TREI MILENII SI SASE ZILE
Raspindit in lume dupa distrugerea celui de al II -lea Templu, dupa distrugerea Ierusalimului de catre generalul Titus, si mai apoi in urma inabusirii revoltei evreilor impotriva ocupatie romane din 135, revolta condusa de Bar Kokhba in urma careia nu a mai ramas « piatra pe piatra » in Ierusalim asa cum a profetit Isus, fapt consemnat mai apoi de istoricul Flavius Iosif, care scrie ca in urma acestei infrangerii distrugerea a fost atat de masiva incat nu se putea spune ca ar fi fost acolo un oras. Dupa aceasta infrangere se incearca reconstruirea unui oras numit Aelia Capitolia si consecintele sunt dispersiunea. Mai mult decat o infrangere aceasta noua distrugere a Ierusalimului a insemnat disparitia politica a Israelului ». Bernard Baudinp. 104). La inceputul erei crestine, adica pe vreme lui Isus Ierusalimul era al patrulea oras din Imperiul Roman cu o populatie de 600 000 de locuitori. Primele atestari ale existentei acestui oras antic dareaza, duppa Vincent Lemaire din secolul XIX inainte de Christos, sub denumirea Rushalimum, nume identificat pe o statueta, nume pe care il gasim mai apoi in Geneza 18 unde este mentionat Mechizedes regele Salemului caruia Avram ii da zecuiala. Dupa acelasi autor sunt descoperite la Ierusalim table care dateaza din secolul XIV si care consemneaza faptul ca orasul avea o administratie proprie si magistrati. In jurul anului 1000 inaintea erei noastre, David face din Ierusalim capitala a ceeea ce era atunci Israel amintind ca acesta includea ceea ce mai tarziu a devenit Regatul de Nord dar si Regatul de Sud -Iudea. Documentele atesta deci de maniera incontestabila ca Ierusalimul apartine statului evreu si stabilirea Ambasadei Americane la Ierusalim in timpul administratiei Trump nu face decat sa recunoasca adevarul acesta.
Dupa distrugerea romana a Ierusalimului din 135 Anno Domini, Poporul Ales, acela pe care Dumnezeu il numeste propriulul Sau bine, alegere facuta dupa voia Sa, devine un poporul pribeag pe toate meridianele lumii chiar daca mai ramine inca la Ierusalim un numar destul de important de evrei ca sa il determine pe Mahomed, aproape sase sute de ani mai traziu, sa se duca la Ierusalim sa propuna atat evreilor cat si crestinilor sa adereze la ceea ce el numea « noua revelatie ». Prezenta evreilor in oras este confirmata si de Cruciade patru sute de ani mai tarziu.
Dupa ce au trecut prin persecutii timp de secole invinuiti mai intii de deicid de catre conducatorii Bisericii Primare, prezentati ca si Cain, cum a facut-o, da marele Augustin, care spunea ca evreii exista inca ca sa arate ce se intimpla cu cei care au refuzat sa creada in jertfa lui Isus si pentru a autentifica prin prezenta lor mizerabila adevarata cale care este de acum Crestinismul, prezenti inca, fara a fi distrusi dar prezentii pentru a ramane vinovati si inferiori de-a lungul vremii. Blestemati asa cum a fost Cain dupa uciderea fratelui sau. Invinovatiti de Ciuma Neagra din Evul Mediu, alungati din Anglia, pe urma din Franta, din Germania in urma acuzatiei ca ucid copii pentru a le folosi sangele pentru ritualurile lor cand de fapt Dumnezeu interzice folosirea sangelui si evreii nu foloseau sangele nici de la animale. Obligati sa poarte haine care sa ii distinga de populatia tarilor in mijlocul carora traiau asa cum decreteaza Concililul de la Latran, 1215, interzisi de a ocupa posturi in administratie, interzisi de a poseda terenuri agricole , ghetoizati asa cum a fost cazul evreilor din Venetia unde unii ditre ei au murit din cauza leprei. In campania sa din Italia la Anacone Napoléon gaseste o colonie de evrei leprosi. Reactia a fost una de revolta si a cerut soldatilor sai sa le dea un drapel francez dupa care i-a declarat cetateni francezi pentru ca evreii nu aveau dreptul la cetatenie in tarile in care se aflau. Culminind, cum se stie, cu incercarea de exterminare totala de catre nazisti, ceea ce nazistii au numit « Solutia Finala. » In 1948 Israelul devine din nou o natiune si au o tara. Evreii au din nou un pamant al lor, sau mai degraba au din nou pamintul lor, acela care fusese pamantul stramosilor lor – Tara Promisa pe care o cucerisera cu milenii in urma sub conducerea lui Iosua (Cartea lui Iosua in Pentateuc).
Israel devine din nou o natiune in urma declaratiei Balfour si hotarirea Natiunilor Unite, ca evreii trebuie sa se intoarca pe paminturile lor de origine.
Visul Sionist nu a parasit niciodata acest popor imptrastiat in lume care a dus cu el acolo unde era, in fiecare loc unde se afla, textele Legii, a Bibliei hebraice pe care le-au citi, le-au recopiat. Texte care au fost norma conduitei lor, texte pe care le-au transmis copiilor lor care la randul lor le-a transmis copiilor lor din generatie in generatie. Tora, scrie Lev Tolstoi devenise patria portativa a evreilor rataciti in lume. Textele cat si traditiile care definesc religia lor, religie care sta la baza Crestinismului, asa incat limba s-a pastrat, asa incat, dupa cum o afirma cercetarorii printre evrei nu au existat analfabetii sau daca erau numarul acestor a fost infim. Asa cum spunea Ben Gurion daca cei care au parasit Europa pentru a plecat spre lumea noua pe imbarcatia Mayflowers nu isi mai aminteau detalii ale voiajului, iar urmasii lor nici atat, evreii cunosteau din generatie in generatie pana si ce au mancat cei care au parasit Egyptul pentru a ajunge in Tara Promisa.
Visul de reintoarcere si restabilire pe paminturile stramosesti nu i-a parasit niciodata, Visul Sionist. In Franta el a luat o forma puternica dupa condamnarea lui Dreffus, condamnare fata de care Emile Zola a luat o pozitie rasunatoare in scrisoarea adresata presedintelui francez din epoca respectiva, scrisoare care a ramas celebra si care se intitula J’accuse. Visul Sionist transmis din generatie in generatie in expresia « Anul viitor la Ierusalim. »
Déjà din 1917, atunci cand se apropia sfarsitul Primului Razboi Mondial, si marile imperii se destramau, in cazul subiectului discutat Imperiul Otoman, Puterile Occidentale, AnglIa, Franta, Italia promoveaza idea de o restabilire a evreilor in ceea ce se numeste acum Palestina. Nume dat de catre Imparatul roman Hadrian, pentru ca in Biblie denumirea este absenta.
In 2 noembrie 1917 ¨Primul Ministru al Angliei Arthur James Balfourt adreseaza o scrisore baronului Lionel Rothschild o scrisoare in care scrie
Am marea placere sa va adresez din partea, guvernului britanic si a Miestatii Sale, urmatoare declaratie de simpatie fata de aspiratiile sioniste ale evreilor.
Guverul Maiestatii Sale are o atitudine favorabila in legatura cu formarea unui stat evreu in Palestina si va folosi toate mijloacele pentru realizarea acestui obiectiv.
Evreii vor trebui insa sa astepte pana in 1948 pentru a-si vedea visul implinit si implinirea a fost zbuciumata, nu fara obstacole, dar in sfarsit evreii revin in Tara Promisa sau in Tara Sfanta. Stabillesc capitala la Tel Aviv pentru ca Ierusalimul, capitala milenara a Iudeii ramane sub ocupatie arabo musulmana. Si evreul poarta in inima durerea acestei absentei evreiesti in Cetatea lui David pe care o ocupa mai apoi si pana astazi doar partial, vechiul oras apartinind iordanienilor.
Din 5 pana in 10 iunie 1967 are loc Razboiul de Sase Zile dupa care statulului Israel ii revine o parte din Ierusalom. Oponentii, Egypul sub conducerea lui Nasser care isi propusese sa stearga Israelul de pe harta lumii, Syria, Iordania si intervinen la un moment dat si Iracul. Situatia era foarte tensionata. Presendintele american Lindon Johnson refuza sa sprijine Israelul iar Rusia cere Egypului sa renunte la planul lor. Israelul era inconjurat si amenintat din toate partile de catre arabi si avea toate sansele sa piarda avand un efectiv uman mult inferior atacantilor.
In 1 iunie 1967 Moshe Dayan este numit sef al trupelor si al operatiilor militare israelite. Un om cu o inteligenta deosebita si cultura larga care iubea cultura araba, dupa informatiila date de Montefiore, in cartea lui despre Ierusalim. Razboiul incepe si incepand cu prima zi, 5 iunie aviatia israeliana distruge quasi totalitatea aviatiei egiptene iar trupele terestre israeliene intra in Peninsula Sinai. Pe la mijlocul aceleasi zile regele Husein ordona atacarea trupelor israelite si mai ales celor care erau la portile Ierusalimului. In dupa amiaza aceleasi zile aviatia israelita distruge aviatia iordaniena.. Infanteria iordaniana se razbuna insa intrand in Ierusalim si destrugant sediul Natiunilor Unite. In dimineata de 6 iunie fara a astepta accordul primlui ministru, Moshe Dayan hotaraste printr-o manevra abila sa intre in Ierusalim. La sfaritul zile de 7 iunie trupele conduse de acelasi general erau in Ierusalim. Megafoanele arabe transmiteau comunicate in care spunea ‘arabi luati-va armele si redevenit stapinii acestor teritorii. » Pe cand evreii transmeteau « Inaintam pe Augusta Victoria, inca putin si vom intra in orasul milenar Ierusalimul lucru la care visam de generatii…. Natiunea intreaga astepta victoria noastra. »
Montefiore consemneaza faptul ca obinerea teritorilor s-a efectuat cu lacrimi si bucurie. La inainterea spre Muntele Templului evrei au avansat cu sulurile Legii in brate cantand, plangand, dansand si recitind rugaciunea Quadich sau Kaddish. Acest general care conducea trupele israelite si care a fost calificat de unii ca un cinic pare sa fi afirmat atunci cand a intrat in Ierusalim si cand a inaintat pe Via Dolorosa ca exista ceva acolo la Ierusalim care nu mai exista nicaieri in lume. Ca orasul si atmosfera care este acolo nu poate fi asociata cu nici un alt oras din lume.
Acum cand evreiii sarbatoresc Shavout si se pregateau sa sarbatoreasca din nou Ziua Ierusalimului au reaparut contestatarii, au reinceput atacurile violentele. Fie ca Shalom sa devina o realitate aIerusalimlui si a Statului Israel.
Parnassienne Passagère... 