In drumul spre Gobota , in drumul spre Calvar, spre cruce, sunt de semnalat cateva momente remarcabile intre care Rugaciunea Sacerdotala din Ioan 17. Se pare ca unii au numit-o in romaneste Rugaciunea Domneasca, dar Isus se roaga aici in calitate de Mare Preot
Prezint mai jos cateva spicuiri din felul in care intelege Joseph Ratzinger; Papa Benedict XVI, in al treilea volum al cartii Jésus de Nazareth, acest episod bilblic. Inca un eveniment din Evangheli cu ecouri profunde in Vechiul Testament, izvorind din Vechiul Testament, avind o intelegere mai clara in lumina legaturi indisolobile dintre cele dooua testamente. Teama imi este ca prea adesea noi am separat cele doua testamente si nu am vazut ecolul unuia, implinirea unuia, lamurirea unuia in celalalt. Continuitatea intre cele doua Testamente si legatura indisolubila intre cele doua Legaminte face ca avem aceeasi Biblie cu evrei, dar mai mult ajuta la intelegerea si unuia si a celuilat, a celor doua Legaminte; si reveleaza aspectul profund al Revelatiei pe care poate prea adesea noi l-am simplificat pina la a-l banaliza.
André Feuillet unul dintre marii exegeti biblici francezi din secolul XX pe care Joseph Ratzinger il cinteza de citeva ori in aceeasi carte, afirma ca Rugaciunea Sacerdotala a lui Isus nu poate fi inteleasa decit in contextul sarbatorii evreiesti Yom Kipur. Ritul acestei sarbatori cu un continut teologic foarte bogat este realizat in rugaciunea lui Isus, realizat in sens literal ritualul constind in realitatea pe care o reprezinta. Ceea ce fusese reprezentat pina aici in acte ritualistice devine realitate, o realitate definitiva, un act definitiv. (Joseph Ratzinger nu il citeaza ci il parafrazeaza).
Pentru a studia rugaciunea autorul revine la textul de baza din Levitic 16.23, 26-32.
In ziua aceea, ziua Ispasirii, Yom Kipur, Marele Preot prin sacrificiile respective (doi tapi pentru sacrificiul ispasitor, un berbec pentru arderea de tot si un vitel, (Lev.16.5), trebuie sa faca mai intii ispasire pentru sine, pentrru casa sa, adica casa sacerdotala si apoi pentru poporul Israel. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. (lev. 16.16)l. Cu aceasta ocazia, singura in an, marele preot are voie sa pronunte inaiintea lui Dumnezeu numele interzis de pronuntat acela prin care Dumnezeu se reveleaza lui Mose la rugul aprins – acest nume prin care el se descopera lui Israel si care da acces la El. Scopul sarbatorii Yom Kipur este de a reda Israelului in urma curatirii, statutul de popor sfint, de a ii reamintii locul lui in lume, acela de popor a lui Dumnezeu in mijlocul lumii. Este vorba aici de unul dintre cele mai profunde semnificatii ale creatiei, acela de a da nastere unui spatiu in care dragostea si voia lui Dumnezeu sa primeasca un raspuns. Conform teologiei rabinice, ideea de a crea un popor sfint ca ”interlocutor”a lui
Dumnezeu si in comniune cu El preceda actul creatiei, a creeri lumii si sta la baza acestuia. Cosmosul nu este creat pentru ca astrele sa se inmulteasca, ci el este creat pentru un spastiu in care sa se exprime alianta, legamintul cu Dumnezeu, pentru acest Da, expresie a dragostei lui Dumnezeu fata de om, expresie a dragostei dintre Dumnezeu si omul care raspunde dragostei lui Dumnezeu. Sarbatoarea ispasirii reinoeste de fiecare data aceasta realitate, aceasta armonie a sensului lumii, armonie tulburata de atitea ori de pacatul lumii. Iata de ce Sarbatoarea Ispasiri este Culmea Anului Liturgic.
Structura ritualistica descrisa in Levitic 16 este reluata in rugaciunea lui Isus. La fel cum Marele Preot trebuia sa faca ispasire pentru el insusi, pentru casta sacerdotala si pentru poporul Israel, Isus se roaga petnru El insusi, pentru ucenici si apoi pentru poporul Israel. Pentru ucenicii si pentru toti cei care vor crede in El in urms propovaduirii ucenicilor, pentru biserica din toate timpurile (Ioan 17.20) El se sfinteste mai intii pe Sine procurind prin actul acesta de sfintenie, sfintirea tuturor celor care cred in El.
…………………………………………………………………………………………………….
Teiologia din Ioan 17 corespunde perfect teologiei detaliate din Epistola catre Evrei. Interpretarea ritualelor veterotestamentale in lumina lui Cristos constituie miezul Rugaciunii Sacerdotale. Teologia lui Pavel este si ea orientata in acelasi sens Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! (2. Cor. 5>20). Nu este oare adevarat ca realitatea de a fi oamenii nerecocilitati, neimpacati cu Dumnezeu, cu Dumnezeul tacut, misterios care pare absent fiind totusi omnipresent, constitue de fapt adevarata problema a lumii?
Rugaciunea Sacerdotala a lui Isus este punerea in actiune a Zilei Ispasirii, este, am putea spune perpetua zii de reconciliere, de impacare a omului cu Dumnezeu. Nu este vorba aici, insista papa de o relatie intre rugaciunea lui Isus si eucharistie ci este vorba despre transformarea ritualului Zile Ispasirii in rugaiune. Este vorba de reinoirea cultului care viza purificareaTemplului. Jertfele de animale sunt depasite, devin obsolete si sunt inlocuite de ceea ce parintii greci ai biserici numeau thysia logike, jertfa ca si cuvint, pe care apostolul Pavel o numeste logike latrei. cultul model al cuvintului care corespunde ratiunii (Romani 12.1) Sau inteligentei conform traducerilor franceze.
Fara indoiala acest sacrificiu al Cuvintului care i-a locul jertfelor nu este doar o vorba, nu sunt doar vorbe, Cuvintul aici nu este doar vorba omeneasca ci este cuvintul celui care este Logosul si care inglobeaza toate cuvintele umane in dialogul cu Dumnezeu, in dragostea Sa, in inteligent Sa. Cunvintul acesta este mai mult decit un cuvint · 5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup (Evrei 10.5; Ps. 40.7). Cuvintul este trup daruit, Cuvintul este singe varsat.
Parnassienne Passagère... 