CA SA NU UITAM

CA SA NU SE MAI INTIMPLE

 

Ziua Armistitiului, Germania nazista recunoaste infringerea si Semneaza Capitularea care devenise un fapt in cele doua zile care au precedat 8 mai.  Din partea Frantei Generalul Delatre la semnarea actului.  Generalul Delattre care dupa cativa ani va fi  trimis de catre Generalul De Gaulle in Indochina a carei dependenta fata de Franta devine iminenta. Semnarea are loc la Reims, de partea Occidentalilor.   O a doua semnatura va fi facuta in data de 9 mai la Berlin de data aceasta invingatorii principali Uniunea Sovietica.   Stalin nu dorea ca Occidentalii sa confischeze victoria doar pentru ei pentru ca realitatea era aceea ca Germania a fost invinsa din doua parti, cea vestica si cea estica  soldatii rusi fiind aceea care au intrat primii la Auschwitz si au gasit copii si adulti desfigurati de foame, ultmele victime ale dementei hitleriene .  Dementa putin spus poate.  In urma cu catava vreme unul din canalele franceze a aratat accesiunea lui la putere si o expresie care a fost repetata de un numar considerabil de ori a fost « Hitler a facut un pact du deavolul. »  Dementa atunci sau monstruozitate ?  Monstru care a patat istoria Europei de o maniera fara precedent.

Monstru nu pentru ca a vrut sa cucereasca, asta o facuse cativa imparati europeni inaintea lui.  Monstru pentru ca a vrut exterminarea de pe fata pamintului a  uni popor.  Este vorba despre poporul evreu.    Si totusi chiar si azi se ridica voci care vor sa nege tentativa de exterminare, recent liderul palestenian ceea ce nu este de mirare.  S-au ridicat voci care au afirmat si pe buna dreptate ca au fost in istorie si chiar istoria recenta, istoria secolului XX alte genocide intre care Genocidul Armenian despre care am scris in articolul Je suis arménienne, sau cel ruandez.   Exista diferente intre cele trei genocide si folosesc in ce urmeaza specifitatile prezentate de Bernard Henri Levy, filozof francez evreu de origine, intre genocidele cunoscute din secolul XX si tentativa de exterminare a evreilor.   El care isi descopera vocatia de evreu si descopera Dumnezeul lui Israel in sederea pe care o face in Israel pe vremea cand studia filozofia  pe rue d’Ulm in Cartierul Latin si cand decide, impreuna cu alti tineri de vista lui sa se duca in Israel si sa se inroleze in Razboiul de sase zile.  Razboi in care lumea araba se inversunase sa distruga ceea ce scapase furiei naziste.   El care credea pana atunci ca Iudaismul este un fel de blestem odata ajuns pe aeroportul de la Tel Aviv  a avut impresia ca vamesii sunt ingerii de la portile paradisului.  Si in cateva zile tara aceasta, pamintul acesta care ii era strain devine a lui si simte ca ii apartine.  Nu se poate impiedica sa se gandeasca la tot trecutul pe care il are acest pamint si nu poate sa isi opreasca gestul de a minghia zidul  Ierusalimului care inainte de plecare isi propusese ca nu-l va impresiona.  Si am gasit acolo, eu care eram atit de putin evreu tara sufletului cea mai neasteptata si stinca pe care hotarii sa ma sprijin de acum incolo.  Bernard Henri Levy gaseste in scurta lui sedere in Israel nu doar tara dar si Dumnezeul lui Israel si viata lui va lua o intorsatura ca aceea a lui Moise scrie el.

In cartea sa l’Esprit du Judaisme, aparuta in 2016, Bernard Henri Levy  prezinta o suita de aspecte care singularizeaza Shoah de toate celelalte genocide din isotria umana.

Dupa ce aminteste eforturile  negationistilor de a nega  crimele  naziste si incercarea de anhilare a poporului  evreu si intrebarea  daca intr-adevar evenimentele istorice ar fi avut loc de ce sa raminem intr-o religie a amintiri acestui eveniment, de ce aceasta complacere in suferinta ?  De ce pretind evreii sa fi trecut printr-o suferinta unica si fara precedent ?  El  prezentata cateva argumente care face din Shoah un eveniment unic.

Genocidul evreilor nu inseamna cel mai mare numar de morti pe care l-a cunoscut istoria.  Rusii au cauzat un numar mai mare de victime.

Genocidul evreilor nu s-a petrecut in cel mai rapid ritm comparat cu genocidul ruandez care a dus la uciderea unui million de oameni in zece saptamini, record istoric, oroare incontestabila.  Celor vii li se ardeau buzele ca sa nu poata povesti ceea ce vazusera, atrocitatile au fost fara seaman, inimaginabile.

Genocidul armenian a fost teatrul atrocitatilor iesite din comun, unii ucisi cu securea, altii cu coasa, jupuiti de piele.  Au fost apoi gulagul sovietic, si Camasile Rosii  din Cambodgea.

Ceea ce face din Shoah, din Auschwitz un fenomen unic este ca a fost un proiect care se vroia fara ramasite.  In genocidele mentionate nu s-a vizat o exterminare totala.   In cazul nazismului s-a vizat o exterminare totala, fara nici o ramasita a tuturor evreilor, de la batrini la copii fara nici o exceptie.   Filmul la Rafle de Vel d’hiv si toate celelalte deportari au vizat fiecare evreu indiferent de virsta si de sex.   Filmul realizat in amitirea acestui eveniment nedemn arata deportarea unui numar de copii intre care o fetita cu o papusa in mina care nu era inca de virsta scolara si care este intrebata : « Cum te cheama ? »  la care raspunde cu prenumele.   Cel care inregistra numele o intreba : « Care iti este numele de familie? » fetita nu avea inca constienta ca exista un nume de familie si atunci ofiterul care inregistra numele copiilor deportati o intreaba «  Quel est le nom de ton papa ? » Fetita ii raspunde : Papa.   Ceea ce consemneaza virsta frageda a fetitei in cauza.  Si totusi nici un fel de mila, nici un fel de compasiune, nici un fel de exceptie.

In la Shoah toti din rasa blestamata a evreilor trebuiau sa dispara ; fara vreun discernamit, de nici o natura, asa cum s-a mentionat, toti, fara exceptie de virsta, sex, ocupatie sau orice altceva.   Atit de mare era dorinta de anhilare  incat totul trebuia sa dispara :  oamanii, obiceiurile, limba, locurile lor de rugaciune, cartile lor.  Totul trebuia sters de pe fata pamintului, ca si cum fiinta aceasta care este evreul n-a exista sau nu a fost creat vreodata,  scrie Henri Bernard Levy.

Daca in cazul armenienilor, in cazul camasilor rosii din Cambodgia exista o scapare in a fugi, in a trece dincolo de teritoriul in conflict, Hitler, nazismul a incercat sa urmareasca evreul oriunde ar fi fost.  In delirul nazist in care Hitler se vedea stapinul unui Imperiu European nu exista, asa cum a fost desemnat in Biblie, un loc de scapare, oras de refugiu pentru evreu.   Imperiul European visat de Hitler trebuia sa fie fara evrei, fara macar un singur evreu.   Liber de prezenta blestamata a acestui neam a carui urma trebuia stearsa.

Si un a treilea aspect care face din Shoah un genocid unic este nu doar negationismul, pentru ca Turci nu cred ca au recunoscut nici azi Genocidul Armenian sau daca a facut-o a facut-o sub presiune dar au existat atestatii cum ar fi  fotografii, articole, reactii, scrisori si documente care au ramas.  In cazul evrelor s-au facut eforturi pentru stergerea oricarei urmei.  La Auschwit se gazau evrei iar polonezii nu stiau nimic chiar daca dupa o vreme  localnicilor au inceput sa li se para suspect ceea ce se petrecea acolo.  Eforturi considerabile au fost facute ca sa nu se afle nimic in afara.   Abia spre sfirsitul razboiului BBC anunta ca la Auschwit existau camere de gazare si ca evreii deportati erau gazati cu sutele.   Primo Levi consemneaza in cartea sa Naufragiatii si cei scapatii ca evreilor li se repeta nu va ramine nici unul dintre voi ca sa poarte marturie, si chiar daca unul din voi ar reusi sa scape nimeni nu va va crede, vor fi poate banuieli, discutii, cercetarii facute de istorici, dar nu vor exista dovezi pentru ca le vom distruge. »

Crima alba.  Crima perfecta, crima fara mormint si mai ales fara arhive, crima in care victima nu era stearsa doar dintre cei vii ci si dintre cei morti.     Morti fara sicrie si fara cimitire.

Si nu pot sa uit momentul petrecut la UNESCO la comemorarea de 70 de ani de la liberarea lagarului de la Auschwitz cand ambasaborul Israelului i-a cuvintul si spune Never Forgive.  Never Forget – ca sa nu se mai intimple.  Si vreau sa amitesc aici discurul unor predicatori evanghelici carora le place sa spuna cu multa emfaza, ca daca Hitler se caia Dumnezeu l-ar fi iertat.   Problema nici macar nu se pune.  Hitler nu s-a pocait si oare putem spune ca in ceea ce numim noi pocainta se poate repara un asemenea « cataclism » ? Si dupa invatatura biblica va exista o retributie pentru binele sau raul facut.  Ca cel rau nu va scapa nepedepsit.  Dragostea si puterea lui Dumnezeu nu cunosc margini decat cele ale justitiei, a dreptatii.

In Franta s-a comemorat azi capitularea Germaniei si presedintele Frantei a depus o coroana de flori la mormintul soldatului necunoscut aflat sub Arcul de Triumf.  Capitularea Germaniei si faptul ca s-a pus capat perioadei cele mai negre si rusinoase din istoria europeana.  Ca sa nu se mai intimple.