropoles européennes racontent l’esprit politique européen : nous partageons notre vie commune et la res publica. Nous partons du principe qu’il est de notre devoir d’être responsables pour l’avenir de nos sociétés. Nous ne sommes pas des sujets passifs, sous la domination de pouvoirs despotiques, qu’ils soient religieux ou laïques. Nous ne sommes pas non plus couchés devant d’implacables forces de l’Histoire. Etre européen signifie posséder un pouvoir politique et historique. Nous sommes les auteurs de notre destin partagé.

L’Etat-nation est la marque de fabrique de l’Europe.

Lire la suite

PREDESTINAREA IV

Dupa o pauza – Predestinarea direct de sub pana lui Calvin.

Alegerea in sinul celor dousprezece triburi a lui Israel.

 

Sa abordam acum un al doilea aspect al alegerii care nu este extins la o multime mare pentru ca harul special a  lui Dumnezeu sa aiba si mai multa stralucire ; faptul ca in insasi cadrul descendentei lui Avraam Dumnezeu a repudiat pe unii si a adunat pe altii in ceea ce este Biserica pentru a arata ca ii pastreaza pentru sine. 

La inceput Ismael era egalul fratelui sau Esau avand in vedere ca legamintul spiritual a fost sigilat in trup prin sfinta taiere imprejur, Ismael este repins, pe urma Esau si apoi o multime infinita si aproape zece dintre triburile lui Israel.   Posteritatea a fost aleasa in Isac   Geneza 21. 12 Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău  si a continuat cu Iacov.  In respingerea lui Saul Dumnezeu da un exemplu   1 Samuel 15.  23 Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.”  Samuel 16.  1 Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi† cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fii lui Mi l-am ales ca împărat.” Lucrul acesta este subliniat de asemenea in Psalmi cand scrie ca Dumnezeu a ales tribul lui Iuda dar nu a ales pe tribul lui Efraim. Ps 78 67 Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim, 68 ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sionului, pe  care-l iubeşte,  ceea ce este reamintit mereu si mereu in istoria sfinta pentru a face cunoscut intr-o asemenea alegere taina harului admirabil a lui Dumnezeu. 

Marturisesc ca Ismael, Esau si cei ca ei sunt  privati de adoptiune din cauza proprii lor culpe si a propriilor lor vicii tinind cont de faptul ca ar fi putut pastra pentru ei legamintul cu Dumnezeu pe care l-au violat  in mod neloaial care era o binefacere pentru ca i-a preferat pe ei inaintea intregii lumii cum este scris in Psalmi.   Ca Dumnezeu nu a privit la fel pe celelalte natiuni   Ps 147  20 El n-a lucrat aşa cu toate neamurile şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

Or eu nu spun de loc aici ca nu trebuiesc remarcate doua categorii diferite pentru ca in alegerea poporului lui Israel Dumnezeu nu se supune nici unei legi ci se foloseste de libertatea Lui pura fara vreo retinere dinafara care ar putea sa il oblige sa ii aleaga pe toti, inegalitatea aceasta  pune in evidenta faptul ca bunatatea Lui este un dar nemeritat.   Iata de ce profetul Maleahi voind sa puna in evidenta ingragitudinea poporului Israel le aminteste nu doar ca au fost alesi dintre toate natiunile, dar si faptul ca fac parte din familia  sacra a lui Avraam, si ca , pentru ca toutul sa fi inca mai precis,  nu a fost suficient ci  ca alegerea s-a facut si in cadrul  familie lui Avraam.  Si totusi ei au dispretuit alegerea facuta.  Profetul le aminteste ca Esau era fratele lui Iacov.  Or eu l-am iubit pe Iacov si l- am urit pe Esau.  Maleahi 1.  2 „V-am  iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: ‘Cu ce ne-ai iubit?’ Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov  3 şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.   Dumnezeu face clar in textul acesta ca cei doi fratii erau fii lui Isac si prin consecinta mostenitori ai legamintului celest, pe scurt ramuri venind din aceeasi radacina sfinta,   a facut saminta lui Iacov singurul mostenitor desi acesta a fost al doilea in natura prin nastere  regnegand pe celalalt.  

JESUS REVIENT EN EUROPE

JESUS REVIENT EN EUROPE

 

 

Pentru cititorul roman care nu intelege franceza in ziua de Craciun o discutie pe unul dintre canalele franceze unde au loc dezbateri politice mai degraba, o dezbatere despre semnificatia Craciunului cu remarca ca in marile orase ale Frantei tineri sunt atrasi tot mai mult de Crestinism.  Isus revine spune titlul dezbaterii – Revine in Europa.

INTRUPAREA

INTRUPAREA

 

Din nou Craciun, din nou ambianta legata de aceasta sarbatoare, din nou cadouri, din nou  magazine   stralucitor  impodobite inalutru si vitrini luminoase afara degajind  o atmosfera feerica, din nou pietele speciale de Craciun care comunica o atmosfera de sarbatoare,   din nou un sentiment aparte in jurul nostru si in noi.   Un sentiment greu de definit, o plinatate care ne umple, o plinatate care ne deschide spre celalat, o plinatate care ne da sentimentul ca viata trece dincolo de terestru intr-o simfonie cosmica de lumina.   Si dincolo de forfota exista ceva care apartine misteriului, care apartine a ceea ce francezii numesc  émerveillement, un sentiment de umire.  Fiecare pare a fi  prins in mreaja Craciunului, o mreaja care depaseste explicabilul ca in  noaptea aceea solemna:

Minuit, chrétiens, c’est l’heure solennelle
Où l’Homme-Dieu descendit jusqu’à nous,
Pour effacer la tache originelle,

Constient sau inconstient fiecare este atins sau atinsa de misterul Intruparii, misterul  intrarii lui Dumnezeu in istoria umana luind chip de om El care a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui intra in istoria umana ca om.  Cel care era invizibil devine in Intrupare vizibil     El este chipul  Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut  din toată zidirea. Coloseni  Odata cu nasterea lui Isus ne aflam intr-o noua geneza, intr-o noua facere.  Transcendentul devine imanent in parte fara a renunta la transcendenta caci El este in acelasi timp Deus asconditus si Deus revalatus, revelandu-se intr-o forma in care nu a facut-o pana atunci.

1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, 2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin†† care a făcut şi veacurile. 1 3 El, care  este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezutla dreapta Măririi, în locurile preaînalte,Evrei 

Infinitul se limiteaza la finitudine pentru o vreme  Omul creat prin modelarea  miinilor lui Dumnezeu si insuflarea duhului divin  din cartea Genezei, in Isus, cel care naste ca un copil dependent ca oricare copil,  este divnitatea luind chip de om.    Iar omul creat in asemanarea lui Dumnezeu devine indumnezait sau pe calea indumnezairi –  o noua creatie.  Sfintul Ciril scria ca Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa poata fi indumnezait, sa poata avea acces la Dumnezeu dar si pentru a putea deveni tot mai  mult in asemanarea lui Isus, Dumnezeul revelat in trup.

Lire la suite

Duxierme dimanche de l’Avent

DEUXIEME DIMANCHE DE L’AVENT
L’ANNONCIATION
Luc 1, 27 à une vierge fiancée à un homme du nom de Joseph, de la maison de David; et le nom
de la vierge était Marie.
Luc 1, 28 Il entra et lui dit: « Réjouis-toi, comblée de grâce, le Seigneur est avec toi. »
Luc 1, 29 A cette parole elle fut toute troublée, et elle se demandait ce que signifiait cette salutation.
Luc 1, 30 Et l’ange lui dit: « Sois sans crainte, Marie; car tu as trouvé grâce auprès de Dieu.
Luc 1, 31 Voici que tu concevras dans ton sein et enfanteras un fils, et tu l’appelleras du nom
de Jésus.
Luc 1, 32 Il sera grand, et sera appelé Fils du Très-Haut. Le Seigneur Dieu lui donne
ra le trône de David, son père;
Luc 1, 33 il régnera sur la maison de Jacob pour les siècles et son règne n’aura pas de fin. »
Luc 1, 34 Mais Marie dit à l’ange: « Comment cela sera-t-il, puisque je ne connais pas d’homme? »
Luc 1, 35 L’ange lui répondit: « L’Esprit Saint viendra sur toi, et la puissance du Très-Haut te prendra sous son ombre; c’est pour quoi l’être saint qui naîtra sera appelé Fils de Dieu.
Luc 1, 36 Et voici qu’Elisabeth, ta parente, vient, elle aussi, de concevoir un fils dans sa vieillesse, et elle en est à son sixième mois, elle qu’on appelait la stérile;
Luc 1, 37 car rien n’est impossible à Dieu. »
Luc 1, 38 Marie dit alors: « Je suis la servante du Seigneur; qu’il m’advienne selon ta parole! » Et l’ange la quitta.
Luc 1, 39 En ces jours-là, Marie partit et se rendit en hâte vers la région montagneuse, dans une ville de Juda.
Luc 1, 40 Elle entra chez Zacharie et salua Elisabeth.
Luc 1, 41 Et il advint, dès qu’Elisabeth eut entendu la salutation de Marie, que l’enfant tressaillit dans son sein et Elisabeth fut remplie d’Esprit Saint.
Luc 1, 42 Alors elle poussa un grand cri et dit: « Bénie es-tu entre les femmes, et béni le fruit de ton sein!
Luc 1, 43 Et comment m’est-il donné que vienne à moi la mère de mon Seigneur?
Luc 1, 44 Car, vois-tu, dès l’instant où ta salutation a frappé mes oreilles, l’enfant a tressailli d’allégresse en mon sein.
Luc 1, 45 Oui, bienheureuse celle qui a cru en l’accomplissement de ce qui lui a été dit de la part du Seigneur! »

PREDESTINAREA III

PREDESTINAREA  – DIRECT DE SUB PANA LUI CALVIN, III

 

Doctrina Predestinarii estefondata pe textele Scripturii si pe fapte. 

Oricine vrea sa se predinta un om temator de Dumnezeu nu poate sa nege pur si simplu Doctrina Predestinarii, prin care Dumnezeu a predestinat pe unii la mintuire iar pe altii la condamnare vesnica, multii  vor sa o impodobeasca  in rationamente subtile si mai ales aceea care vor sa o fondeze pe prestinta, pe  dinaintea cunoastere a lui Dumnezeu. 

Or noi afirmalmca Dumnezeu prevede toate lucurile dupa felul in care le decreteaza.  Atunci cand atribuim lui Dumnezeu o prestinta, dinainte cunoastere, spunem ca toate lucurile au fost sub privirea lui Dumnezeu dintotdeauna astfel incat in prezenta Lui nu exista nici trecut si nici viitor ci toate lucurile sunt la prezent si atit de prezente incat nu sunt reprezentate prin ochii imaginatiei in acelasi fel in care noi vedem lucurile care au intrat in amintirile noastre in imaginatia noastra, El le vede si le priveste in toata realitatea lor ca si cum s-ar gasit in fata lui.  Aceasta prestiinta, am spune noi, se intinde peste lumea intreaga si peste toate creaturile.    

Definitie

Numim Predestinare Consiliul Etern a  lui Dumnezeu prin care El a hotarit ce va face din destinul fiecarui om.  Caci nu i-a creat pe toti in aceeasi conditie ci a predistanat pe unii la viata vesnica iar pe altii la condamnare vesnica.  Astfel conform scopului cu care a fost creat omul, noi spunem ca unii au fost creati pentru viata iar altii pentru moarte.  

Alegerea din sinul natiunilor

Or Dumnezeu a dat dovada de faptul ca a predestinat nu doar fiecare persoana dar in saminta lui Abraham, pe care a ales-o ca exemplu,  demosntreaza ca a ordonat dupa buna Lui placere  destinul fiecarei natiuni.  Cand Domnul despartea popoarele, scria Moise, si separa copii lui Adam, portia Sa a fost poporul lui Israel, si hotarul mostenirii Lui.  Deuteronom 32   8 Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel,  9 Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

Hotarirea  este aceea ca in alegerea lui Avraam, un trup uscat si mort, un popor este ales si pus de o parte viz a vis de celelalte popoare, care sunt respinse.   Cauza nu este evidenta, in afara faptului ca Moise pentru a elimina orice prilej de glorie personala, asigura  pe cei alesi ca tot meritul lor rezida in darul gratuit a lui Dumnezeu.   Caci el mentiooneaza aceasta cauza anume ca motivul rascumpararii lor este faptul ca Dumnezeu a iubit parintii lor si a ales toata descendenta lor.  Deuteronom  4 . 7 El a iubit pe părinţii tăi şi de aceea a ales sămânţa lor după ei; El Însuşi te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.

Moise vorbeste  in mod mai explicit intr-un alt pasaj in care scrie : nu pentru ca voi ati fi un popor mai numeros decat alte popoare ca Dumnezeu si-a gasit placerea in voi pentru a va alege ci pentru ca v-a iubit de aceea v-a ales ?    Deuteronom 7  7 Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele.

  8 Ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.  Dumnezeu afrirma aceasta de mai multe ori despre poporul ales.   Iata ca cerul si pamintul apartin Dumnezeului tau dar El si-a orientat dragostea catre parintii tai si te-a ales pentru ca tu esti saminta lor   Deuteronom 10 14 Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul  şi tot ce cuprinde el.   15 Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.  In alta parte cere poporului sa se pastreze curat si in sfintenie pentru ca sunt un popor care ii apartine Lui   Deuteronome 26.  1 8Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui,

Lire la suite

L’AVENT I

Avent (du latin adventus: venue, arrivée) est la période qui couvre les quatre semaines précédant Noël. C’est une période d’attente joyeuse pleine d’espoir pour chaque Chrétien qui souhaite pour lui-même, pour sa famille, ses parents et amis et pour toute l’Humanité, l’avenue d’une aube nouvelle, d’une nouvelle réalité.

PREDESTINAREA II

PREDESTINATIA, DIRECT DE SUB PANA LUI CALVIN.   II

 

Timizii neglijeaza o parte a Scripturii.

Pe de alta parte sunt altii care dorind sa repare « raul » sugereaza ca orice disccutie  despre aceasta  doctrina sa fie ingropata.   Este vorba aici, scrie Calvin insusi in nota de subsol, de, teologi si magistrati din Berna care au dat asemenea porunci.  Sau cel putin de a o trata ca pe ceva periculos.   

Attitudina aceasta poate fi laudabila atunci cand este vorba de a nu aborda misterele lui Dumnezeu decat cu o atitudine de sobrietate, dar daca se  merge prea departe acasta nu va fi de nici un folos pentru ca omului nu-i place sa i se puna frine in felul acesta.   De aceea pentru a pastra masura corecta a lucrurilor trebuie sa revenim la cuvintul lui Dumnezu in care vom gasi inteligenta  necesara.    Caci Scriptura este scoala Duhului Sfint in care nu s-a omis nimic care sa fie util mintuirii si de folos cunoasteri si in care nu este nici o cunostinta care sa nu fie importanta.   Prin consecinta credinciosi nu trebuie sa fie impiedicati sa cunoasca tot ce ne este revelat in Biblie cu privire la predestinatie ca nu cumva sa ii privam de binele pe care Dumnezeu a vrut sa le comunice si ca nu cumva sa acuzam Duhul Sfint care ar fi inspirat invataturi care nu se cuvenea sa fie  scrise.  

Sa permitem deci crestinului sa isi deschida urechile si intelegerea mintii la toate invataturile  date de Dumnezeu si sa il indemnam sa pastreze un duh de smerenie astfel incat atunci cand constata ca  gura sfinta a lui Dumnezeu tace sa se opreasca din curiozitatea de a intelege neintelesul.    O buna dovada de sobrietate ar fi aceea este aceea de a urma invataturile lui Dumnezeu si de a ne opri atunci cand  El inceteaza sa mai comunice.  

Lire la suite

PREDESTINAREA I

PREDESTINARE, DIRECT DE SUB PANA LUI CALVIN

 

In ceea ce priveste alianta vietii ea nu este predicata  in aceeasi maniera tuturor si chiar acolo unde este predicata in aceeasi maniera  nu toti o primesc si inteleg de aceeasi maniera, in aceasta diversitate apare un secret admirabil a judecatii lui Dumnezeu ; caci nu exista nici o indoiala ca aceasta varietate nu serveste bunei placeri a lui Dumnezeu.   Or daca este evident ca aceasta se face prin vointa lui Dumnezeu ca mintuirea sa fie oferita unora pe  cand altii sa fie privati, astfel incat intrebari mari se ridica  care nu isi gasesc o explicatie decat invatind fidelii ceea ce trebuie sa retina in ce priveste alegerea si predestinatia.  

Subiectul pare  multora intortochiat, care nu inteleg cum ar putea Dumnezeu sa ii  destineze pe unii pentru mintuire iar pe altii la moarte.   Or se va vedea pe masura ce explicam doctrina ca acestia din urma si-au ales de fapt calea lor  prin renuntarea la discernamint si la bunul simt.    Pe langa aceasta, in aceasta obscuritate care genereaza teama, vom vedea ca doctrina  aceasta nu este doar utila ci dulce si savuroasa prin roadele pe care le produce.   

Nu vom putea realiza niciodata in mod profund ca  sursa mantuiri este mila lui Dumnezeu pana cand nu vom fi luminati asupra doctrinei alegerii divine si a predestinarii.  Aceasta  ajutindu-ne sa intelegem harul lui Dumnezeu in faptul ca El nu adopteaza pe toti fara duscernamint pentru  speranta mintuiri ci acorda unora ceea ce neaga altora.   Fiecare marturiseste faptul ca ignorarea acestei doctrine diminueaza gloria lui Dumnezeu, ca ingnorarea ei duce la lipsa de umilinta pentru ca ignoarea ei insamna a nu-i atribui lui Dumnezeu in intregime mintuirea noastra.  

Lire la suite

Pour les lecteurs français une discussion forte intéressante sur  l’Évangile selon Saint Jean.

Je reviendrai en roumain avec des articles sur la Réforme Protestante.

Pour le lecteur roumain.

Pentru lectorul roman:

Daca sunt vizitatori romanii interesati sa stie contiutul discutiei sa se exprime si voi traduce.

A REFORMING CATHOLIC CONFESSION

– A Reforming Catholic Confession –

 

A “Mere Protestant” Statement of Faith to mark the 500th anniversary of the Reformation

THE REFORMING CATHOLIC CONFESSION
WHAT WE, PROTESTANTS OF DIVERSE CHURCHES AND THEOLOGICAL TRADITIONS, SAY TOGETHER

“We believe…”

Triune God

That there is one God, infinitely great and good, the creator and sustainer of all things visible and invisible, the one true source of light and life, who has life in himself and lives eternally in glorious light and sovereign love in three persons – Father, Son, and Holy Spirit (Matt. 28:19; 2 Cor. 13:14) – co-equal in nature, majesty, and glory. Everything God does in creating, sustaining, judging, and redeeming the world reflects who God is, the one whose perfections, including love, holiness, knowledge, wisdom, power, and righteousness, have been revealed in the history of salvation. God has freely purposed from before the foundation of the world to elect and form a people for himself to be his treasured possession (Deut. 7:6), to the praise of his glory (Eph. 1:3-14).

Holy Scripture

That God has spoken and continues to speak in and through Scripture, the only infallible and sufficiently clear rule and authority for Christian faith, thought, and life (sola scriptura). Scripture is God’s inspired and illuminating Word in the words of his servants (Psa. 119:105), the prophets and apostles, a gracious self-communication of God’s own light and life, a means of grace for growing in knowledge and holiness. The Bible is to be believed in all that it teaches, obeyed in all that it commands, trusted in all that it promises, and revered in all that it reveals (2 Tim 3:16).

Human Beings

That God communicates his goodness to all creatures, but in particular to human beings, whom he has made in his own image, both male and female (Gen. 1:26-27), and accordingly that all men, women, and children have been graciously bestowed with inherent dignity (rights) and creaturely vocation (responsibilities).

Lire la suite

REFORMA VI

REFORMA REFORMATA VI

O  noua umanitate.  

 

Daca Luther intelege mesajul evanghelic, mesajul harului lui Dumnezeu, mesajul mintuirii prin Har citind  si studiind Epistola catre Romani, Calvin devine calvinist, scrie Bernard Cottret,  studiind si scriind comentariul Epistolei catre Romani .   Obervatia este interesanta pentru a pune in evidenta rolul acestei epistole.  Aceasta epistola intre cateva altele , scrie Calvin, este deosebita,  si singulara prin harul (gratia) pe care il gasim in ea.  Comoara unica pe care nu vom stii niciodata sa o apreciem indeajuns,  in care nu vom inceta sa gasim intelepcune  si care ne invata ca cei ce au ajuns la adevarata inteligenta relevata in aceasta epistola are portile deschise pentru a intra in cele mai adinci secrete ale Scripturii.         Epistola catre Romani fiind cheia sau usa deschisa pentru intelegerea intregii Scripturi.

Incercarea oricariu individ de a implini Legea in intregime nu poate duce decat la  esec in cosecinta mintuirea vine din mila nelimitata a lui Dumnezeu si nu printr-o alta cale pentru ca orice alta cale este imposibila si ar duce doar la esec.  Nu pentru ca este just un om are trecere inaintea lui Dumnezeu ci pentru ca are trecere inaintea lui Dumnezeu este just.   Pentru ca nimeni nu poate fi just punind in aplicare toate exigentele Legii caci nimeni nu poate implini Legea decat Cel care a implinit-o, adica Isus Christos.  De acea apostolul Pavel conclude ca fara Christos nimeni nu este just si nimeni nu poate implinii Legea.  

Cunostea Calvin scrieriile lui Luther ?  Istoricii sunt de acord ca le cunostea in parte dar Calvin nu ezita sa isi exprime critica la felul in care s-a petrecut reforma Lutherana, felul cum s-a petrecut in Germania si sa puna in evidenta spiritul francez care este spiritul clar si concis, scrie Denis Crouzet.

Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu fara a intelege mai intii pe Cel care s-a numit pe sine, Calea, Adevarul si Viata.   Dar odata pe Cale, odata ajuns la cunoasterea Adevarului omul trebuie sa dovedeasca in pelerinagiul lui terestru o viata schimbata.  In Christos apare o noua umanitate si acasta noua umanitate isi are exigentele ei, incepind de la bunurile materiale pe care Dumnezeu, scrie el, le-a pus la indemina omului nou si continuind in toate detaliile vietii.

Lire la suite

REFORMA REFORMATA V

REFORMA REFORMATA V

 

In exegeza textelor biblice Calvin nu se poate impiedica sa nu scrie teologie si sa nu se ocupe de Doctrina lui Christos, adica de Christologie si porneste de la  persoana istorica a lui Isus pentru a gasi divinitatea lui in textele biblice facand legatura intre promisiunile mesianice si persoana lui Isus atit in Institutele Credintei Crestine cat si in Concordanta celor trei evanghelii pe care o efectueaza.   Daca Luther a vazut  in evrei fata deavolului, cei care l-au rastingnit pe Isus, cei care il urasc pe Christos si pe crestini  si daca a avut o aversiune pe care multi o gasesc inexplicabila, extrem de vehementa si de neinteles fata de evrei  mergand pana agolo incat sa ceara expulzarea lord in teritoriile gernmane pentru ca sunt dusmani ai Reoformei, ingnorind faptul ca Isus insusi a fost evreu,   Calvin le acorda locul care le apartine,  acela de predecesori ai Crestinismului subliniind legatura indisolubila intre Vechiul si Noul Testament, intre Iudaism si Crestinism, faptul ca Isus din Nazaret a fost evreu si ca mintuirea vine de la evrei.

Dumnezeu a invatat pe evrei sa  isi puna speranta in Isus Christos.  Dumnezeu a folosit profetiile pentru a-i obisnui pe evrei sa isi indrepte privirile spre Isus Christos de fiecare data cand aveau nevoie sa fie elibarati.   Chiar daca a intirziat in implinirea promisiunilor amintirea promisiunilor a ramas mereu vie in memoria evreilor ; faptul ca asa cum a promis lui David, Dumnezeu va fi mintuitorul biserici Sale prin Isus Christos, ca Legamintul facut de Dumnezeu, legamint prin care Dumnezeu a adoptat pe alesii sai,  ramine ferm.    Intrarea lui Isus in Ierusalim  inainte de moartea lui dovedeste adevarul acesta ; in primirea care i se face si cantarea care este cantata, « Noroadele care, mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” Cantarea celor care il primesc la Ierusalim inlatura orice indoiala ca primirea lor venea din ceea ce invatasera din Sfintele Scriputuri, anume faptul ca Harul lui Dumnezeu s-a manifestat in venirea Mintuitorului. Institutele Religiei Crestine, cartea a II. 103.

Dumnezeu nu poate fi cunoscut decat in Christos, scrie Calvin.  Ieremia  23  5 „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.

 

 6 În vremea Lui, Iuda  va fi mântuit şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră!

Ezechiel 37 25 Vor locui  iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea ei, copiii lor şi copiii copiilor lor pe vecie şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci†.

 26 Voi încheia cu ei un legământ de pace*, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi şi voi pune Locaşul† Meu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna.

Si dupa ce citeaza si alti profeti, Osea Micha, Amos di Zaharia, un profet mai aproape cronologic de intrupare  Calvin continua « Din marele numar de marturii am citat doar cateva pentru ca vreau sa avertizez cititorul ca speranta fidelilor nu a fost niciodata in altcineva decat in Isus Christos. »

De la transgresiunea lui Adam omenirea a avut nevoie de un Mintuitor scrie Calvin : « Intr-adevr de la caderea lui Adam nici un fel de cunostinta a lui Dumnezeu nu a dus la mintuirea omului fara un Mediator, Isus Christos atunci cand afirma ca El este viata si singura cale pentru a cunoaste pe Dumnezeul adevarat. »    Ioan 17.Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care  L-ai trimis Tu.  Cei care deschid poarta paradisului tuturor necredinciosilor si profanilor  in afara cunoasterii lui Christos dovedesc o mare ignoranta, pentru ca Scripura ne invata ca Isus Christos este singura usa prin care se poate intra pe calea spre mintuire.  Daca cineva ar dori sa restringa afirmatia facuta de Christos  pe care tocmai am rezumat-o replica e simpla : Trebuie amintit ca afirmatia lui Christos este cunoscuta de secole…… Rascumparatorul a fost promis doar poporului ales, popor care cunoastea Legea…… Isus se numeste pe Sine viata si este viata in sensul ca a calmat minia lui Dumnezeu care ne-ar fi adus moartea.   In sistemul sacrificial practicat de poporul ales putem vedea ca Dumnezeu ii reveleaza felul in care va actiona pentru mintuirea lor.   Inca odata citindul pe Calvin care apare doar citiva ani mai tirziu fiind el insusi un personaj din Evul Mediu tirziu, lectorul ramine perplex de diferenta intre cei doi cu privire la poporul evreu.   Unii dintre biografii lui Luther scriu ca acesta impartasea viziunea medievala cu privire la evrei.   Reiese ca Jean Calvin si-a depasit epoca si la subiectul acesta si nu a ramas captivul ei.   Reiese de asemenea ca acest om care avea o credinta ferma asupra chemarii pe care i-a facut-o Dumnezeu a avut umilinta de a se lasa luminat de textele biblice care de fapt sunt destul de clare la subiect.  El nu inceteaza sa aminteasca ca evreii sunt poporul ales.

 

Legea si Harul la Calvin

Calvin vede o legatura intre Lege si Har, Legea fiind pedagogul care arata spre Christos si mintuirea prin Har.   Din discursul pe care l-am prezentat pana acum reiese clar ca Legea nu a fost data la aproximativ patru sute de ani de la Moartea lui Avraam nu ca sa indeparteze poporul  ales de Christos ci mai degraba sa tina spiritele treze in asteptarea evenimentului cristic cat si dorinta de a vedea promisiunea implinita.  

Prin Lege nu inteleg doar cele Zece Porunci care ne indica felul in care trebuie sa traim de o maniera justa si sfinta ci si forma de religie pe care Dumnezeu a comunicat – o prin intermediul lui Moise.   Pentru ca Moise nu a avut vocatia de legislator pentru a aboli binecuvintarile  promisiunilor  facute rasei lui Avraam.  Dimpotriva putem vedea ca El ii cheama pe evrei la aceast legamint pe care l-a facut cu stramasii lor, legamint a carui mostinetori erau, legamint mereu reinoit.   Ceea ce este reprezentat prin Legea Ceremoniala, pentru ca nu se poate imagina ceva mai stupid decat sa crezi ca grasimea arsa a animalelor sacrificate  si fumul rau mirositor care se ridica din arderea intestinelor acelorasi animale ar putea reconcilia omul cu Dumnezeu sau ca stropirea cu singelege animalului sacrificat ar curatii sufletele intinate.  Pe scurt daca toate aceste ceremonii reprezentate in Lege nu ar reprezenta in mod simbolic adevaruri care le depasesc am putea crede ca ne aflam in fata unui joc de copii……………………………………….

Toate sacrificiile dovedesc ca Dumnezeu nu l-a prescris evreilor doar ca sa ii tina ocupati cu lucruri terestre ci mai degraba pentru a ridica spiritele lor spre inaltimile celeste.  

Atit Legea Ceremoniala  cat si cea Morala au fost un pedagog care aratau spre Christos, scrie Calvin.  Odata cu venirea lui Christos Legea Ceremoniala este abolita pe cand Legea Morala ramina in vigoare.

REFORMA REFORMATA IV

REFORMA REFORMATA IV

 

Résultat de recherche d'images pour "jean calvin photo"

Bazel a fost locul unde s-au nascut Institutele Religiei Crestine care mai apoi au trecut prin transformarii multiple.   Geneva constituie locul in care s-au nascut comentariile biblice,  Calvin find din ce in ce mai constient de necesitatea de a scrie comentarii pentru o intelegere cat mai corecta si pura a Sfintelor Scripturi.  Geneva fiind astfel, dupa cum se exprima Denis Crouzet, santierul, locul in care se produce Reforma Religioasa.  Biserica noua era o biserica in care nu « exista inca aproape nimic », cuvintele fiind cuvintele lui Calvin, ea avea nevoie de instruire.  Calvin trece, asa cum afirma acelasi autor, de la reforma personala la cea ecleziala vizind reformarea umanitatii.   Este perioada unui Calvin prophetic care simte o urgenta, care vrea sa actioneze repede, foarte repede pentru ca,  Cuvintul Dumnezeului sau, care locuia in sufletul sau, trebuia sa fie facut cunoscut fara ambiguitate, ca biserica trebuie sa fie o biserica a unei inchinari pure facuta de oameni regenerati.  Actorul luptei pentru Dumnezeu este un actor pasionat si Calvin va fi actorul plin de pasiune si de devotament.

La Geneva,  in prima lui sedere, ii se incredinteazainvatareaSfintelorScripturipecare o face in principal in catedralaorasuluicatedrala in care a fostbotezat mai tirziu Jean Jacques Rousseau si pecare o gasiti in articileledin prima parte a anului.   In aceastaperioadaCalvinstabilestedisciplinabisericipanaacoloincatcelor  care nu traiau o viatacorespunzatoaretextelorbiblice

Lire la suite

MACRON, Discurs à l’Occasion de la

ANNIVERSAIRE DE LA REFORME – REGARD POLITIQUE

Anniversaire de la Reforme regard politique. Ce discours est fin, engagé et il honore ce qu’il faut bien honorer chez les protestants, à savoir leur foi et leur tradition intellectuelle (surtout en France). La laïcité est vue comme le « cadre de notre vitalité démocratique ».

REFORMA REFORMATA III

REFORMA CALVINA III

Résultat de recherche d'images pour "jean calvin photo"

 

Calvin intelege viata crestina ca o dedicare completa permanenta lui Dumnezeu printr-o inoire perpetua  si prin predicarea Evangheliei astfel incat lumea sa cunoasca pe Dumnezeul care s-a facut om pentru a salva, umaniatatea, pentru a si-o apropia din nou.  O umanitate ratacita care se pierdea tot mai mult in negura pacatului.   Vieti umane trebuiesc mintuite ca urmare nici o osteneala nu este excesiva.   Adevarul Scripturii trebuie anuntat in dualismul dragoste si justitie, dragoste si adevar.   Duhul Sfint  este instrumentrul unei gandiri adevarate care inspira pe cel convertit pentru a proclama in cuvinte si fapte adevarul divin.   Prin cuvinte rostite dar si prin cuvinte scrise, de aceea Calvin este convins ca Dumnezeu l-a chemat sa scrie, sa scrie ceea ce predica pentru ca generatiile care vor veni sa poata beneficia, sa scrie felul in care intelege textele biblice si revelatia divina.   Cand scrie lui Marguerite de Navarre (da este vorba aici de Maguererite de Navarre pe care intr-adevar o gasim intr-un portret  romantat si fara indoiala  distorsionat in cartile lui Alexandre Dumas) care era simpatizanta a protestantilor  si tinuse la ea acasa cenacluri la care participase si Calvin,  el afirma ca un dar a lui  Dumnezeu il conduce si ii inspira mesajul astfel incat  tot ce face si spune este comandat de Dumnezeu.   Exista la el, scrie Denis Crouzet, certitudinea ca Dumnezeu alege si trimite oamenii  pentru a spune credinta si a ajuta omul, scrie Calvin de data aceasta, sa creasca in firca de Dumnezeu.  Cand vorbesc Dumnezeu se manifesta prin vorbirea lor iar ei trebuie sa comunice  de o maniera in care mesajul sa se adreseze intelectului persoanei asa incat  aceasta sa poata intelge doctrina.  Iar Calvin afirma scriind ducesei  Renée Ferrare in 1541 ca el proclama ceea ce Dumnezeu a gasit cu cale sa ii reveleze in Sfintele Scripturi. 

Lire la suite

REFORMA CALVINA II

REFORMA CALVINA II

Résultat de recherche d'images pour "jean calvin"

 

Convertirea sau experienta spirituala a lui Calvin va avea o influenta asupra Reformei Calvine, felul lui de a intelege spiritualitatea, de a intelege relatia intre divin si creatura, intre om si textele biblice vor constitui factori semnificativi in ceea ce va fi Reforma Calvina.   Calvin scrie ca Dumnezeu a facut oridine in docilitatea vietii lui, in gandirea lui si inima lui care nu era inca prea dura.

 Daca drumul lui Luther spre convertire incepe de la culpabilitate si cautarea eliberarii in cazul lui Calvin convertirea incepe din momentul in care Dumnezeu puna stapinire pe el si doar odata ce Dumnezeu a pus stapinire pe el, individul, respectiv in cazul dat Jean Calvin,  isi vede starea de mizerie si de pierzare in care se afla  si in acelasi timp Gratia, Harul  pe care Dumnezeu il revarsa  peste el si care nu il va mai parasi.   Atunci trece el, scrie Denis Crouzet, de la ura de sine la dragostea fata de Dumnezeu si la realizarea faptului ca vrednicia lui, valoarea lui sta in faptul ca a fost ales.   Dumnezeu este drept pentru ca Dumnezeu este dragoste si Dumnezeu este dragote pentru ca este drept.  Si atunci nu  va mai fi vorba de o privire divina care genereaza teama prin duritatea si exigentele sale, Dumnezeu este acela care deschide ochii pacatosului nu doar pentru a-l constientiza de pacatul lui teribil si a-l condamna ci pentru a-l face pe om sa vada Maiestatea Divina in tot ceea ce il inconjoara si in umblarea lui cotidiana.  Pentru cel credincios si care se hraneste cu promisiunile Logosului, Dumnezeu este prezent in toate locurile si in fiecare moment printr-o prezenta plina de compasiune.  Zi si noapte, in fiecare moment, in public sau cand ne gasim singuri, asa cum spune psalmistul « rugaciunea si iar rugaciunea care ne ajuta sa ne aruncam privirea spre Dumnezeu , stiind ca Dumnezeu ne vede si ca suntem intotdeauna in prezenta Sa.  Citat de Denis Crouzet in cartea biografica Jean Calvin. Eul este un neant care  in convertire nu mai are propria sa istorie, istoria lui fiind de acum darul lui Dumnezeu  in care omul nu are nici un merit, dar care,  izvoreste din mila lui Dumnezeu, mila  care il deposedeaza pe om de sine insusi.  Omul nu mai are de ce sa traiasca in teama el trebuie sa traiasca cu viziunea unui

Lire la suite

REFORMA REFORMATA

REFORMA REFORMATA

Ramasa la Luteranism Reforma nu ar fi avut niciodata impactul ideologic si teologic care l-a avut in urma Reformei Reformate, deci a reformei calvine.

Calvin este considerat de catre istorici ca un umanist.  Umanist mai intii pentru ca a studiat stiintele umane si definitia  pe care o da filozoful Rémi Brague umanismului debuteaza cu referinta la studiile stintelor umane.   Dupa ce studiaza greaca,  latina si ebraica ultima trezind interesul multora la Paris in epoca respectiva in mod deosebit in institutii de invatamint superior cum a fost College Royal fondat de regele Francis I caruia mai tirziu Calvin va dedica scriera sa cea mai importanta adica Insitutele Credintei Crestine si devenit in 1870 College de France titlu pe care il pastreaza si astazi, tinarul Calvin isi continua studiile la Brouges si la Orléans unde termina facultatea de drept manifesta tot mai mult interes  in studiul filozofiei.  Prima lui scriere intitulata De Clementia publicata in 1532 in care Calvin da dovada de o eruditie impresionata citand autorii antichitatii cat si primele scrieri crstine a Parintilor Apostolici exprima admiratia pe care o avea pentru stoicismul lui Seneca folozof latin din primul secol de Crestinism care adresindu-se imparatului Nero ii sugereaza acestuia moderatia, sfat care dupa cum se stie, Nero nu l-a urmat.  Seneca era un filozof admirat in cercurile crestine ale epocii in primul rind pentru sensul virtutii pe care il promova care pentru unii era o prefigurare a Evangheliei.  La sensul virtutii  tinarul Calvin adauga compasiunea cristica.   Acesta din urma  manifesta o admiratie deosebita si pentru calitatea literara a scrierilor lui Cicero.   Dovada ca, crestinii epocii erau preocupati de cultura si erau oameni cultivati.

Lire la suite

Reforma Radicala II

REVORMA PROTESTANTA

Din nou despre reforma radicala.

Résultat de recherche d'images

Asa cum a fost prezentata in articolul precedent Reforma Lutheriana, pentru ca trebuie amintit ca Reforma Protestanta nu este completa fara reforma calvina, are mai multe aspecte de latura Reformei Radicale, dar poate si de partea Reformei Lutherane Magisteriale, daca tinem cont doar de faptul ca Luther dupa ce denunta amestecul politicienilor si autoritatilor laice in trebuirile bisericii si afirma in scris in anul 1523 ca fiecare bisrica trebuie sa aiba libertatea sa isi aleaga propriul pastor, ca zeciuiala trebuie sa contribuie la finantarea pastorului si sa ajute la nevoiele imediate ale enoriasilor ceea ce incurajeaza oamenii care vad in acestea o biserica mai apropape de enoriasi,   ajunge pana acolo incat sa permita, sa ceara chiar dupa unii istorici,  autoritatilor politice sa numeasca pastori in bisericiile noi nascute. In cursul anilor, cateva decenii mai tirziu Luteranismul va fi impus prin forta si violenta in tarile scandinave, de exempl,  tocmai pentru ca politicieni, printii si responsabili regionali  l-au folosit pentru asi promova propriile pozitii si interese.  Iata ce scrie un amic suedez jurnalist la hebdomaderul La Vie:     Comme chacun ne le sait pas, la Réforme était imposée d’en haut essentiellement pour des raisons politiques et financières. Elle était imposée dans le sang et sans aucune pitié. Il y avait beaucoup de révoltes populaires. Ceux qui refusèrent la sainte Réforme avaient le choix entre l’exil et la mort.  Acelasi jurnalist isi pune intrebarea cand va hotari Biserica Lutherana sa isi ceara iertare de vrme ce asemenea cereri  sunt la moda.  

Articolul de fata se va ocupa in particular de aspectul Revoltei Taranesti din ceea ce a fost numita Reforma Radicala.

Intre scrierile lui Luther se numara si aceea numita «  Apel adresat nobilimii crestine de natiune germana » scrisa si publicata in anul 1520, an care marcheaza un apogeu in viata lui Luther pentru ca este anul in care a scris si publicat 27 de scrieri care datorita imprimeriei au cunoscut o distributie destul de larga in teritoriile germanofone.   In scrierea mai sus mentionata autorul ataca mai intii

Lire la suite

REFORMA RADICALA

REFORMA LUTERIANA SI REFORMELE SECOLULUI XVI

Asa cum s-a precizat in articolele dedicate Comemorarii Reformei Luteriene deceniile, chiar secolele care au precedat aceste evenimente au fost bogate in schimbri, inoiri care au condus la Reforma Luteriana si cele care au urmat-o sau cele simultane pentru ca in Reforma au fost reforme.

Profesorul Andre Gounelle de la Facultatea de Teologie Protestanta de la Montpellier  afirma ca au avut loc cinci reforme in secolul XVI

Incepand cu cea luteriana despre care s-a scris in articolele prcedente  si trebuie amintit aici ca Luther s-a revoltat intr-adevar impotriva  comertului de indulgente, care a fost destul de repede condamnata si de Roma de altfel , dar in gandirea lui Luther si mai ales in intrebarile lui nu a fost doar aceasta ci mai intii de toate, problema personala de cum se ajunge la mantuire.   Din cele 95 de teze afisate mai mult de jumatate nu acuza Biserica Romana.

Aproape simultan  Reformei Luteriene si nu neaparat legata sau influentata  de ea, dupa unii istorici,  a fost cea Zwingliana intre anii 1520 si 1521  si care debuteaza la Zuric trecand apoi la Basel si Berna, dupa care se extinde in Elvetia francofona cu Ghuillome Farel si Pierre  Viret.  Fiecare dintre cei mai sus mentionati, influentati de umanism isi punea intrebarea : « Ce spune de fapt Biblia ? »

Zwinngli este primul care foloseste termenul simbolic cand este vorba de Cina.  Latura aceasta a Protestantismului se numeste Reformata fata de cea Lutheriana.  Daca pentru luterieni problema principala era felul in care omul poate ajunge la minture si intelegerea ca mintuirea este darul lui Dumnezeu de care omul are parte prin credinta datorita harului lui Dumnezeu, pentru Reformati, atit Farel, Viret si mai ales Calvin, intrebarea pricipala era « Odata mintuit cum trebuie sa traiasca omul, ca ucenic a lui Christos si martor a prezentei lui Dumnezeu in lume? ».   Intebarile majore are reformatilor sunt mai degraba de ordin teologic si etic decat de oridin salvator si mult mai putin politice decat cele ale Luteranilor.   Amestecul Reformatilor in politica fiind minim, in cazul lui Calvin, fortat, iar pozitia lor politica mai degraba democratica decat monarhista asa cum a fost cea a lui Luther care, asa cum s-a mai afirmat nu a exitat sa folosesca printii germani pentru asi promova ideile.   Ideile calvine vor fi dezvoltate mai in detaliu in articolele urmatoare.

A fost apoi Reforma Anglicana,  mai dificil de definit pentru ca ea se naste mai degraba din interesele personale ale regelui Angliei Henri VIII care, datorita faptului ca Roma ii refuza cererea de divort, decide sa o rupa cu Biserica Catolica Romana.   Inainte Henri VIII scrisese un mic tratat in care  il contrazice pe Luther,  dar dat fiind refuzul divortului de catre Biserica Romana hotaraste sa

Lire la suite

REFORMA VI

DE LA CONFLICT LA COMUNIUNE COMEMORAREA REFORMEI –  VI

O ABORDARE ECUMENICA

 

DOCTRINA MINTUIRII

JUSTIFICAREA PRIN HAR. PRIN CREDINTA

S-a amintit aici punctul central a ceea ce s-a considerat divergenta de baza dintre Catolici si Protestantii  si anume Justificarea, sau in limbajul roman evanghelic,  mintuirea prin credinta de aceea consider important sa revin.  Pentru Luther Justificarea era primul articol si articolul capital al credintei, ghidul si judecatorul  touturor celorlalte doctrine.  Un dialog a fost inceput inca din a doua jumatate a secolului XX pe acest subiect intre Catolici si Protestanti  si el a culminat in actul amintit la inceput DCDJ, semnat in 1999.   Dialogul a semnalat differentele si a ajuns la un conses comun fara sa renunte la diferente doar ca diferentele nu mai constituie divergente.

Mintuirea doar prina har

Este doar prin har de care individul beneficiaza prin credinta in actiunea salvifica a lui Cristos acesta este acceptat de Dumnezeu  si nu pe baza vreunui merit personal.  Prin Duhul Sfint inima omului este reinoita si Duhul il abiliteaza si il cheama la fapte bune.    Nous sommes sauves des œuvres pour les œuvres, scria Jacques Ellul  Iata o teologie corecta  adevar biblic corect exprimat si nu caricatura din cercurile evanghelice in care indiviul il acepta pe Isus punindu-se in felul acesta intr-o postura superioara iar faptele bune redefinite si limitate.

Doar prin har vrea sa spuna ca noi pacatosii  daotram viata noua doar milei lui Dumnezeu, care ne-a iertat si a facut toate lucurile noi. Dumnezeu ne iarta in marea lui marinimie.  Mila lui ne este oferita pentru ca omul in putera lui nu ar putea-o merita si obtine  niciodata indiferent de eforturile pe care ar putea sa le faca….. Noi marturisim impreuna ca fiinta umana este dependenta in toatalitate de harul, de gratia salvatoare a lui Dumnezeu in ceea ce priveste mintuirea.   In ce ii priveste pe luterani, acestia cand afirma ca omul este complet dependet de Dumnezeu in ce priveste mintuirea neaga orice contributie personala in actul mintuirii dar o completa participare personala in credinata.  Credinta operata de Duhul lui Dumnezeu.  Iar cand catolicii vorbesc de pregatirea  persoanei de a primi harul, adica de cooperarea persoanei, vor sa spuna ca individul manifesta asentimentul  persoanal  care nu este altceva decat un efect al harului lui Dumnezeu si nu un efort personal.   Ambele confesiuni recunosc inca odata ca pacatosul nu poate din dorinta proprie sau  prin propriul efort sa se intoarca la Dumnezeu pentru mintuire  ca doar harul lui Dumnezeu care opereaza prin credinta in om face ca acesta sa se intoarca spre Dumnezeu.   Afirmatiile se gasesc in documenteul semnat de cele doua confesiuni DCDJ in 1999 paragrafele 19,20,21.

Credinta fiind atit cunoastere intelectuala cat si incredere in adevarul biblic,  cele doua confesiuni marturisesc din nou impreuna Justificarea, mintuirea intervine doar prin har, prin credinta,   omul este mintuit independent de fapte.   DCDJ 25 Romani 3,28 21 Dar acum s-a arătat o neprihănire  pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi  Prorocii –

 22 şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu  este nicio deosebire.   23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Cele doua confesiuni sunt de acord si marturisesc ca Unei  persoane care este in Cristos prin credinta nu i se mai imputeaza pacatul si Duhul Sfint actioneaza in ea inspiridu-i o dragoste care

Lire la suite

REFORMA V

DE LA CONFLICT LA COMUNIUNE  – V

COMEMORAREA REFORMEI O ABORDARE ECUMENICA

In Tratatul privind captivitatea Babiloniana  Luther insista asupra Eucaristiei, a Cinei, cu cele doua elemente, vinul si piinea, pe cand in biserica Catolica  Romana cupa, paharul cu vin,  era rezervat preotului.  In invatatura lui Luther fiecare credincios trebuia sa se impartaseasca atit din vin cat si din piine ceea ce pentru Luther reprezenta egalitatea tuturor in fata mintuirii.   Cristos a spus, scrie el  in tratatul mentionat, acesta este singele meu care se varsa pentru voi si pentru multi pentru iertarea pacatelor.  Se vede aici cat se poate de clar ca sangele lui Cristos a fost oferit tuturor acelora pentru pacatele carora a fost varsat.   Si cine ar putea sa spuna ca sangele lui Cristos nu a fost varsat pentru laici ?   Nu vezi tu cui se adreseaza Isus atunci cand ofera vinul ? Nu se adreseara El tuturor si fiecaruia ?  Nu a fost sangele Lui varsat pentru toti ? »

Trebuie amintit aici ca in practica unele biserici catolice pariziene si poate si din alte orase ale Frante si s-ar putea ca aceasta sa se petreaca si in alte spatii catolice,  practica Eucaristica cu cele doua elemente.   Diferenta este ca ostia primita din miinile preotului trebuie inmuiata in cupa cu vin care este tinuta de un alt preot  care officiul acesta.

Un alt aspect cu privire  la Cina este faptul ca Luther nu crede in transformarea elementelor in adevaratul singe si trup a lui Cristos pastrindu-si totusi aspectele exterioare, de vin si de paine – Transubstantierea. Cand catolicii insista asupra transformarii elementelor ei doresc sa sublinieze puterea creatoare a lui Dumnezeu care face prezenta noua creatien prezenta in cea veche.      Luther propune o alta alternativa aceea a Consubstantierii – in urma rugaciunii singele si trupul lui Cristos sunt prezente dar vinul si piinea ramin aceleasi, piine si vin.   Ce l-ar impiedica pe Cristos sa pastreze trupul sau in elementul care este piinea si singele in elementul care este vinul ?  Luther face aici o comparatie care defineste doctrina Crsitologica cand scrie : « Doctrina sacramentelor se asemana cu doctrina lui Cristos.  Cristos este in acelasi timp om adevarat si Dumnezeu adevarat, cele doua naturi coexista in El, tot asa cum piinea si vinul sunt asociate trupului Mintuitorului.

 

Aici intervine conflictul cu Zwingli care crede ca, credinta face prezent pe Christos in elemente,  Luther, de partea lui sustine ca Cristos se ofera pe sine insusi si este prezent in elemente fie ca cei care i-au parte la Cina cred sau nu.  Exista o comunicare intre elemente si adevaratul trup a lui Cristos faptul acesta creaza o uniune sacramentala intre pane si trupul lui Christos, intre vin si singele lui Cristos.   El acentueaza, ca si catolicii de altfel, asupra  aspectului comunitar al Eucaristiei.   Sa nu ne imaginanm ca Luther vedea Cina doar ca pe un act simbolic  asa cum pare sa fie la evanghelici ci dimpotriva ca un act  care este mai degraba sacramental de aceea Cina alaturi de Botez sunt cele doua sacramente, din cele sapte ale Bisericii Catolice, retinute de Luther.   De partea lor in practica multi dintre catolici vad o prezenta spirituala si nu una reala a trupului si singelui lui Christos in elemente dar nici Lutherani si aici trebuiesc amintitii si Reformatii, si cu atit mai putin Catolicii nu cred doar intr-o simbolistica asa cum pare sa fie cazul printre evanghelici.   Atit catolicii cat si luteranii se opun unui mod de prezenta natural si spatial dar si unei atitudini pur comemorative si figurative a sacramentului Eucaristiei, precizeaza documentul Lutero –  Catolic.

De fapt reprosul  principal pe care il face Luther  catolicilor este acela de a  crede in valoarea sacrificiala a liturgiei. In Evul Mediu se credea ca liturghia este o realitate repetata a jertfei lui Cristos or  pentru Luther  liturgia este o reamitire a sacrificiului lui Cristos.  Iar sacralizarea elementelor poate deveni o captivitate, de unde titlul de captivitate babiloniana.    Ce-am putea spune decat ca deploram faptul ca sacramentul Eucaristiei este tinut captiv astfel incat laicii sa nu poata lua parte.   Toate eforturile au fost facute ca laicii sa nu auda cuvintele lui Cristos ca si cum ele au fost prea sacre ca sa ajunga la urechile lor.   Iata nebunia noastra, faptul ca pastram doar pentru noi, preotii cuvintele sacre, cum ne place sa le numim, le spunem doar in secret intre noi de maniera incat nu ne mai servesc nici noua nu corespund invataturii Scrpturii.    Caci nu le mai consideram ca promisiuni sau ca un testament menit sa hraneasca credinta noastra ci le reveram, prin nu stiu ce fel de superstitie,  astfel incat nu le mai credem.   Pentru Luther elementul sacrificial at liturgiei consta in recunostinta si lauda adusa lui Dumnezeu.

Cele doua perspective, cea catolica si cea luteriana, s-au apropiat .  Mai mult, fiecare respecta diferentele celuilalt considerindu-l frate si nu oponent.   Frate intr-o comuniune crestina larga care depaseste diferentele adesea minore si celebreaza unitatea in Sacrificul lui Cristor si puterea lui salvifica care uneste intr-o maniera indivizibila toate confesiunile crestine, facand din biserica UNA SI INDIVIZIBILA.