Inaltarea

Publié par Maria Istoc dans Uncategorized29 mai 2020

INALTAREA

Luca 24. 50 -53

⁵⁰ El i-a dus până* spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

⁵² După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

⁵³ Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Fapte 1

1. După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

¹⁰ Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb

¹¹ şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Luca este singurul evanghelist care consemneaza  acest eveniment si, dupa cum se vede, in doua rinduri; atit in Evanghelia care ii poarta numele cit si in Faptele Apostolilor. La sfirsitul Evangheliei si la inceputul cartii Faptelor.   Cele doua insemnari nu sunt identice ci complementare, a doua presentind mai multe detalii cu privire la felul in care s-a  petrecut evenimentul si care aminteste pe un ton oarecum misterios, pe de o parte, si plin de speranta, pe de alta parte, de venirea a doua a lui Isus, care este Cristosul. Toate celelalte Evanghelii se sfirsesc du Invierea si Marea Insarcinare in doua dintre ele in mod indirect, trimiterea celor unsprezece sau in cazul lui Ioan insistenta in conversatia cu Petru de unde Biserica Catolica ii acorda un rol aparte iar papi sunt considerati continuatorii  chemari adresate  lui Petru,  « primul papa ».

Cu Inaltarea, eveniment pe care il sarbatorim astazi i-a sfirsit seria aparitiilor lui Isus dupa Inviere.   Istoria lui Isus incepe la Templu, binecuvintarea lui Simion, si se sfirseste le Templu unde ucenicii ramin adunati si sunt plini de bucurie. Bucuria anticiparii venirii lui Isus dar si bucuria plina de emotie inaintea Marii Insarcinari. In textul din Fapte apar cei doi oameni imbracatii in alb care vorbeste ucenicilor despre faptul ca Isus va veni din nou in acelasi fel in care a plecat si ucenicii isi amintesc poate aici discursul lui Isus din Ioan 14 primele versete¹ Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.² În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.³ Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.  Ma duc sa va pregatesc un loc si dupa ce va voi pregati un log ma voi intoarce sa va i-au cu mine.   SPERANTA, speranta aceea care a facut ca primi crestini sa moara ca martiri cu suflete usurate si fete luminate, fapta care a constituit o martuire nemaintilnita lucru care a dus la aderarea multora la noua credinta.  Moartea devine o trecere

spre o alta realitate.  O realitate superioara.  Stiu ca clasamentele de genul acesta supara anumite urechi « ultra sensibile » si totusi, realitatea care va sa vina, lumea de dincolo este superioara cele prezente si terestre.  Daca invierea este mai degraba proclamata decat descrisa de vreunul dintre evanghelisti mi se pare ca inaltatrea prezinta cateva detalii prescriptive.  Daca nimeni nu a fost martor la momentul Invierii ci au vazut mai degraba dupa pe cel Inviat in cazul Inaltarii ucenici il privesc il vad inaltindu-se chiar daca nu avem detalii de felul cum s-a petrecut Inaltarea.  Pictorii insa  au pictat-o in imaginarul lor creind opere de arta de valoare inestimabila.   Inaltarea ca intreaga viata a lui Isus au fost subiecte de inspiratie pentru o creatie artistica umana in care umanul a putut demonstra unul din aspectele divinului care i-a fost transmisa.  Inaltarea chiar daca nu ne da detalii despre felul  in care s-a petrecut ca si moartea si Invierea au avut efectul de a produce in ucenici o intorsatura inconturnabila de la moarte spre viata, spre o viata noua care incepe aici, « Imparatia este in mijlocul vostru » si continua in eternitate.  Eternitate care ramine sa fie descoperita cum descoperita se face si viata de aici in parcursul umblarii  pe urmele Celui Inviat.  Invierea lui Isus este inceputul unei umanitati noi, unei noi creatii traversata de frumusete, scrie Armand Puig i Tarrech.

Evanghelia, Buna Vestire,  incepe la Templu sau in Templu. Evanghelia care este grefata pe Iudaism si nu exista in afara iudaismului pentru ca Dumnezeul revelat in Cristos este Dumnezeul lui Avram, Isac si Iacov, a patriarhilor, a iudeilor mai intii si apoi al neamurilor.  Pentru ca Isus, Dumnezeul intrupat este un evreu si nu de alt neam. Biserica incepe in Templu daca este sa tinem seama de versetul 53 din Luca 24 unde ucenicii stateau in Templu si laudau si binecuvintau pe Dumnezeu.  In textele aceastea este prima oara ca ucenicii se inchina lui Isus recunoscandu-l intr-o maniera cu totul noua ca Domn, adica Dumnezeu.

Cu inaltarea lui Isus incepe povestea inaltarii omului pentru aici si pentru eternitate.  Cu Inaltarea Incepe Marea Insarcinare, ucenicii dintr-un group de oamenii debosolati la un moment dat, devin oamani dotati cu o putere noua, Duhul Sfint, care vor lua drumul pribegiei pentru a aduce altora Buna Vestire.

Moartea si Invierea lui Cristos aducand o epoca noua, o era noua in istoria umanitatii.   Raspindirea Crestinismului da valoare omului creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si rascumparat prin moartea si Invierea lui Isus. Viata umana capata o alta valoare pentru ca Dumnezeul infinit se intrupeaza, i-a chip de om.   Sclavia antica dispare si perioada jocurile de gladiatori din arenele romane sunt interzise.  Constantin, dupa convertirea sa pune capat jocurilor din arenele romane, iar sclavia antica dispare odata ce principile Evanghelice castiga teren si sunt puse in practica de cei care primesc Buna Vestire.

Crestinismul da o valoare omului, individului, el este purtator al chipului lui Dumnezeu dar si interlocutor in administrarea creatiei si insarcinat sa duca Vestea Buna pina la marginile pamintului. Exista un fel de parteneriat intre Dumnezeu si om. In Crestinism omul devine copil al lui Dumnezeu. · Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

² Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă**. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom† fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Omul este deci intr-o relatie privilegiata cu divinitatea ceea ce inalta omul. Inaltarea Domnului conduce la inaltarea omului pentru acum si pentru eternitate spre o realitate incomparabila care depaseste temporalitatea si spatialitatea si fiecare individ este chemat sa fie un partener loial si responsabil.

La sfirsitul Evangheliei dupa Luca Isus pleaca in Bethania, nu acolo avea El prientei foarte buni?, si acolo intervine inaltarea:

• ⁰ El i-a dus până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.
  • ⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la ce⁵² După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Ca in intreaga Evanghelie dupa Luca exista o dulceata, o pace si un mister in cuvintele acestea.   Cardinalul Joseph Ratzinger scrie, Isus se inalta binecuvintind….. Bratele li ramin intinse asupra lumii.   Bratele lui Christos care binecuvinteaza sunt ca un acoperis care ne protejeaza dar ele sunt in acelasi timp un gest de deschidere pentru a permite cerului sa coboare pe pamint.  In gestul bratelor deschise este exprimata relatia durabila dintre Christos si ucenicii sai, intre Hristos si lume.   In Inaltare Christos ne ridica deasupra conditiei noastre umane si deschide lumea spre Dumnezeu.  Iata de ce ucenicii au putut sa se bucure cand s-au intors din Betania.  
    • Frumoasa imaginea  cardinalului, frumoasa imaginea din Luca.   Sa ne umplem de ea.