ANIVERSARE

ANIVERSAIRE

Neastept, dar oportun.  Nu planuiam sa public azi ceva, timpul ma reclama in alta parte,  dar iarasi suntem aici in Franta ,in fata unei aniversari.  Francezilor le plac aniversarile si comemorarile.  Azi 7 noembrie se implinesc 100 de ani de la nasterea lui Albert Camus.  Scriitor greu de clasat din punct de vedere literar scriind intr-o perioada tulbure.   In curentul absurdului pentru unii si fara indoiala nu in el pentru altii ci pur si simplu inclasabil.   Laureat al premiului Nobel in 1957

Dar nu despre talantul lui literar vreau sa scriu, nu stiu in ce masura ma calific sa o fac, sau poate ca stiu de aceea nu o fac,  ci sa aduc citeva elemente din viata lui mai putin cunoscute poate de publicul roman.

Nascut in Algeria se identifica ca Algerian pina in mometul inceperii celui de al-II-lea razboi mondial cind Franta este partial invadata.   Atunci, in fata invaziei naziste,  Albert Camus  devine francez in deplina certitudine.

Algeria ramine insa o mare dragoste si mama lui, femeie simpla, analfabeta spun unii, ramine in Algeria si dupa plecarea fiului sau in Franta unde se pare ca Albert a fost bine primit intre scriitorii francezi nu fara a avea conflicte in primul rind cu Jean Paul Sartre.   Sartre un mare simpatizant al Comunismului, Albert Camus un denutator.   Fiind atacat apoi de Jean Paul Sartre si de journalisti si invinuit ca nu s-a pronuntat niciodata cu privire la situatia din Algeria ci ca s-a preocupat atit de mult cu ce se petrecea in tarile din estul Europei.

Albert Camus era deci un pieds noir, adica un francez nascut in Algeria.   Europenii nascuti in Algeria sau in celelalte coloni din nordul Africii se numesc pieds noir.  O doamna imi spunea cu anii in urma ca  Algeria era un fel de America, europenii fie francezi, italieni, spanioli sau portughezi emigrau in prima parte a secolului trecut in cautarea unei vietii mai bune.   Tot ea imi spunea “parintii nostril au parasit Marsilia in lacrimi iar noi am parasit tarmurile Algeriei in plinsete” venise vremea decolonizarii.

Daca veti citi l’étranger ve-ti vedea ca colonizatorul nu este tipul victorios care striveste pe celalat ci un individ care isi cauta locul  cu celalalt, printre ceilalti,  care nu sunt ai lui si fata de care el este strain si ramine strain.   Exista teama si tensiune de ambele parti si pentru european teama poate fi si mai mare pentru ca el se afla in necunoscut, se lupta cu o clima si cu un teren cu care nu este obisnuit.

In La peste vedem solidaritatea umana in fata calamitatii.  Jean Françoi Mattei intr-unul din articolele din numarul special accordat lui Camus de revista Le Point, scrie ca Camus a fost promotorul binelui.   Jean Danielou, preot si profesor de istoria bisericii afirma ca Albert Camus a fost un crestin “même qu’il l’ignorait” sau ca a fost un crestin implicit.   El nu s-a pretins niciodata crestin practicant dar si-a afirmat atasamentul fata de biserica si a afirmat unui prieten, inainte de  moartea lui ca de peste un an se lupra cu un inger.

Citeva citate

L’art au service de la verité et de la liberté.   Le refux de montir à ce que l’on sait.

Il y a dans les hommes plus de choses à admirer que de choses à mépriser. La Peste

 J’ai compris qu’il ne suffisait pas de dénoncer l’injustice, il fallait donner sa vie pour la combattre. Les Justes

L’art et et la révolte ne mourront qu’avec le dernier homme.

Entre la justice et ma mère j’ai choisit ma mère.  Afirmatie care i-a adus multe acuzatii.  Era in mometul in care atentatele Frontului National de eliberare din Algeria se mutiplicau iar el era ingrijorat de soarta mamei sale.

Pentru unii exista o legatura intre Dostoevky si Camus, Dostoevsky fiind Le maitre « Dostoevsky et Camus sont tout deux convencus que la tâche de l’homme ne serra pas accomplie tant que sera oublié la souffrance d’un seul.’(Le Point).

Va las in compania discursului tinut cu ocazia accordarii premiului Nobel.