RUGACIUNILE LUI ISUS I

RUGABIUNILE LUI ISUS I

S-au scris cartii despre lucrarea lui Isus, despre minunile facute de Isus, despre parabolele lui Isus. Nu s-a scris mult despre rugaciunile lui Isus; Samuel Bénétrau fost profesror de Noul Testament si fost decan al Facultatii de Teologie Evanghelica de la Vaux sur Seine care ne-a parasit in urma cu catava vrem, a scris comentarii la Epistola catre Romani si Epistola catre Evrei, intre altele dar si o carte despre rugaciunile lui Isus din care vreau sa prezint anumite extrase.   Dar inainte de a o face revin la ceea ce am scris in articolele  precedente, Isus evreul si poporul ales cat si in articolele in limba franceza,  adica la faptul ca atunci cand vorbim despre Isus vorbim de un evreu. 

Dumnezeu  s-a revelat prima oara poporului evreu  mai intii prin apelul care il face lui Avram habiru .   Termenul habiru este folosit pentru prima oara in Biblie la adresa lui Avram si de acolo derivatul evreu.  De consemnat faptul ca  in urma acestei revelatii, care nu pare dramatica dar care are un efect deosebit asupra lui Avram care  raspunde, paraseste tara in  care se afla,  Haran,  pentru  o tara pe care nu o cunoaste si care ii era colplet straina., o tara in care el va fi strain si tolerat, pe care o paraseste temporar din cauza foaetei pentru a merge in Egypt, se deschide o etapa deosebita in istoria omenirii.     Ascultarea lui Avram care devine mai apoi Avraam va da nastere unei mari epopei, epopea  poporului evreu care este epopea  cea mai captivanta din istoria omenirii. Asa cum am scris in articolele in limba franceza, epopea  istorica a poporului evreu este unica in istoria umana.  Marek Halter  se intreaba daca Avraam a fost constient  de faptul ca in ascultarea lui, in pasul in necunoscut pe care il face raspunzind chemarii unui Dumnezeu necunoscut, pentru ca Avraam era pagan, era  el constient ca incepe epopea cea mai incredibila din istoria umana. Abraam savait –il qu’il entamait une épopée nouvelle dans l’histoire des hommes ?  De cette errance un peuple allait naitre, le peuple des Hébreux, qui par son petit fils Jacob, deviendra celui d’Israël.  

Dumnezeu se reveleaza din nou mai tarziu si face Legamintul de la Sinai, cu poporul evreu iesit din captivitatea egiptiana.  Trebuie amintit ca acesta nu este primul legamint din punct de vedere cronologic   pentru ca avem cateva legaminte inainte si amintidu-l pe Avraam trebuie sa notam legamintul cu Avraam in Geneza 12,

¹ Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

² Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.

³ Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

⁴ Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.

⁵ Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.

⁶ Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.

⁷ Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase.

⁸ De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului.

Si Avram a zidit un altar, un loc de aducere aminte, loc care sa marcheze un eveniment; revelatia  lui Yahwe,  pentru asi aminti, pentru a nu ramine uitat.   Un rabin spunea ca Yahwe   s-a revelat lui Avram si de-a lungul istoriei poporului iesit din Avraam, nu Ismail, nu Esau ci Iacob pentru ca stia ca ei vor fi cei care vor transmite. 

Pentru ca  din cei iesiti din Avraam nu toti sunt alesi, asa cum reiese din  

Romanii 9

¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –

¹² s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,

 şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.”

⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

⁹ Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.”

¹⁰ Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

¹³ după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

Yahwe se reveleaza poporului Israel si tot printre evei hotaraste sa se faca trup, Si Cuvintul s-a facut trup…… Cuvintul s-a facut trup intr-un evreu numit Isus din Nazaret.  De aceea cand incercam sa analizam sau sa luam ca exemplu rugaciunile lui Isus trebuie sa tinem cont de faptul ca El era un evreu nasctut printre evrei si crescut si instruit in religia si credinta iudaica pentru ca nu separam religia de credinta, separarea lor este o aberatie.    Cand se ruga  in Sinagogi El se ruga rugaciunile evreiesti care existau la ora respectiva si corpul lor principal o constitue Psalmii, dar nu numai pentru ca evreii aveau rugaciuni care includea totul, fiecare moment al zilei  incepand cu aurora si sfarsind cu apusul.

In studiul sau despre rugaciunile lui Isus Samuel Bénétreau abordeaza si el, pentru inceput, rugaciunile evreiesti si aminteste ca Isus a crescut si a fost educat ca evreu.  Isus a fost educat in religia Iudaica si ca atare El se comporta si actioneaza ca un evreu ceea ce dovedeste inradacinarea lui puternica in religia iudaica incepand cu recunoastrerea faptului ca Dumnezeu este creatorul cerului si al pamantului, al intregului univers. Religia iudaica recunoaste si aminteste in rugaciune maretia lui Yahwe creator si stapin al universului dar care este in acelasi timp un Dumnezeu personal pentru ca fiecare evreu poate sa isi ridice vocea spre El iar  El nu va ramine indiferent. 

Samuel Bénéteau afirma ca in studierea vietii de rugaciune a lui Isus trebuie tinut cont mai intii de rugaciunile cotidiene din Iudaism pe care Isus le-a rostit si folosit.    In Evanghelia dupa Marcu capitolul 1 versetul 35 evanghelistul consemneaza faptul ca Isus se ducea dis de dimineata sa se roage. El se ruga rugaciunea care se numeste  chel cha har, rugaciune rostita in zorii zile si care se mai numeste rugaciunea lui Avraam.    Rugaciunea de dimineata contine binecuvantari aduse Legii, celor cinci carti atribuite lui Moise, binecuvintari pronuntate asupra Templului si Ierusalimului. 

Urmata la amiaza de rugaciunea Amida, care se mai numeste rugaciuena lui Isac.   Amida fiind rugaciunea cotidiana cenrala care se pronunta stand in picioare si cu umerii acoperiti de fularul care se unumeste Talith.  In aceasta rgaciune de la mijlocul zilei sunt recitati Psalmi 84 ; 141 : 144.  

Rugaciunea Amida contine zece binecuvintari.  Iata primele trei :

1.   Binecuvantat esti tu Yahwe, Dumnezeul nostru si Dumnezeul parintilor nostrii Avraam, Isac si Iacob.    Un Dumnezeu mare si infricosator.  El Elyon, creaturul cerului si al pamintului, aparatorul nostru si al parintilor nostrii.   Speranta nostra din generatie in generatie.    Binecuvantat esti tu Yahwe.  

• Tu esti un Dumnezeu care ai putere, tu umilesti pe orgoliosi si intarest pe cei slabi.  Tu judeci pe cei care persecuta pe altii.  Tu existi din eternitate, tu inviezi mortii, tu poruncesti vintului si tu faci sa cada ploia, tu hranasti pe cei vii.       

In Evanghelia dupa Luca capitolul 10. 26-27, Isus aminteste rugaciunea Shema Israel, da rugaciuena, pentru ca ea este rostita ori de cate ori evreii se intrunesc la Sinaboga.    ²⁶ Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”

²⁷ El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Fapte 3.1 confirma ca primele comunitati crestine au retinut aceste rugaciuni

¹ Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

Va continua